Pentru ziua lucrului vine boala trupului…

Un leneş mai mare decât Nicolae nu ştiu dacă mai era în satul acela de la poalele codrului. Cât era ziulica de mare îşi schimba doar locul de la umbră la soare şi apoi invers. Până a crescut mare aşa a fost… Părinţii lui nu mai găseau cuvinte de ocară pentru dugleşul de băiat. Şi bătut a fost, şi flămând l-au lăsat, şi alungat la bunică-sa, dar nimic nu l-a putut schimba. Viaţa şi nevoile ei au să-l înveţe de toate, spuneau ei. Ceilalţi copii, căci avea patru bădiţa Alexandru, erau cu totul altfel – harnici, cuminţi şi nu ieşeau din cuvântul părinţilor.

Nicolae, dugleşul familiei

Atâta lucru bun avea Nicolae – îi lucra mintea altfel decât la alţii. Se întâmpla taică-său să intre în vreo daravelă, căci se apucase omul de afaceri, deschisese în sat o dugheană şi un salon de frizerie, ca să facă un ban mai „uşor” și mereu încurca ceva în socoteli, în relațiile de comerț cu partenerii lui și, firește, se plângea acasă nevestei și copiilor mai mari. De se întâmpla să fie prin preajmă Nicolae, uite că-i sufla lui taică-său ieșirea din situaţie. A lehamite vorbea, abia dacă deschidea gura, dar ce spunea el era lucru deştept. Și Alexandru făcea întocmai cum îl sfătuia „puturosul”, dar niciodată n-ar fi recunoscut că a urmat sfatul unui nepricopsit de copil. Pentru el şi pentru tot satul Nicolae era un om de nimic, deşi învăța bine la școală, iar bibliotecara satului nu mai găsea cuvinte de laudă pentru acest cititor al ei.

Era un băiat frumos Nicolae și fetele îl priveau dulce și cu nesaț, dar degeaba osteneala, căci flăcăul nu le lua în seamă. Tot ce însemna un efort cât de mic îi displăcea flăcăului. Dar de fapt ce făcea el cât era ziulica de mare? Trândăvea la umbra unui copac în fundul grădinii, alături – un maldăr de cărți pe care nu se ştie dacă le mai citea sau doar le răsfoia. Când a terminat şcoala, i-a spus lui taică-său că vrea să înveţe la universitate, să-i dea nişte bani de drum și ceva mâncare, mai mult n-o să ceară nimic de la el… Pentru prima dată a ieşit din sat Nicolae și pentru ultima. Nu s-a mai întors niciodată în casa părintească…

Leneş, dar deştept

De la alţii a aflat Alexandru şi familia lui că fiul lor mai mic e la facultatea de finanţe, că lucrează în timpul liber într-un laborator ştiinţific şi că locuieşte în gazdă pe adresa cutare, dar credeţi că cei din familia lor s-au şi repezit la oraş să-l vadă pe Nicolae? Bine că au scăpat de grija lui şi nu se mai împiedică nimeni de „puturosul” cela prin casă. Deşi aveau adresa şi telefonul lui de la Chişinău, niciunul dintre fraţi nu l-a chemat la nunta lui.

Anii treceau… Alexandru era demult ieşit la pensie şi-şi petrecea mai tot timpul în dugheana lui. Nevastă-sa Glafira suferea de inimă şi mai mult zăcea decât o vedeau copiii și nepoţii pe picioare, dar avea o bucurie bătrâna, toţi care-i erau dragi trăiau lângă ea. Se întreba uneori ce mai face Nicolae. Era mamă şi o durea sufletul că unul din copiii ei nu era ca oamenii. Nu știa nici cum trăiește, unde lucrează, de este însurat sau nu, pentru că nu-și scriau și nici nu-și telefonau. După socotelile ei, băiatul în toamnă împlinea 34 de ani. Adică nu s-au văzut 16 ani! Nici ei nu l-au căutat și nici Nicolae n-a mai trecut pe la casa părintească. N-a fost între ei duşmănie, dar totuşi părinţii şi fraţii l-au îndepărtat pe Nicolae de la sufletul lor, pentru că era mai altfel decât ei.

Plecat la învăţătură, i se pierde urma

Glafira i-a telefonat o dată la numărul pe care-l aveau ei în casă și i-a răspuns o nevastă, zicând că Nicolae e la serviciu şi nu ştie când se va întoarce. A mai încercat de câteva ori, dar acelaşi rezultat. Și apoi s-a luat cu altele și a uitat de fiul ei. Dar iată că într-o zi Glafira, care de la un timp se simţea rău de tot, își cheamă copiii, fraţii şi surorile să-şi ia rămas bun. „Mă duc la mama și la tata, – le-a spus ea. – Un lucru vă rog, găsiţi-l pe Nicolae să vină acasă să-l mai văd o dată”. Unul dintre fraţi a alergat la Chişinău la adresa pe care o ştiau, dar nici urmă de Nicolae acolo. S-a dus şi la facultatea unde şi-a făcut studiile frate-său, dar nici acolo nu-și mai aducea nimeni aminte de el. Atât că de la decanat o persoană l-a îndemnat să-l caute prin biroul de adrese. Erau vreo 27 de persoane în Chişinău cu acelaşi nume şi Valeriu, fratele mai mare al lui Nicolae, le-a contactat pe toate. Dar niciuna nu era fratele lui…

Se întoarce bărbatul acasă, scârbit că nu poate să îndeplinească ultima rugăminte a mamei sale. Glafira însă, care în toți 16 ani o dată n-a încercat să-și vadă feciorul plecat de acasă, acum se încăpățânase și le spunea tuturor că n-o să poată muri până nu vine el. Pe lângă chinurile pe care le avea bătrâna, după un atac cerebral, jumătate din corpul femeii nemişcat a rămas. Viaţa Glafirei era în mâinile lui Nicolae, care nu se ştie pe unde era. Nu ştiu care i-a sfătuit să se adreseze cu o cerere la Ministerul de Interne şi să-l dea în urmărire internaţională.

Nicolae ajunge bancher în India

Cum o fi convins biroul respectiv nu ştiu, dar am aflat că, după mult timp, l-au găsit totuşi tocmai în India. Acolo locuia Nicolae de ani buni şi ajunsese un om bogat. Însurat era cu o englezoaică şi avea nici mai mult, nici mai puţin cinci copii. Toate fete erau şi toate frumoase. Proprietar de bănci ajunsese într-o regiune a Indiei, luase cetăţenia acelei ţări şi se simţea acolo mare maharadja. Vă dați seama cât de surprins a fost bărbatul când a dat buzna poliţia peste el chiar în propriul oficiu. A contactat ambasada cea mai apropiată să afle motivul căutării lui şi, în scurt timp, şi-a luat familia şi s-a întors în Moldova. După 16 ani s-a întors în casa părintească…

A mai găsit-o în viață pe Glafira, care parcă atâta aştepta să-şi vadă fiul şi a închis nefericita ochii în decursul acelei zile. Timpul care i-a mai rămas femeia l-a trăit cu Nicolae. Şi-au vorbit, şi-au tot vorbit… Parcă şi durerile o mai lăsaseră şi faţa i se mai descreţise. Aşa au aflat cei din familie ce i s-a întâmplat fiului rătăcitor timp de 16 ani. După facultate, Nicolae a avut un stagiu la Londra. Întors peste doi ani la Chișinău, se angajează la un Institut al Academiei de Ştiinţe, în scurt timp, este invitat să lucreze la Moscova într-un centru ştiinţific de prestigiu, după care iarăşi pleacă la Londra. Și aici se însoară cu englezoiaca lui, fiică de bancher era fata. Cum tata-socru avea afaceri în India, ginerele a plecat încolo cu nevastă-sa şi a reuşit să întregească averea familiei.

Fiul rătăcitor îşi înavuţeşte familia ce l-a renegat

Nu v-am spus cum l-a întâlnit satul pe Nicolae. Că erau muţi de uimire, puţin spus. Chiar şi rudele cele mai îndepărtate au ţinut să vină să-l salute. Înmormântarea Glafirei a fost una de pomină. Niciun om n-a plecat din curtea lui Alexandru să nu ducă acasă vreo pomană, alţii aveau şi câte două-trei… Nicolae i-a cumpărat lui taică-său o clădire mai mare pentru dugheană şi i-a dotat afacerea cu diverse mărfuri, indicând în actul de vânzare-cumpărare că, după moartea tatei, afacerea îi revine cutărui frate. Surorii i-a cumpărat un imobil la Chişinău, ca să încapă cu toată familia ei. Altui frate i-a dat bani să-şi deschidă un atelier de servicii auto. Cu mână largă, a împărţit în dreapta şi în stânga. La plecarea lui plângeau nu numai neamurile, dar şi sătenii, siguri că-l văd pe Nicolae pentru ultima dată.

Iar Alexandru se laudă la toată lumea că undeva departe are cinci nepoate, o noră englezoaică şi un fiu putred de bogat…

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână