„Peste tot există ''patrihoți'' ”

Interviu cu Anne Marie Chertic, actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași

maxresdefault

– Dragă Anne Marie Chertic, cum v-ați întâlnit cu Tarsâța din „Iașii în carnaval” (spectacol jucat recent de actorii ieșeni și la Teatrul Național din Chișinău – n.n.)?

Rolul Tarsâței din „Iașii în carnaval” mi-a venit mănușă! Tarsâța e înrudită cu Chirița, e cu pretenții de mare doamnă. Alexandru Dabija ne cunoștea pe majoritatea actorilor Naționalului ieșean, am mai colaborat și mai înainte cu dumnealui. Eu fiind moldoveancă, iubindu-l pe Alecsandri, n-a fost complicat să lucrez la spectacol. A fost o plăcere, spectacolul are o dimensiune carnavalescă moldoveneasco-româno-balcanică, există în el multă energie și bucurie de a juca.

– V-ați născut în Moldova, dar unde anume?

Eu sunt din Piatra-Neamț, România. Dar sunt căsătorită cu un domn din Basarabia, de fapt din Transnistria, pe care îl cheamă Ion Sapdaru… N-ați știut? Vedeți? Lumea e mică! Avem și un băiețel extraordinar, Petre Constantin, e fructul iubirii noastre și-i talentat și deștept și-i bucuria noastră. Oamenii buni se întâlnesc, nu știu cum face Dumnezeu, El alege.

– Din atâtea profesii, de ce ați ales actoria?

De mică am visat să fiu actriță, cântam la ștecherul de la aspirator muzică de Dalida, în clasa întâi am jucat primul rol. Cred că talentul ăsta e din familie, am o mătușă învățătoare care spunea poezii, mergea cu „Cântarea României” prin toată țara, juca în diferite scenete, în una din ele era iubita lui Iancu Jianu, iar Iancu Jianu era chiar soțul ei, profesor de română. Avem ceva histrionic în familie, suntem sinceri și veseli.

– În spectacolul „Iașii în carnaval” jucat la Chișinău ați impresionat nu doar prin talentul actoricesc, dar și prin vocea expresivă, puternică.

Dacă nu făceam teatru, probabil că aș fi cântat, îmi place muzica lăutărească, muzica de calitate. În piesa „Iașii în carnaval” e foarte importantă fanfara, au adus-o special de la Chetriș, e foarte cunoscută. Să știți că în multe sate românești s-au mai păstrat fanfare, se fac nunți, petreceri cu fanfare.

– Spectatorii de la Chișinău au apreciat nu doar evoluția fabuloasă a fanfarei, bucățile muzicale, jocul actorilor, dar și glumele la adresa politicienilor, săgețile satirice aruncate spre tot felul de „patrihoți”.

Da, e scena cu Păpușarii, ei vorbesc despre metehnele sociale, aceste versuri satirice sunt din Alecsandri, au existat „patrihoți” și pe vremea lui, există și acum.

– Am savurat în spectacol arhaismele, regionalismele, e un limbaj autentic, plin de vigoare.

E mare lucru să ai plăcerea cuvântului. În România generația tânără e mai puțin receptivă la arhaisme, unii zic că nu le înțeleg. La Chișinău am simțit că publicul a înțeles tot, că știe să prețuiască bogăția limbii române.

– La finalul spectacolului „Iașii în carnaval” de la TNME a răsunat un ropot de aplauze.

Da, din sală a venit un val de bucurie. Și în România spectacolul e foarte iubit, premiera a fost acum trei ani, la redeschiderea Naționalului ieșean, total renovat. E ca o renaștere. Toate elementele montării s-au lipit perfect, secretul ăsta îl cunoaște numai domnul Dabija. Spectacolul e o sărbătoare, o celebrare a teatrului.

The following two tabs change content below.