Petru BOGATU: Când şi cum să sărbătorim Crăciunul?

Controversa pe tema zilei de 25 decembrie dovedeşte o dată în plus cât de mult ne-a stricat imperiul răului. Cât de nocive sunt efectele perioadei sovietice de sărăcire spirituală care se mai resimt şi astăzi.
Ziua Cezarului şi Ziua Domnului
În primul rând, întrebarea pe care şi-o pun acum mulţi, şi anume dacă trebuie să sărbătorim Crăciunul pe stil nou sau pe cel vechi, este falsă. Pentru că ziua de odihnă, decretată oficial de un guvern, nu-i totuna cu prăznuirea creştină. Cea dintâi, chit că-i prilejuită de Naşterea Domnului, e o sărbătoare secularizată cu petreceri şi băutură pe care şi-o pot permite toţi cetăţenii, inclusiv ateii şi oamenii de religii diferite, altele decât creştinismul. Oricum ai da, aceasta e ziua Cezarului. Cea de-a doua impune credinciosului o trăire mistică, generată de bucuria lui spirituală că Mesia s-a întrupat de la Fecioara Maria pentru a ne mântui. Aceasta e ziua Domnului.
Sărbătoarea lumească nu trebuie amestecată cu cea metafizică, chiar dacă ele au şi acelaşi nume, şi acelaşi pretext. Sunt două lucruri diferite care urmează să fie privite şi trăite distinct.
Evangheliştii nu ne-au spus când s-a născut Isus

În al doilea rând, data istorică exactă a naşterii Mântuitorului, spre deosebire de momentul Învierii Sale, nu este cunoscută. Noul Testament nu ne relatează cu precizie ziua în care Mesia s-a făcut om. Evangheliştii ne spun doar când Fiul Domnului a înviat din morţi. Nu e de mirare că în primele secole unii teologi au lansat ipoteze privind ziua întrupării lui Isus care au trezit îndoieli.
Pâna şi anul Naşterii Mântuitorului s-a calculat greşit. Eroarea a fost descoperită târziu şi nu a mai putut fi corectată în calendar. Ca rezultat, acum, şi istoricii, şi teologii constată că, de fapt,  Isus s-a născut nu în anul 1, ci în anul 4 până la era noastră.
Moş Crăciun, ca să devină creştin, trebuie botezat
În al treilea rând, a pune semnul egalităţii între Crăciunul laic, pe de o parte, şi cel metafizic, pe de alta este o divagaţie la fel de mare ca şi identificarea Naşterii Domnului, ca eveniment real al istoriei creştine, cu Moş Crăciun. Or, acesta din urmă nu are nicio legătură cu Isus Christos. Şi nici cu Biserica.
Moş Crăciun nu-i decât un erou dintr-o poveste multiplicată pentru copii, inventată în anul 1862 de caricaturistul Thomas Nast. Nu întâmplător, Biserica Catolică o vreme s-a opus ca acest personaj să se identifice cu întruparea Mântuitorului. Ulteror, catolicii şi protestanţii au căutat să-l adopte de aşa manieră încât să-l poată asocia cu Sfântul Nicolae, iar Patriarhul Daniel s-a văzut silit la finele anului curent să-l boteze, creştinându-l astfel.
Măsura adevărului nu este obiceiul popular, ci Biblia

În al patrulea rând, argumentul că trebuie să sărbătorim pe stil vechi, întrucât aşa au făcut părinţii şi buneii noştri, este nu numai nerod, ci şi sacrileg. De la strămoşi noi am moştenit, bunăoară, nu numai lucruri bune şi frumoase, ci şi o mulţime de superstiţii şi prejudecţi de care nici ei nu au reuşit să se descotorosească.
Există tradiţii populare, oricât de valoroase ar fi acestea sub aspect etnografic sau istoric, care nu au nimic în comun cu predania ortodoxă. Şi pe urmă, măsura adevărului creştin nu este obiceiul preluat de la înaintaşi, ci Sfânta Scripură. Iar aceasta nu ne obligă sub nicio formă să serbăm Crăciunul la 7 ianuarie, şi nu la 25 decembrie.
Sfeşnicul evreiesc a fost făcut la indicaţia Tatălui Ceresc
În al cincilea rând, religia creştină nu se opune ştiinţei. Dimpotrivă. Biblia este revelaţia Adevărului Absolut. Feţele bisericeşti care în evul mediu s-au opus descoperirilor ştiinţifice, au făcut asta nu de prea multă minte, ci din ignoranţă şi obscurantism. Dacă ar fi citit atent Vechiul Testament, ar fi aflat, de exemplu, că Pământul nu-i centrul Universului, ci o sferă suspendată în neant.
Ca şi, de altfel, fanaticii care au răsturnat recent la Chişinău sfeşnicul evreiesc. Dacă aceştia ar fi fost mai informaţi şi mai puţin nătângi decât sunt, şi-ar fi dat seama că profanează un obiect de cult care acum 2000 de ani se afla în Templul de la Ierusalim, unde intra şi se ruga Isus. Mau mult decât atât. Sfeşnicul, adică Menorahul, a fost făcut de evrei la indicaţia Tatălui Ceresc. Citiţi Exodul 25:31. Să faci un sfeşnic din aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut din aur bătut: piedestalul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată.

Stilul nou, un vot pentru Europa
În al şaselea rând, ziua când trebuie celebrată încarnarea Domnului stârneşte şi astăzi dispute cristologice. Deocamdată nimic nu pledează decisiv în favoarea uneia dintre cele două date: 25 decembrie şi 7 ianuarie. De aceea, este regretabilă încrâncenarea Mitropoliei Moldovei care se pronunţă categoric împotriva Crăciunului pe stil nou. O instituţie eclezială n-ar trebui să pice într-un exclusivism arogant.
Şi cum Crăciunul, ca sărbătoare laică în jurul bradului care, în treacăt fie spus, de asemenea nu face parte din tradiţia creştină, se celebrează în toate ţările UE, inclusiv România, la 25 decembrie, pare firească hotărârea guvernului Filat, dar şi dorinţa multor cetăţeni ai Republicii Moldova de a opta pentru această dată. Acceptarea stilului nou este, într-un fel, un vot pentru UE.
Din punct de vedere, teologic însă, întruparea Domnului, începuturile manifestării Sale printre oameni, este trăită mistic de creştinii exersanţi indiferent de data scrisă în calendar. În primele trei secole, de exemplu, ei nu au avut o sărbătoare specială dedicată naşterii Mântuitorului. Însă comemorarea dumnezeirii lui Isus a fost mereu vie.
The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu