Petru BOGATU: Cine se teme de Ziua Unirii?

Cum săptămâna care se încheie a fost plină de mai multe întâmplări curioase, ne vom opri în ceea ce urmează asupra a trei dintre ele. Chiar dacă nu se ridică deocamdată la rangul unor evenimente exponenţiale, acestea ar putea să anunţe o schimbare. Şi nu neapărat în bine. Dar să le luăm pe rând.

Cade guvernul?

Mai întâi, Guvernul. După ce PDM a obstrucţionat votarea politicii fiscale a cabinetului Filat, PLDM a ameninţat, de fapt, cu demisia. Liberal-democratul Veaceslav Ioniţă, şeful Comisiei economie, buget şi finanţe, lasă să se întrevadă că punctul de fierbere în AIE riscă să ajungă în cel critic. Minuni se mai întâmplă, dar eu sunt pesimist, a declarat el. Şi a precizat. Dacă nu va fi susţinut, „Guvernul va trebui să-şi dea demisia”. Cum punctul său de vedere a fost sprijinit şi de alţi fruntaşi PLDM, gluma se îngroaşă.

Mărul discordiei îl constituie nu accizele la tutun, după cum s-a grăbit să anunţe o parte a presei, ci aceleaşi impozite indirecte despre care  am mai scris anterior în acest colţ de pagină. Cu alte cuvinte, PDM refuză să accepte taxele pentru cumpărăturile scumpe făcute din venituri nedeclarate. La mijloc e un război mai vechi PLDM-PDM care ascunde, se pare, interesele oculte ale unor cercuri oligarhice.

Nu întâmplător, deputatul democrat Valeriu Guma, explicând votul său contra politicii fiscale a Guvernului, a cerut să fie consultat „mediul de afaceri”. Interesantă poziţie, nu? E ca şi cum ai propune să întrebi vulpea care tocmai a intrat în coteţ dacă nu cumva doreşte să renunţe de bună voie la găina pe care a pus deja laba.

Va cădea guvernul? Puţin probabil. Totuşi impresia mea e că Vlad Filat pare dispus să meargă până la capăt. Democraţii îl şantajează cu o posibilă pierdere a sprijinului parlamentar. Dar şi premierul pune picioru-n prag. Ori-ori.

Poziţia prim-ministrului pare să fie mai avantajoasă decât a oponenţilor săi. Pentru moment, nu văd cum ar vota PDM o moţiune de cenzură împotriva guvernului. Ar fi pe cât de distractiv, pe atât de tragic pentru partidul lui Lupu-Plahotniuc.

Republica Moldova, sacrificată pentru Libia?

În timp ce liderii AIE se duelează între ei, nu-i exclus ca soarta Republicii Moldova să fie jucată de marii actori internaţionali. Analistul american Ted Galen Carpenterhe se întreabă în revista  „National Interest”: de ce Rusia şi China nu s-au opus în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite atacului aerian împotriva Libiei? Moscova şi Beijing care, precum se ştie, au drept de veto, s-au abţinut de la vot, legalizând astfel operaţiunea militară împotriva lui Gaddafi, chit că acum o critică vehement.

Potrivit expertului american, cele două ţări nu aveau cum să facă o astfel de concesie pe gratis. Niciuna dintre ele nu se remarcă prin altruism. Nu încape îndoială că s-au pricopsit cu ceva. Dar cu ce? Va  forţa SUA, se întreabă Ted Galen Carpenterhe, intrarea Rusiei în OMC? Va renunţa la extinderea NATO sau la sistemul său anti-rachetă? Sau, adăugăm noi, va abandona Washingtonul Republica Moldova? Răspunsuri lămuritoare la toate aceste întrebări nu există deocamdată.

Totuşi, din punctul nostru de vedere, este puţin probabil ca SUA să facă compromisuri ce ar afecta UE şi NATO. Or, Republica Moldova, înghesuită, geografic vorbind, între Ucraina controlată din nou de Moscova, pe de o parte, şi România ca avanpost al comunităţii euroatlantice, pe de alta, se află tocmai la răscrucea unor interese  geopolitice care nu pot fi comercializate cu amănuntul.

Fluturaşii veninoşi

Între timp, prin Chişinău se difuzează fluturaşi care blamează ziua unirii Basarabiei cu România de la 27 martie. Autorii mesajului  îndeamnă lumea să vină şi „să spună nu românizării Moldovei”. Cu acelaşi succes nişte imbecili ar putea să protesteze în Egipt sau în Siria împotriva arabizării acestor ţări.

Problema însă nu-i doar psihiatrică, ci şi politică. Dacă n-ar fi aşa, de ce Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) ar monitoriza Asociaţia „Salvgardare”, Mişcarea naţional-democrată şi Partidul politic „Patrioţii Moldovei” care distribuie pe străzi fiţuici cu un text românofob. SIS este la curent că acestea împart nişte foi propagandistice în care cheamă oamenii să protesteze împotriva „Zilei ruşinii naţionale”. La mijloc, deci, e o provocare care a intrat în vizorul serviciului secret.

Este de menţionat faptul că foiala antiromânească la Chişinău coincide cu o altă agitaţie la fel de antiromânească la Moscova, unde mass-media rusă se arată foarte impacientată de anunţata şedinţă comună a guvernelor României şi Republicii Moldova. Asta nu are cum fi întâmplător, bineînţeles.

Din nou mă văd silit să amintesc un lucru pe care l-am mai spus în repetate rânduri. La Chişinău de un an şi ceva s-a proliferat şi s-a întărit o coloană a cincea a Rusiei, reprezentată de pretinse organizaţii nonguvernamentale. Înfiinţate şi hrănite de Ambasada Moscovei, acestea au misiunea să lupte cu tot ce-i românesc în Republica Moldova. Nu întâmplător, în toamnă este anunțată vizita Patriarhului Rusiei Kiril în Moldova și Transnistria.

Moldovenismul primitiv este prea vulgar şi marginal ca să fie în stare  să se constituie de capul lui într-o coerentă acţiune publică. Şi cum Stepaniuc a căzut de pe scena politică, nimeni nu-i poate oferi o asistenţă intelectuală mai de Doamne ajută. Cu excepţia Kremlinului, fireşte.

Ambasada Moscovei, sprijinită de serviciile de spionaj ale Rusiei, s-a mobilizat în a doua jumătate a anului 2009 şi, în foarte scurt timp, a creat cu nemiluita între Prut şi Nistru grupuri de provocatori ordinari sub acoperirea unor pretinse mişcări şi asociaţii. Ruşii le pun în mişcare pe acestea precum marionetele ori de câte ori au nevoie să incite spiritele la Chişinău.

Neastâmpărul lor merită nu numai atenţia SIS-ului, ci şi a factorilor politici, întrucât arată că ruşii continuă să clatine barca numită Republica Moldova. Vor s-o răstoarne, iar dacă nu reuşesc, măcar să-i schimbe căpitanul.

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu