Petru Bogatu: Am fost sau mai suntem încă la un pas de război?

Dacă e să dăm crezare ultimelor dezvăluiri Wikileaks, acum doi ani, Republica Moldova era la un pas de război – 20 de tancuri erau dislocate în apropierea Tiraspolului.

Ce urmăreau tancurile din Vladimirovka?

În noiembrie 2009, ambasadorul american la Chişinău, Asif J. Chaudry, a expediat un mesaj la Washington în care a relatat că preşedintele interimar Mihai Ghimpu i-a cerut să verifice informaţiile potrivit cărora Transnistria şi Federaţia Rusă ar pregăti o operaţiune militară contra Republicii Moldova. Potrivit Serviciului de Informaţii şi Securitate, în regiunea rebelă avea loc o reînarmare intensă a trupelor regimului separatist, iar în satul Vladimirovka de lângă Tiraspol îşi făcuse apariţia douăzeci de tancuri.

Ambasadorul a luat în serios informaţia, de vreme ce a transmis-o Departamentului de Stat american. Unde mai pui că în toamna lui 2009 autorităţile moldovene aveau impresia că în stânga Nistrului se cloceşte o diversiune cu bătaie lungă. La Chişinău planau suspiciuni că, în replică la iniţiativa AIE, sonorizată de premierul Vlad Filat, care propunea înlocuirea pacificatorilor ruşi cu o misiune poliţienească internaţională, Moscova şi Tiraspolul ar putea recurge la o provocare pentru a destabiliza situaţia politică şi pentru a avea pretexte de a interveni militar împotriva Republicii Moldova.

Să nu uităm că toate acestea se întâmplau la mai puţin de un an de la invadarea Georgiei în august 2008. Scenariile se asemănau ca două picături de apă. Şi în Transcaucazia cu puţin timp înainte de război a fost semnalată o foială ciudată în regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud. La hotar se putea remarca o concentrare suspectă de tancuri, ca mai apoi să se declanşeze o serie de incidente care au inflamat spiritele, fapt ce în cele din urmă a servit drept justificare pentru agresiunea rusească împotriva Georgiei.

Cu arma-n mâini

Nu trebuie să ne înşele faptul că după invazia din Transcaucazia, Moscova şi-a pus o mască de mironosiţă, declarând că ar fi hotărâtă să contribuie la rezolvarea cât mai grabnică a problemei transnistrene. Curată ipocrizie. Ruşii nu au de gând să se retragă nici din Moldova, nici din Georgia şi recurg la orice tertip pentru a se crampona de aceste zone.

S-o spunem pe şleau. La Tiraspol, psihoza cetăţii asediate atinge astăzi paroxismul. În prezent, există destule cercuri influente care sunt gata să pună mâna pe arme în cazul în care îşi văd ameninţate interesele din regiunea separatistă. Nu întâmplător, acum câteva luni, Igor Smirnov avertiza Chişinăul că orice încercare a autorităţilor moldovene de a prelua controlul asupra  Transnistriei va însemna izbucnirea unui nou război.

Mai cu seamă că recunoaşterea Osetiei de Sud şi Abhaziei a creat un precedent periculos. Tiraspolul e tentat, se pare, să provoace şi el un mic război de genul celui din august 2008 pentru a forţa legitimarea pe plan internaţional a independenţei sale. Mai ales că aceste capete fierbinţi din regiunea separatistă  au un spate tare până şi în vârful piramidei de la Moscova.

Nevoia de haos

În plus, incidentul din noiembrie din 2009 trebuie coroborat cu o altă dezvăluire Wikileaks care a pus recent pe jar legislatorii americani. Un raport cu antetul „top secret” al serviciilor secrete din SUA, citat în luna iulie anul curent de ziarul „Washington Times”, îl acuza pe maiorul rus Evgheni Borisov, agent al direcţiei de informaţii a armatei, GRU, pentru explozia unei bombe la Tbilisi, în ziua de 22 septembrie 2010. În urma acestui act terorist a fost deteriorat un zid exterior al Ambasadei SUA din Georgia. Acest atac nu este însă unic.

De-a lungul ultimelor luni au fost înregistrate şi alte provocări, fapt care i-a determinat pe senatorii John Kyl, Mark Kirk, Joe Liberman, John McCain şi alţii să atenţioneze administraţia Obama asupra caracterului agresiv al politicii ruse împotriva fostelor republici sovietice. Comentând acest fapt, un al cotidian american, „New York Times”, scrie că prin tot felul de diversiuni aparent lipsite de orice logică şi sens, ruşii urmăresc să inducă o atmosferă de haos, instabilitate şi nesiguranţă, pentru a avea astfel prilejul să intervină brutal în caz de forţă majoră.

Toate acestea spun totul despre scopurile urmărite de Moscova nu numai în Georgia, ci şi în Republica Moldova. Situaţiile din cele două state ex-sovietice sunt în multe privinţe asemănătoare. Rusia anexează grosolan o parte din teritoriul lor. Atâta timp cât durează această stare de ocupaţie străină, ne aflăm cu toţii pe un fel de butoi cu pulbere. Acesta poate exploda oricând, chiar dacă bomba cu ceas este ascunsă îndărătul unor declaraţii politicianiste liniştitoare.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu