Petru BOGATU: “Moldo-şpaga”: cum se prostituează politicienii

„Pot modifica orice raport pe care Parlamentul îl pregăteşte. Vreau să spun că există mai multe contacte de la o mulţime de lobby-işti care vor de la noi să schimbăm proiectele de legi aşa cum ne sugerează ei. Şi depinde de tine dacă doar dai copy-paste…”

Mită pentru amendamente

Cuvintele din şapoul de mai sus le-am spus nu eu, ci parlamentarul spaniol Pablo Zalba Bidegain. El este cel de-al patrulea eurodeputat implicat în scandalul „Euro-şpaga”,  declanşat în urma dezvăluirilor din „Sunday Times”. Luna trecută, acesta a depus un amendament folosind exact cuvintele scrise pentru el de jurnaliştii sub acoperire care s-au dat drept lobby-işti şi i-au promis să-l plătească generos pentru serviciile oferite. Modificarea făcută de el la comanda „clienţilor” apare acum în documentele oficiale ale Parlamentului European şi, mai mult decât atât, ar putea să devină lege.

Primii trei europarlamentari care au muşcat momeala au fost, precum se ştie, Ernst Strasser, un fost ministru de Interne austriac, Zoran Thaler, un fost ministru de Externe sloven, şi  Adrian Severin, un fost vicepremier român. Primii doi au demisionat deja din Parlamentul european, iar cel de-al treilea, cu obrazul mai gros, se prezintă încă la şedinţe, deşi este huiduit de colegi. Severin, totuşi, a fost exclus săptămâna trecută de grupul socialist şi de partidul său. Toţi urmează să fie acum anchetaţi pentru faptul că au acceptat să modifice proiecte de legi, contra plată, la cererea „clienţilor” care pretindeau că reprezintă cercuri de afaceri private.

În total, în operaţiunea „Mită pentru amendamente” reporterii de la publicaţia engleză au contactat peste 60 de eurodeputaţi. Numai 14 dintre aceştia au acceptat să poarte o discuţie cu falşii lobby-işti. Şi doar patru au muşcat momeala.

Fraudă la nivel înalt

Să ne întrebăm acum: câţi dintre parlamentarii moldoveni ar fi apucat nada? Şi cum credeţi, câţi dintre ei lucrează astăzi asiduu nu pentru falşii, ci pentru adevăraţii clienţi din  obscurele grupuri de afaceri? Ni-i şi groază să ne imaginăm numărul corupţilor sus-puşi de la noi, necum să-l ştim cu exactitate, nu-i aşa?

Pentru că, înainte de a ne afecta „Euroşpaga”, pe noi aici acasă ne omoară „Moldo-şpaga”, fapt pe care îl cunoaşte toată lumea. Despre asta a scris constant mass-media. Corupţia şi afacerile ilicite la nivel înalt au fost înfierate o vreme de Sergiu Mocanu, iar acum ia poziţie şi premierul Vlad Filat. Potrivit lui, după un an şi jumătate de guvernare democratică, adesea lupta împotriva comunismului este folosită la Chişinău ca paravan pentru tentaculele mafiote.

Atâta doar că, spre deosebire de Europa, unde îşi fac datoria şi presa, şi ancheta judiciară, la noi nimeni nu reacţionează la semnale evidente de corupţie. Să luăm, de exemplu, cazul cu legea cazinourilor care oriunde în altă parte ar fi stârnit un imens scandal. La noi însă a produs doar un fâs. Lumea a strâmbat din nas şi a uitat, chit că la mijloc e o imixtiune suspectă în procesul legislativ.

Acum haideţi să dăm puţin înapoi filmul evenimentului ca să vedem cum se comite o fraudă chiar în vârful piramidei politice. Doi deputaţi au intervenit de cel puţin patru ori în comisia parlamentară pentru a înjumătăţi de la 360 de mii lei la 180 de mii taxa pentru masa din cazino. Eşuând, aceştia nu s-au dat bătuţi şi, cu o înverşunare demnă de o cauză mai bună, au cerut votarea amendamentului în plen. Deşi propunerea le-a fost respinsă, preşedintele şedinţei a inclus-o, totuşi, în textul votat. Şi colac peste pupăză, ulterior, şeful statului a promulgat legea împreună cu amendamentul ilegal.  Ce-i asta? Un lanţ de erori nefericite? Să fim serioşi.

Nu-i exclus să fi fost printre politicienii implicaţi în „cazul cazinourilor” şi nişte gură-cască. Însă cei care s-au dat de ceasul morţii să iniţieze şi să promoveze acest amendament criminal ar trebui cercetaţi penal pentru corupţie. Dar cine să-i tragă la răspundere când la noi şi sistemul politic, şi cel judiciar constituie un mare cerc vicios?

Caracatiţa mafiotă a fost crescută la cald sub regimul Voronin  care, în loc s-o suprime, a subordonat-o de la un capăt la altul,  preluând controlul asupra tuturor tentaculelor ei. Preşedinţia decidea sub guvernarea PCRM care persoană sau afacere privată să se bucure de înlesniri fiscale, să fie favorizată la diverse licitaţii, să aibă acces la bugetul instituţiilor oficiale sau la veniturile grase ale monopolurilor de stat. Aşa a ajuns, de exemplu, „Fincombank” clientul privilegiat al celor mai importante ministere şi departamente.

Severinii noştri

Odată cu îndepărtarea comuniştilor de la putere, corupţia din sferele înalte a rămas fără stăpânul ei, dar nu a sucombat. Dimpotrivă. Mafia s-a eliberat, s-a scuturat de tutela prezidenţială, şi-a întărit poziţiile pe terenul politicului şi acţionează acum de capul ei. Şi nici nu-i de mirare.

La noi este coruptibil până-n măduva oaselor însuşi sistemul electoral. În majoritatea formaţiunilor politice, de exemplu, ca să urci sus, trebuie să aduci bani la partid. Ca să ajungi pe  liste, la fel, trebuie să vii cu o consistentă contribuţie financiară, fapt confirmat deschis, de exemplu, de Serafim Urechean.

Ce se întâmplă mai departe? Ajungând în Parlament, deputaţii sau miniştrii caută să-şi scoată pârleala. Să-şi recupereze pagubele şi, de ce nu, să se pricopsească apoi cu niscaiva venit. Nu toţi, desigur, intră în Legislativ sau Executiv cu bani, aş exagera afirmând asta. Sunt destui oameni oneşti. Numai că unii dintre cei care nu au plătit pentru locul lor pe liste sunt racolaţi apoi de lobby-iştii despre care scrie „Sunday Times”.

Scena politică de la Chişinău este burduşită cu severini autohtoni. Cu oameni politici care s-au prostituat pentru a profita de pe urma pârghiilor puterii pe care le au la dispoziţie. Ei se înmulţesc în voie, pentru că în Republica Moldova nu are cine-i prinde.

Nu întâmplător, vicepreşedintele SUA, Joe Biden, în timpul rezervat discursului său din Scuarul Operei, a vorbit mai mult şi mai convingător despre combaterea corupţiei decât toţi politicienii noştri luaţi laolaltă care, de regulă, nu suflă o vorbă pe această temă. Tăcerea lor e strigătoare la cer.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu