Petru Bogatu: Ce riscam în bătălia de la cotul Donului?

Republica Moldova care, politiceşte vorbind, nu încetează încă să joace uneori ruleta rusească, era să se aleagă la începutul săptămânii curente cu un glonţ în cap. Din fericire, acesta i-a trecut pe lângă tâmplă.

Ruşii au vrut să-i boiască pe europeni

Deşi a debutat promiţător luni seara, cu o cină informală, într-un peisaj superb de pe malul râului Don, la care preşedintele Europei, Herman van Rompuy, şi omologul său rus, Dmitri Medvedev, s-au prezentat fără cravată şi ostentativ relaxaţi, summitul Rusia-UE s-a dovedit a fi până la urmă un fiasco. Moscova urmărea să lovească marţi, la sfârşitul reuniunii de la Rostov pe Don, două ţinte. Mai întâi, spera să obţină fixarea unor termene concrete pentru ridicarea vizelor pentru cetăţenii săi în statele UE. Mai apoi, dorea să bată-n cuie „Parteneriatul pentru modernizare”.

Mai pe şleau vorbind, ruşii vroiau să-i boiască pe europeni. Îşi propuneau să intre fără vize pe teritoriul UE, având verticala puterii lui Putin în spate. N-a fost să fie. Ambele obiective s-au dovedit a fi ratate. Dezamăgirea lor era, desigur, imensă, ceea ce demonstrează că ei au o mare nevoie de europeni decât viceversa. Şi nici nu-i de mirare.

Modernizarea pe care şi-o propune Medvedev practic este imposibilă fără tehnologiile şi investiţiile UE. De aceea, după ultimul summit, din noiembrie 2009, preşedintele rus şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, au pus la punct un program bilateral, menit să-l ajute pe liderul de la Kremlin să-şi realizeze proiectele de relansare a economiei naţionale.

Numai că UE a pus şi condiţii: asigurarea statului de drept, combaterea corupţiei, îmbunătăţirea climatului investiţional etc. Este limpede că ruşii nu şi-au făcut tema pentru acasă. La primul summit după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Kremlinul a fost criticat fără menajamente pentru încălcarea libertăţilor politice şi neglijarea standardelor europene. Herman van Rompuy s-a arătat îngrijorat de starea drepturilor omului în Rusia, cu referire directă la securitatea jurnaliştilor şi situaţia din Caucazul de Nord.

Vizele nu vor fi eliminate

Declaraţia comună Rusia-UE subliniază, totuşi, necesitatea de a lucra la „Parteneriatul pentru modernizare” de „o manieră practică”. Dar este încă mult până departe. Asta se va întâmpla numai după ce toţi cei 27 de membri ai Comisiei Europene vor aproba iniţiativa.

Oricum, despre eliminarea vizelor nu poate fi vorba în viitorul apropiat. Atâta timp cât Rusia rămâne sub un regim autoritar, UE nu-şi va deschide porţile în faţa ei. Se va încerca, fireşte, o ameliorare a relaţiilor bilaterale, bazată pe un interes reciproc: modernizare în schimbul resurselor energetice. Dar nu se va forţa nota.

În plus, şi Bruxelles-ul, şi Washingtonul încep să-şi dea seama că Moscova, deşi de la o vreme flirtează cu ei, urmăreşte nu ralierea sa viitoare la lumea liberă, ci doar modernizarea tehnologică, fapt ce-i va permite ulterior să se constituie efectiv într-un pol distinct al puterii pe plan internaţional. Rusia vrea să recâştige măreţia de altădată pe spinarea asistenţei occidentale.

Occidentul nu vinde democraţia

Nu-i însă dracul atât de negru. Din când în când, nu numai în Est, ci şi în Vest se anunţă că preşedintele american Obama sau cancelarul german Merkel şi-ar fi trădat aliaţii din fostul bloc comunist. Este adevărat că şi SUA, şi UE, pentru a se vedea cu sacii în căruţă, adesea îi caută Rusiei în coarne. Aşa a fost şi aşa va fi de acum încolo atâta timp cât Kremlinul e un jucător mondial. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că există valori necomerciale pe care Occidentul nu le scoate la mezat. Până la proba contrarie, putem spune că deocamdată nu există vreun târg, unde UE sau SUA ar vinde Moscovei destinele democraţiei sau sferele de influenţă. Toate speculaţiile pe această temă sunt exagerări.

Pe de altă parte, nu încape îndoială că actuala conjunctură internaţională nu este favorabilă nici Republicii Moldova, nici Georgiei, nici Ucrainei, nici altor state din fostul lagăr socialist. Confruntându-se cu problemele la nivel global, marile puteri adesea calcă peste cele mici, când acestea se amestecă printre picioare. Chişinăul, bunăoară, era să cadă, alegoric vorbind, în bătălia pe care a dat-o Kremlinul la cotul Donului pentru tehnologiile şi investiţiile europene. O eventuală eliminare a vizelor pentru ruşi, aşa cum arătam în unul dintre editorialele anterioare, ar fi ucis Republica Moldova.

În aceste condiţii, nu mai e timp de ezitări. Republica Moldova trebuie să se grăbească ca să ajungă sub umbrela UE înainte de a fi strivită, din întâmplare sau din neglijenţă, sub roţile marilor puteri.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu