Peripeţii în clasa întâi

PRIMUL CLOPOŢEL // „Întâi septembrie în amintirea unor personalităţi”

Spun că deşi prima zi de şcoală a fost în secolul trecut,  retrăiesc şi astăzi emoţiile acelui timp de neuitat. Compozitorul Eugen Doga îşi aminteşte că tatăl său l-a dus pe cal la şcoală, iar actorul Anatol Durbală era să nu fie primit în clasa întâi, pentru că era micuţ de statură. Dumitru Diacov a mers de cinci ani şi un pic în clasa întâi. Ion Sturza a schimbat abecedarul pe un motănaş, iar actorul Vitalie Drucec a scăpat ghiozdanul într-o râpă.

Marina LIŢA

Eugen Doga îşi aminteşte cu mare plăcere de prima zi de şcoală. „Era în anul 1943, a fost frumos, romantic”, ne spune maestrul. „Tata m-a dus cu calul până la pragul şcolii, spre mirarea şi invidia colegilor mei. Am fost întâmpinat de directorul şcolii, care m-a dus în clasă, mi-a dat o călimară şi o peniţă cu toc. Spre disperarea învăţătorului meu, peniţa a căzut în călimară şi acesta s-a chinuit mult timp să o scoată”, povesteşte Doga. „Îmi amintesc şi acum de Abecedarul colorat frumos, de literele alfabetului latin, pe care le lipeau pe tablă. Asta până am fost „eliberaţi””, spune cu tristeţe maestrul.

La cinci ani şi un pic, elev în clasa I

Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova, a mers în clasa întâi, în 1946, la un an de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. „Locuiam la ţară şi nu aveam posibilităţi de a acumula cunoştinţe, dar aveam dorinţă de a învăţa. Învăţătorul nostru ne-a vorbit la prima oră despre Moldova şi ne-a încurajat să facem carte”, comunică Snegur.

Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, spune că a venit în clasa întâi la vârsta de cinci ani şi un pic. „Familia mea abia se întorsese din Siberia şi nu aveam prieteni în sat. Îi cunoşteam doar pe doi verişori, care în 1958 au mers în clasa întâi. Eu m-am dus după ei. În prima zi de şcoală, verişorii mă ţineau de mânuţă şi spuneau la toată lumea că şi eu sunt în clasă cu ei. Jumătate de an am frecventat şcoala fără a fi înscris în catalog. De la început, aveam o traistă făcută din ţol, după jumătate de an, mi-au cusut o traistă care avea loc pentru manuale şi călimară”, povesteşte Diacov.

A schimbat abecedarul pe un motan

Colegul său de partid, Marian Lupu, abia aştepta să plece la şcoală. „Nu aveam atunci uniformă, ci costum şi cămaşă albă, pe care am încheiat-o până la ultimul nasture”, ne spune Marian Lupu, preşedintele interimar al Republicii Moldova.” Privind pozele de atunci, mi se pare că am o faţă obosită. A fost o zi bogată în mai multe evenimente”, adaugă amuzat Lupu.

„Îmi amintesc de faptul că am rămas fără abecedar, chiar din prima zi de şcoală”, ne spune Ion Sturza, fostul premier moldovean. „Întorcându-mă de la lecţii, am observat un motănaş sub un gard. Am scos abecedarul, caietul şi creionul din ghiozdan, am băgat motanul în locul lor şi m-am dus cu el acasă. „Bucuroşi” au mai fost părinţii mei când au văzut cu ce am înlocuit manualul”, povesteşte într-un suflet Sturza.

A scăpat ghiozdanul în râpă

Vitalie Drucec, actor şi regizor, „a avut norocul” să scape ghiozdanul cu abecedar şi caiete cu tot într-o râpă. „S-a întâmplat chiar în prima zi de şcoală, în drum spre lecţii. Am fost nevoit să mă întorc înapoi acasă şi să le pun la uscat pe beci”, îşi aminteşte actorul. Acesta a spus că a avut emoţii, pentru că nu cunoştea clasa, profesoara şi nici drumul spre şcoală. „Eram micuţ de statură, motiv pentru care nu am avut uniformă şcolărească. La primul sunet am fost îmbrăcat într-o pereche de pantaloni şi o jachetă cusută de mama mea, care se deosebeau de celelalte uniforme albastre”, ne povesteşte Drucec.

Anatol Durbală, actor şi om de televiziune, era să nu fie primit la şcoală, tot din cauza staturii. „Acum sunt un gigant faţă de cum am fost”, glumeşte artistul, care ne spune că s-a dus în prima zi de şcoală, ţinând-o pe mama de mână, în timp ce în cealaltă mână ţinea un buchet de flori mai mare ca el. „Văzându-mă aşa de „mare”, nu a vrut nicio învăţătoare să mă ia la ea în clasă, invocând motivul că au suficienţi elevi”, îşi aminteşte Durbală. „Cum şedeam eu cu mama şi cu buchetul de flori în mână lângă peretele albastru, Anastasia Ivanovna, una din învăţătoare, s-a apropiat de noi şi ne-a comunicat că voi învăţa la ea în clasă. Pe urmă le spunea la toate colegele mele că nu a regretat că m-a luat la ea”, conchide actorul.

De două ori în clasa întâi

Nelly Cozaru, actriţă şi regizoare, ne-a comunicat că de două ori a avut parte de întâi septembrie. „M-am născut în localitatea Taraclia, raionul Căuşeni, care pe acea vreme era centru raional. Părinţii mei au ales să mă dea în clasa întâi în şcoala rusă, aşa se practica pe atunci. Până la finele anului, centrul raional s-a desfiinţat şi şcolile cu predare în limba rusă nu mai erau, au rămas doar în română. Eu nu cunoşteam limba română şi nu puteam să mă duc mai departe în clasa a doua, aşa că anul următor am fost iarăşi elevă în clasa I”, spune Cozaru.

Margareta Pântea, actriţă la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, spune că şcoala a fost pentru ea un refugiu. „Am aşteptat cu nerăbdare şcoala. Am fost şase copii la părinţi, eu eram cea mai mare şi trebuia să am grijă de fraţii mei mai mici. De fiecare dată făceam tot posibilul să stau cât mai mult la şcoală”, îşi aminteşte Margareta Pântea. Aceasta povesteşte că îi părea rău că mama nu i-a prins două fundiţe la 1 septembrie, ci a împletit-o. „Aveam un păr lung şi des şi nu a reuşit să-mi facă două codiţe, ca să se vadă şi la mine în poze fundele”, comunică râzând artista.

Şcoala, un refugiu

Şcoala a fost un refugiu şi pentru Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, ex-preşedintele interimar al Republicii Moldova. „La ţară se muncea mult, aşa că mă bucuram că voi sta câteva ore pe zi la şcoală”, ne spune Ghimpu. Acesta îşi aminteşte şi acum mirosul de lapte fiert, care persista pe coridoarele şcolii.

Maria Iliuţ, interpretă de muzică populară, susţine că a aşteptat cu sufletul la gură prima zi de şcoală. „Venea învăţătoarea acasă şi ne aduna la şcoală, în ultima lună de toamnă. Era o doamnă bine îmbrăcată. Mi se părea ceva foarte frumos, am cumpărat uniformă, cu şorţ alb şi funde mari. Însă odată începută şcoala, am rămas dezamăgită, pentru că nu era aşa cum îmi imaginasem, nu erau doar alaiuri, copii care se joacă, ci numai lecţii… Acum însă privesc cu nostalgie la acele vremuri”, spune Maria Iliuţ.

Nu a vrut la şcoală

Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău (ICR), spune că pentru el ceremonia primei zile de şcoală a fost una dezagreabilă. „Nu pot să afirm că am avut emoţii mari sau că totul era nou pentru mine, pentru că citeam de la vârsta de patru ani”, spune Guran. „Nici uniforma şcolărească nu-mi era pe plac. Cred că ar trebui ca elevii să poarte uniformă, dar ca fiecare liceu să aibă uniformă proprie”, opinează directorul ICR.

Interpretul Cristi Aldea-Teodorovici susţine că nu a vrut să meargă în clasa întâi, ci să mai stea acasă. „În poza mare din prima zi de şcoală am ieşit plângând şi până acum mi-e ruşine de ea”, a spus interpretul în cadrul emisiunii „Deşteptarea” de la postul de televiziune JURNAL TV.

 

Anatol Durbală:

 

„Era să nu fiu primit la şcoală, din cauza staturii”

 

Sursa foto: facebook.com

 

 

 

Cristi Aldea Teodorovici:

 

„Nu am vrut să merg în clasa întâi”

 

Sursa foto: flickr.com

 

 

 

 

Margareta Pântea:

 

„Şcoala a fost un refugiu pentru mine”

Sursa foto: Arhiva personală

 

 

 

 

 

 

 

 

„Întâi septembrie a fost o zi bogată în mai multe evenimente”

 

Sursa foto: vipmagazin.md

 

 

 

 

 

 

 

 

Vitalie Drucec:

 

„Am scăpat ghiozdanul cu abecedar şi caiete într-o râpă”

 

Sursa foto: Arhiva personală

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)