Petru Bogatu: Ce îl leagă pe Plugaru de Medvedev şi Lukaşenko?

Trei evenimente aparent fără vreo legătură între ele fac deliciul presei în aceste zile. Anatol Plugaru este acuzat de escrocherii şi însuşirea bunurilor altor persoane. În internet face furori un film în care Dmitri Medvedev dansează pe “American Boy”. Presa internaţională presupune că atacul terorist de la Minsk ar putea fi opera unei conspiraţii kaghebiste.

Un dans cât un dezastru politic

S-o luăm de departe. Cu alte cuvinte, să pornim de la Moscova. Filmuleţul cu preşedintele rus ţopăind într-o veselie la o petrecere corporativă a fost postat marţi pe youtube şi deja bate toate recordurile de vizualizare.

Dansul stângaci al liderului de la Kremlin este penibil. Potrivit presei ruse, Medvedev se mişcă aiurea-n tramvai, de parca ar mărşălui, neizbutind nicidecum să-şi potrivească paşii în ritmul muzicii. Unii bloggeri rusi au scris ca preşedintele dansează de o manieră feminină, făcând glume indecente pe seama orientării sale sexuale.

Însă un adevărat dezastru politic pare să fie faptul că Medvedev dansează cu mult nesaţ pe o celebră melodie americană. Ca rezultat, el este taxat deja drept „trădător”, „bastard al blocului NATO”, „slugoi al Washingtonului” etc. De unde şi concluzia că imaginile nu au apărut întâmplător şi au un substrat politic.

În primul rând, trebuie spus că filmul este vechi. A fost făcut încă vara trecută. Publicaţia „Delovoi Peterburg” scrie că utilizatorul „KremlinLivia” s-a înregistrat doar pentru a posta imaginile compromiţătoare şi apoi a dispărut cu desăvârşire din spaţiul virtual.

Este la mintea oricui de ce este scos tocmai acum filmul de la naftalină, în toiul unor dezbateri fierbinţi pe tema „cine trebuie să candideze pentru funcţia de şef al statului: Medvedev sau Putin?”. Serviciile secrete ruse îi aplică astfel lui Medvedev o lovitură ucigătoare în plină figură, afectându-i puternic reputaţia politică. Se pare că se încearcă descurajarea şi şantajarea lui pentru a-l elimina din cursa pentru preşedinţie, netezindu-i astfel lui Putin drumul spre cel de al treilea mandat de şef al statului.

Pista rusă din metroul belarus

Acum, de la Moscova să ne transferăm la Minsk. După ce în presa occidentală au fost examinate mai multe supoziţii privind autorii actului terorist din metroul de la Minsk, astăzi rămân în picioare doar două ipoteze mai de Doamne ajută.

Mai întâi, este vorba despre „pista libiană”. BBC relatase în februarie că două avioane, un Boeing-737 şi un Dassault Falcon 900EX cu numărul de bord 5A-DCN, ambele aparţinând liderului revoluţiei libiene, au decolat de pe aeroportul din Tripoli şi au aterizat la Minsk, unde au adus câteva miliarde de dolari. Aceştia ar fi fost depozitaţi într-o bancă belarusă pentru a se evita astfel confiscarea lor de occidentali. Acum însă presa scrie cum că Lukaşenko şi-ar fi însuşit banii lui Gaddafi. De aceea, zice-se, libienii ar fi săvârşi actul terorist de la Minsk, somându-l astfel pe preşedintele belarus să fie cuminte şi să nu atenteze la averi străine. Cu această ocazie, mă întreb dacă n-a adăpostit niscaiva bani în Republica Moldova fiul lui Gaddafi care, precum se ştie, a vizitat surprinzător Chişinăul în a doua jumătate a lunii ianuarie.
Oricum, mai realistă pare să fie „pista rusă”. Potrivit unor publicaţii occidentale, atacul terorist de la Minsk a fost pus la cale şi realizat de FSB care urmăreşte să slăbească poziţiile lui Lukaşenko pentru a-l face mai dependent de Moscova. Şi, după toate probabilităţile, ruşii şi-au atins scopul.

În urma exploziei din metroul de la Minsk a fost spulberat mitul stabilităţii miraculoase pe care preşedintele belarus l-a întreţinut de ani buni cu o mână forte. În consecinţă, astăzi scapă de sub control inflaţia, iar mii de belaruşi fac cozi uriaşe la casele de schimb valutar pentru a cumpăra dolari şi euro. Lukaşenko încă nu se clatină, dar poziţia sa a devenit extrem de vulnerabilă.

Plugaru, victima reglărilor de conturi dintre veteranii SIS?

Şi în fine, iată-ne ajunşi la Chişinău. Mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova se plâng că fondatorul SRL „Plugaru” i-a jecmănit de bani. De altfel, fostul ministru al Securităţii recunoaşte că firma administrată de fiul său a încasat sume mari de la clienţii săi. El îşi cere scuze chiar pentru faptul că aceasta nu şi-a onorat obligaţiile. Dar avertizează cu tupeu că nu le va întoarce banii, dând toată vina pe criza globală.
Între timp, Procuratura Chişinăului a început urmărirea penală a firmei „Plugaru”. Apare însă întrebarea de ce acum? De mai mulţi ani prin târg circulă vorbe că ex-ministrul Securităţii datorează clienţilor sume mari de bani. A scris despre asta şi presa. S-au făcut speculaţii că la mijloc ar fi o afacere dubioasă a unui grup de veterani ai Ministerului Securităţii. Totuşi până acum justiţia nu s-a pus în mişcare, considerând, pesemne, că învinuirile ce i se aduc lui Plugaru nu sunt fondate.

Dar iată că procurorul de Chişinău, Ion Diacov, şi-a schimbat optica. El afirmă că oamenii i-au dat bani anume lui Anatol Plugaru şi au fost minţiţi. Este firesc, deci, în opinia sa, ca ei să-şi caute dreptate în justiţie.

În replică, ex-ministrul Securităţii spune că procurorul ar fi un corupt care se răzbună. Şi pentru a fi mai explicit, Plugaru sugerează că Diacov ar încerca acum să-şi dea satisfacţie pentru nişte neînţelegeri sau litigii pe care le aveau ei încă pe vremurile când acesta îi era subaltern la Ministerul Securităţii. Curios, nu?

După mai mulţi ani, un fost ofiţer de securitate dispune urmărirea penală a ex-ministrului Securităţii. Acesta din urmă dă de înţeles că la mijloc ar fi o problemă corporativă veche. Dar pe de altă parte, problema oamenilor care şi-iau pierdut banii este nou-nouţă. Şi lacrimile ce se preling pe feţele lor încă nu s-au uscat. Şi criza globală pe care o invocă Plugaru este, de asemenea, un fenomen de dată recentă. De unde şi senzaţia că avem de a face cu o reglare de conturi între colegii de altădată. O bubă veche zgândăreşte rănile noi. Dar ce au ei de împărţit oare?

Una peste alta, la prima vedere, nu este nicio tangenţă între întâmplările de la Moscova, Minsk şi Chişinău. Evenimente sunt diferite, însă natura jocurilor este în esenţă aceeaşi. Toate poartă amprenta Liubeankăi.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu