Performanţa lui Roman şi handicapul nostru

Un tânăr orb din Salcia, Şoldăneşti, a reuşit, fără niciun sprijin, să absolvească facultatea de matematică şi informatică

Roman Guţu a absolvit Facultatea de Matematică şi Informatică de la USM. Enunţul ar părea o banalitate, dacă nu v-aş spune că e nevăzător. Din acest motiv absolvirea facultăţii, pentru el, e cea mai mare realizare. Şi asta nu e totul. A făcut-o singur, fără sprijinul cuiva, căci la 13 ani şi-a pierdut tatăl.

Pentru început, subliniez că problemele sale nu sunt doar ale lui, după cum veţi vedea mai jos, sunt şi ale celor sănătoşi, pentru că el a făcut tot ce poate face un orb.

Părinţii săi au aflat că are probleme cu ochii pe la un an şi şapte luni. În clasa întâi, a mers totuşi la şcoala din sat. Până în clasa a şaptea, părinţii săi, din „neştiinţă”, nu şi-au dat seama că el trebuie să meargă la o şcoală specială. Însă atunci, la 13 ani, avea să i se întâmple cea de-a doua dramă a vieţii sale. Din cauza că citea mărunt şi la întuneric, şi-a provocat o hemoragie internă la ochi, după care şi-a pierdut aproape complet văzul.

A doua dramă

„După asta, nu s-a putut face nimic, totuşi puteam să mă deplasez singur. Părinţii mei m-au dat la o şcoală specializată pentru nevăzători din Bălţi. Acolo am învăţam până în clasa a X-a.” În plus, în această perioadă, i-a decedat tatăl, a rămas absolut fără niciun sprijin, deşi încerca să realizeze că asta îi este soarta, nu se putea deprinde cu situaţia. „Acum sunt obişnuit, trebuie să o fac, pentru că nu voi avea întotdeauna pe cineva lângă mine”, surâde Roman.

La Bălţi a învăţat alfabetul Braille. Este pasionat de ştiinţele exacte, încearcă să se pună la curent cu orice inovaţie, evident cât îi permite sănătatea. Are capacitatea de a învăţa şi a reţine uşor, anume asta l-a ajutat să treacă de multe dificultăţi, acesta este unul din atuurile sale.

Atuurile lui Roman

După clasa XI-a, a mers la Chişinău la o şcoală de masaj pentru nevăzători. Acolo şi-a pierdut complet vederea, „dacă până în 2005, zăream omul, soarele, deosebeam când e înnourat, când e senin, din decembrie acelaşi an, am devenit total nevăzător”. Şi cum nu şi-a putut găsi de lucru, în 2008, din pasiunea sa pentru ştiinţele reale, şi-a depus actele la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii de Stat. Aici a susţinut Bacul, „a fost foarte greu pentru mine, nu reuşeam să studiez şi disciplinele la care trebuia să susţin examenele de Bacalaureat. La un anumit moment, chiar am decis să abandonez studiile, însă, în al doilea an de studii, m-am răzgândit, disciplinele de specialitate erau foarte interesante pentru mine, de aceea am decis să fac tot posibilul ca să termin facultatea”.

Când pe drum, când pe trotuar

În primul an, mergea împreună la universitate cu un prieten, de asemenea slab văzător, acesta îl conducea la lecţii, însă ultimul a încetat să mai meargă la ore. „Trebuia să fac ceva ca să ajung singur la ore. În 2006, am frecventat nişte cursuri de orientare în spaţiu pentru nevăzători, deci aveam anumite deprinderi în această privinţă, însă nu le aplicasem niciodată până atunci.

Şi, într-o dimineaţă, neavând cu cine merge la ore, am luat bastonul şi am pornit singur. Mergeam când pe trotuar, când prin mijlocul maşinilor, nimeni nu se apropia de mine. Lumea la noi e tare înapoiată şi ignorantă, dacă te văd cu bastonul, tu trebuie să te fereşti de ei, şi nu ei de tine. Te tratează după prejudecăţile lor”, spune trist tânărul.

Al doilea şi al treilea an de studii şi-a dezvoltat dexteritatea de a se orienta în spaţiu, „acum nu am probleme, circul singur între universitate şi cămin”.

Handicapul de la facultate

La facultate deja, Roma a fost obligat să înfrunte un alt handicap, sistemul universitar şi anchilozarea unor profesori. „La pauze, mă apropiam de profesori şi îi rugam să îmi explice noţiunile noi, marea scăpare a mea sunt cărţile audio.

Însă am avut cazuri în care unii profesori refuzau să-mi explice, mi se spunea că sunt incapabil să învăţ la cursurile lor. În asemenea cazuri, căutam cărţi pe internet, subiectele, noţiunile principale ale cursului.”

A avut de înfruntat stilul cazon al unor profesori încremeniţi în timp, „unii le interzic studenţilor să intre după ei în aulă. Se întâmpla să mai întârzii, până ajungeam cu bastonul meu. A fost un caz în care eu trăgeam de uşă dinafară, iar profesorul dinăuntru, asta a fost cea mai mare problemă”, relatează băiatul cu lehamite.

Bâlbâiala angajatorilor

A absolvit universitatea în 2012, şi, datorită unui proiect, s-a angajat la universitate, convertea cărţi în format electronic pentru persoanele cu dizabilităţi, acum face paralel şi masterul. Proiectul a durat din ianuarie până în iunie 2013. Acum îşi caută de lucru şi, cum bănuiţi, se confruntă din nou cu ignoranţa şi uimirea moldovenilor.

Ilie GULCA