Petru Bogatu: Afaceri necurate cu „bombe murdare”

Din arsenalele de la Cobasna au dispărut două „bombe murdare”, declara acum câteva zile Mihail Bergman, fostul comandant militar al oraşului Tiraspol. Potrivit lui, există riscul ca ele să încapă pe mâinile teroriştilor.

Contrabandă cu rachete „Alazan”

Bergman susţine că „bombele murdare”, sustrase din arsenalul de la Cobasna, sunt tot atât de periculoase ca şi cele nucleare. „Se comportă la fel: la explozie iau forma unei ciuperci”, spune el. De bună seamă, o „bombă murdară” combină un material non-fisionabil, dar puternic radioactiv, cu un explozibil convenţional de genul TNT. Agenţia americană Stratfor consideră că impactul unor asemenea dispozitive este mai mult psihologic şi nu trebuie neapărat „contorizat” în victime umane.

Oricum, pericolul nu este de neglijat. Cum nu sunt de trecut cu vederea nici dezvăluirile lui Bergman. Mai ales că ele nu fac altceva decât să confirme nişte informaţii mai vechi. Subsemnatul arăta într-un articol publicat încă acum 12 ani, în paginile publicaţiei „Ţara”, că în stânga Nistrului sunt stocate „bombe murdare” care pot să provoace o mare poluare radioactivă.

Iar în 2003, a făcut înconjurul globului ştirea relatată de cotidianul „The Washington Post”, potrivit căreia „mai multe rachete Alazan dotate cu focos radioactiv, numite şi bombe murdare, au dispărut din enclava Transnistria”. Construite iniţial în mod convenţional pentru a fi folosite la experimente, scria ziarul american, rachetele Alazan au fost modificate pentru a putea fi dotate cu focoase radioactive, fiind creată astfel prima bombă radioactivă sol-sol. Ultimul arsenal, preciza „The Washington Post”, în care au fost acestea stocate, era depozitul de la Cobasna.

Armele convenţionale provenind din Transnistria au fost folosite în ultimii ani, mai arăta ziarul american, în conflictele din lumea întreagă, din Caucaz şi până în Africa Centrală, ele fiind transportate printr-un traseu invizibil rezervat mărfurilor de contrabandă care porneşte de la Tiraspol şi ajunge până la Marea Neagră şi mai departe. Astăzi, guvernele şi experţii în materie de terorism se tem că pe acelaşi traseu sunt transportate şi rachetele Alazan, conchidea „The Washington Post” în 2003.

Fiul lui Voronin, complice cu fiul lui Smirnov?

Acum fiţi atenţi! Bergman ne sugerează şi cine anume stă ascuns îndărătul contrabandei cu „bombele murdare”. El afirmă fără ocolişuri că cel mai interesat personaj în perpetuarea „găurii negre” transnistrene este Vladimir Voronin. De ce? Pentru că „fiul lui lucra intens cu fiul lui Smirnov, făceau bani”. Şi ca să nu lase loc pentru echivocuri, fostul comandat militar al Tiraspolului consideră de cuviinţă să întărească acest gând. „Orice copil de cinci ani știe că în regiune (autoproclamata republică nistreană – n.n.) se făcea contrabanda cu tot ce vrei. Totul era controlat de fiul lui Smirnov, care lucra intens cu fiul lui Voronin”, zice Bergman.

În treacăt fie spus, Oleg Voronin, până în 2001, anul când tatăl său a venit la putere, era un antreprenor de duzină. Adesea căuta chiar să se sustragă, prin orice mijloace, de la plata impozitelor. S-a îmbogăţit rapid, ca prin farmec, abia în prima jumătate a deceniului trecut. Tot atunci s-a înteţit şi traficul cu arme din regiunea rebelă, fapt relatat, după cum am văzut, şi de una din cele mai prestigioase publicaţii americane.

Dar există şi o a doua sursă care, vrând-nevrând, confirmă informaţiile presei de la Chişinău şi ale celei americane. În toiul ultimei campanii electorale din stânga Nistrului, într-un film televizat, turnat la comanda Kremlinului şi difuzat de canalul NTV, clanul Smirnov era acuzat, între altele, şi de trafic ilicit de arme. În Federaţia Rusă li s-au intentat şi dosare penale. După alegeri însă, după cum bine remarcă Bergman, Moscova se face că plouă, uitând de acuzaţiile pe care li le-a adus Smirnovilor.

Oricum, e la mintea oricui că traficul ilicit de proiectile radioactive avea nevoie de un spate tare dincolo de Nistru. Trecerea clandestină a rachetelor Alazan peste hotare nu putea să fie asigurată doar de capul unui regim separatist nerecunoscut de nimeni. În aceste împrejurări, se impunea implicarea unor factori oficiali de la Chişinău.

Aşa putea să se nască o sinistră cârdăşie mafiotă în urma căreia au fost sustrase nişte coşcogeamite „bombe murdare”. Ancheta trebuie să identifice persoanele care au săvârşit aceste crime. Este limpede că procurorii sunt datori să verifice şi informaţiile lui Mihail Bergman.

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu