Petru Bogatu: Alegeri cât un război Est-Vest

Motto:

„Pe termen lung câştigă cel mai bun; imediat, cei fără scrupule.”
Francisc Bacon

„Trebuie să încerci să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”, zicea Constantin Brâncuşi. Americanii de la Agenţia „Stratfor”, neîndoios, sunt la înălţimea situaţiei şi văd foarte departe, de vreme ce ne monitorizează tocmai de peste ocean, urmărind cu atenţie evoluţiile politice din Republica Moldova. Două lucruri scot ei în evidenţă în ultima lor analiză, difuzată la finele săptămânii trecute.

Primo. Ruşii vor încerca să sugrume partidele din AIE nu prin asasinare, ci prin îmbrăţişare. Secundo. Viitoarele alegeri sunt, de fapt, un episod dintr-un război geopolitic Est-Vest, în care Occidentul i-a rezervat României rolul vârfului de lance. Dar să le luăm pe rând.

Cătuşe pentru PLDM şi PD

Acum o săptămână, arătam şi noi în acest colţ de pagină că ruşii refuză să mai aibă un favorit unic şi infailibil în fostele republici sovietice. Anterior, aplicând tactică „totul sau nimic”, ei pariau pe un singur armăsar bine vitaminizat, devotat şi temeinic verificat. Însă în cazul în care cabalina lor capota, pariorii de pe „Staraia ploşciad” rămâneau cu buzele umflate.

Moscova a tras învăţăminte din propriile greşeli şi a schimbat placa. În consecinţă, ea se bazează astăzi, atât la noi, cât şi în alte teritorii ex-sovietice, pe câţiva concurenţi concomitent sau pe combinaţii de forţe politice. Se încearcă astfel înjghebarea unei alianţe electorale sau postelectorale cât mai pestriţe cu putinţă în cadrul căreia jucători cu viziuni şi interese diametral opuse s-ar împiedica unul de altul.

Miza ruşilor nu este deloc fortuită, ci riguros chibzuită. Ei nu acţionează la întâmplare, ci caută să ataşeze la partidele filoruse, preponderent etnice, pe care le controlează de la cap la coadă, nişte formaţiuni moderate de orientare occidentală.

Aşa s-a întâmplat în Kârgâzstan şi în Ucraina după victoria lui Ianukovici. Dar şi în ultimele alegeri din Letonia, Moscova a mers pe mâna nu a unui, ci a două partide diferite. Aceste construcţii contra naturii urmează să se constituie, de fapt, într-un fel de verigi grele, menite să imobilizeze sau măcar să incomodeze actorii independenţi care nu pot fi convertiţi la cauza rusească, îngustându-le spaţiul de manevră, tăindu-le elanul şi sleindu-i de puteri.

Concluziile noastre sunt confirmate de Stratfor care afirmă că Rusia i-ar fi cerut „fostului preşedinte şi liderului comunist Vladimir Voronin fie să îl susţină pe Marian Lupu, fie să construiască o coaliţie cu Vlad Filat după scrutin, situaţii care ar constitui lovituri fatale la adresa coaliţiei proeuropene”. Calculul Moscovei e simplu. Ea nu are încredere în Lupu, iar în Filat nici atât. Tocmai de aceea şi-ar dori să-i atragă într-o coaliţie cu PCRM pentru a-i lega astfel de mâini şi de picioare.

Două ţinte dintr-un foc

Deloc întâmplător, Kremlinul la ora actuală dă dovadă de o anumită deschidere şi faţă de Lupu, şi faţă de Filat. „Edinaia Rossia”, bunăoară, partidul de guvernământ din Rusia, a semnat recent un parteneriat cu Partidul Democrat din Moldova. În acelaşi timp, Moscova a devenit mai tolerantă cu Vlad Filat. Ea nu torpilează planurile prim-ministrului de a detensiona atmosfera din jurul chestiunii transnistrene pentru a reface nişte punţi politice dintre cele două maluri. Dimpotrivă. Moscova îi deschide premierului porţile Tiraspolului. Toate aceste mici concesii Rusia le face pentru a-i prinde pe Lupu şi Filat în capcana pe care se pregăteşte să le-o întindă după scrutin.

Kremlinul va lovi astfel două ţinte dintr-un foc. Pe de o parte, în cazul în care democraţii sau liberal-democraţii vor accepta după alegeri să guverneze împreună cu PCRM, Moscova va paraliza programul lor proeuropean. Pe de altă parte, o eventuală coaliţie cu Voronin îl va compromite pe Lupu, dar mai cu seamă pe Filat, îngropându-le cariera politică.

Este limpede că ambii îşi dau seama de pericolul care-i paşte şi vor căuta să nu muşte momeala pe care ruşii le-o strecoară sub nas cu destulă brutalitate, de altfel. Dar şi strategii Kremlinului nu-s fraieri. Ei înţeleg foarte bine că nu-i deloc uşor să le tragi clapa celor doi lideri. Tocmai de aceea vor încerca să pună presiune pe ei cu ajutorul falsei societăţi civile pe care au încropit-o de la un timp încoace la Chişinău.

După cum scriam în editorialul de vineri, Moscova împânzeşte Republica Moldova cu nişte făcături care îmbracă forma unor ONG-uri. Finanţate generos din afară, acestea urmează să mimeze, prin acţiuni zgomotoase şi destabilizatoare, „vocea poporului” sau „voinţa societăţii moldoveneşti”, dacă vreţi. Una dintre ultimele lor acţiuni s-a consumat, în treacăt fie spus, săptămâna trecută la Universitatea Tehnică, unde un grup de inşi turbulenţi a insinuat, în cadrul unui miting de protest, că actuala guvernare şi-ar propune să elimine limba rusă din învăţământul superior.

Răspunsul simetric al Occidentului

Occidentul caută, se pare, să răspundă simetric uneltirilor ruseşti. Tot „Stratfor”, în aceeaşi analiză de săptămâna trecută, face o dezvăluire curioasă. Potrivit agenţiei americane, SUA au cerut României să înfiinţeze organizaţii non-guvernamentale, instituţii de presă şi fonduri de investiţii în Republica Moldova.

Însă criza economică şi instabilitatea politică au împiedicat Bucureştiul să-şi atingă toate obiectivele. Guvernul român are proiecte economice pentru Basarabia şi a îndemnat investitorii să treacă Prutul, dar carul deocamdată nu s-a urnit din loc. Singurul lucru real pe care l-au făcut Traian Băsescu şi Guvernul Boc este asistenţa financiară de 100 milioane de euro, oferită Republicii Moldova. În consecinţă, în competiţia electorală care a început deja dincoace de Prut, partida rusofilă are din start un avantaj în faţa celei proeuropene.

Oricum, România este băgată la înaintare pe prima linie a tranşeelor politice de la Chişinău pentru a îndrepta linia frontului Est-Vest, dominată încă de Rusia. Nu încape îndoială că bătălia pentru Basarabia va continua şi după alegeri, indiferent de rezultatul lor.

Republica Moldova va rămâne, aşa cum pe bună dreptate constată „Stratfor”, un câmp de luptă între elementele proruse şi cele prooccidentale. Cele dintâi reprezintă trecutul, cele din urmă – viitorul. Asta pentru că noua generaţie, în cea mai mare parte a ei, se identifică mai mult cu Occidentul. De aceea, pe termen lung, sugerează agenţia americană, Rusia nu are nicio şansă.

Dar pe termen scurt? Ruşii, precum se ştie, intră provizoriu în teritorii străine, dar caută să rămână în ele pentru totdeauna. Şi nu pleacă atâta timp cât nu sunt forţaţi să-şi ia tălpăşiţa. Astfel că termenul lor limitat uneori durează mult. Generaţiilor tinere nu le ajunge o viaţă să le dea ruşilor papucii. Şi nici nu-i de mirare. Viaţa este scurtă, arta este lungă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu