Petru Bogatu: Cine ucide Partidul Comuniştilor?

Zice-se că retragerea lui Dodon, Greceanîi şi Abramciuc din grupul parlamentar al comuniştilor a fost ca un cutremur devastator pentru formaţiunea lui Voronin. Cred că e o exagerare. Dacă în sânul PCRM s-ar fi produs, de bună seamă un seism puternic, cauzele ar fi fost naturale. Dar lucrurile nu stau aşa.

O întâlnire de taină cu suc de roşii şi cu un ceai verde

Bubuitura este mare. De o săptămână bună în mass-media de la Chişinău nu mai conteneşte agitaţia provocată de isprava lui Dodon şi compania. Că PCRM a explodat din interior se vede cu ochiul liber. 

Voronin a pierdut în Parlament capacitatea de a bloca alegerea preşedintelui republicii, ceea ce a şubrezit poziţiile fracţiunii sale. În plus, Partidul Comuniştilor a fost părăsit de unii membri din provincie, precum  şi de un grup de komsomolişti.

Astfel, efectele detonaţiei încep să se resimtă, iar ecourile ei au ajuns la Bruxelles, unde Dodon şi Greceanîi s-au întâlnit cu Comisarul pentru Extindere şi Politica de Vecinătate, Stefan Fule, dar şi cu premierul Vlad Filat. Cu cel din urmă ei ar fi avut avut „o discuţie cu suc de roşii şi cu un ceai verde”. Excursia întreprinsă de cei doi transfugi în Belgia dovedeşte o dată în plus că aceştia nu au acţionat de capul lor. Şi nici nu aveau cum.

Foc mocnind în paie ude

Chiar dacă Dodon şi-a mai permis anterior nişte observaţii critice pe marginea situaţiei din PCRM, el n-a forţat nota. A lăsat ciocul mic când era călcat în picioare de Vladimir Voronin sau Mark Tkaciuk. Liderul comunist l-a făcut chiar „imatur” şi el a înghiţit pilula. În ciuda caracterului său pretins rebel, fostul candidat PCRM la primăria Capitalei nu-i decât un foc mocnind în paie ude.

De Greceanîi nici nu are rost să vorbim. Aceasta nu i-a ieşit niciodată din cuvânt lui Voronin. Ca şi Abramciuc, de altfel. De unde şi concluzia că această troică a fost împinsă din spate să părăsească PCRM. Dar de cine? De cercuri de afaceri şi grupuri de interese din Republica Moldova? Posibil. Acestea însă nu ar fi avut forţa persuasivă pentru a învinge dependenţa psihologică a lui Dodon şi Greceanîi de Voronin.

Se pare că decisivă a fost implicarea factorului extern. De altfel, liderul comunist, cuprins de fierbinţeală, pesemne, a recunoscut iniţial că la mijloc ar fi un complot organizat în vederea distrugerii PCRM. Din nefericire pentru Voronin, interesele Moscovei şi Bruxelles-ului în privinţa sa au coincis. Ambele părţi au lucrat împotriva lui.

A explodat o bombă sau o petardă?

Când dialogul cu PCRM în vederea deblocării crizei constituţionale a eşuat, acest partid fu condamnat. Cu Voronin vorbiseră anterior şi americanii, şi europenii, încercând să-l convingă să coopereze cu AIE pentru a alege şeful statului. El a promis, dar ulterior s-a sucit.

În condiţiile în care UE nu reuşeşte să stingă focul crizei din Grecia, iar Italia riscă să fie şi ea cuprinsă de flăcările recesiunii, Occidentul trebuia să împiedice cu orice preţ izbucnirea unui focar de instabilitate la hotarele NATO şi ale Uniunii Europene. De aceea, s-a recurs la soluţia Dodon. Acest lucru nu ar fi fost posibil, bineînţeles, dacă s-ar fi opus Moscova. Numai că ruşii s-au săturat de Voronin mai abitir decât de  Smirnov.

Kremlinul a înţeles că atâta timp cât va exista PCRM, tranşeele politice moldoveneşti vor fi împărţite între filoruşi şi proeuropeni cu şanse tot mai mici pentru cei dintâi. Iată de ce lui Putin i-ar conveni ca linia de demarcare pe principii geopolitice să dispară la Chişinău. Când în Republica Moldova vor exista doar partide de tip modern, fără seceră şi ciocan pe steag, ruşii vor putea mai uşor să se infiltreze în toate, indiferent de denumirea şi doctrina lor, manevrându-le din umbră.

Voronin a devenit o problemă şi pentru Est, şi pentru Vest. Acum cu toţii  caută să-l arunce ca pe o măsea stricată. Privită din acest unghi, soarta PCRM pare pecetluită, iar liderul comunist, lipsit de flexibilitate şi spirit rezonabil, e asasinul moral al propriei formaţiuni.

Există însă o incertitudine. Nu se ştie dacă a fost ales un exploziv de calitate. În cazul în care retragerea lui Dodon se va dovedi o bombă politică veritabilă, edificiul PCRM se va nărui. Nu-i exclus însă că bomba-i din carton. S-ar putea ca, din greşeală, să fi fost aruncată o simplă petardă care produce numai zgomot şi fum.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu