„Pentru mine folclorul e verticalitate, iar jazzul înseamnă libertate”

Interviu cu Anatol Ștefăneț (violă), fondatorul formației „Trigon”, director al Ethno Jazz Festival

– Stimate Anatol Ștefăneț, cât de obositor e pentru Dvs. un eveniment cultural de anvergura Ethno Jazz Festival?

Pentru mine Ethno Jazz Festival e, în primul rând, o sărbătoare. Până la urmă, oboseala mea nu contează. Important e să aducem interpreți, instrumentiști, formații muzicale care să creeze pentru publicul nostru o adevărată sărbătoare.

– Ați avut invitați din țări mai apropiate și mai îndepărtate. Câți muzicieni au participat la ediția curentă, a XII-a, a Ethno Jazz Festival?

Au venit 44 de muzicanți din zece țări. Dar nu cred că numărul participanților are relevanță, noi nu urmărim scopul de a aduce cât mai mulți artiști, ci de a invita oameni valoroși, grupuri originale care produc muzică de calitate. Mă bucur că au venit și jazzmeni din țări foarte apropiate, precum România, dar și dintr-o țară africană, Mali, prezentă pentru prima dată în festival. Jazzmenul din Mali a evoluat în echipă cu un francez și cu un american. Nu e dificil să găsești formații interesante, căci astăzi accesul la informație este foarte larg, pe unii dintre invitații noștri i-am cunoscut la alte festivaluri de jazz din lume.

– Au participat la festival maeștri de la care și Dvs. personal ați avea de învățat?

Una dintre celebritățile care ne-au onorat invitația a fost Richard Galliano (acordeon, bandoneon), liderul grupului „Mare nostrum trio”. Richard Galliano e din Franța, el a îmbogățit istoria muzicii cu stilul „New Musette”, un fel de replică franceză la tangoul argentinian. Fără îndoială, Galliano e cel mai bun acordeonist din lume care cântă jazz. Avem de învățat și de la el, și de la alți artiști participanți la festival.

– Muzica artiștilor invitați a fost pe înțelesul publicului nostru?

Jazzmenii au avut parte de o comunicare extraordinară cu publicul, reacția acestuia i-a pus la pământ. Publicul nostru a fost foarte receptiv, a remarcat imediat pasajele de virtuozitate, i-a aplaudat și i-a aclamat pe artiști.

– Cât de importantă e muzica ethno pentru Republica Moldova?

Pentru mine foclorul reprezintă verticalitatea unei națiuni, este ceea ce avem mai sfânt. Iar jazzul înseamnă libertate. Așadar, muzica ethno e verticalitate și libertate într-o formulă sonoră accesibilă, apropiată de spectator.

– Cum au decurs concertele din Tiraspol și Comrat?

La Tiraspol mergem cu concerte de 12 ani, iar la Comrat jazzmenii au evoluat pentru prima dată. Sălile au fost arhipline, avem ecouri foarte bune de la concertele din stânga Nistrului și din Găgăuzia.

– Duminică seara, în finalul festivalului, i-ați adus un omagiu Mariei Tănase. Ce înseamnă pentru Dvs. Maria Tănase?

Maria Tănase a fost prezentă duminică în Sala cu Orgă prin cântecele sale nemuritoare, interpretate de voci feminine de excepție la finalul Ethno Jazz Festival

Am descoperit-o pe Maria Tănase datorită unei cărți despre ea. A fost prima carte în grafie latină pe care am ținut-o în mâini. Era de culoare verde, mi-a dat-o un profesor de la Colegiul de Muzică din Bălți, el a fost persecutat pentru că avea această carte. Eu am citit-o, după care am început să ascult cu mai multă atenție melodiile Mariei Tănase. Îi auzisem cântecele de pe la 13 ani, dar la acea vârstă nu le prea înțelegeam. Totuși, din adolescență, melodiile, vocea, personalitatea Mariei Tănase mi-au stârnit curiozitatea, această curiozitate se menține până azi. Este o mare cântăreață a neamului, un nume nemuritor.

Era firesc ca festivalul să culmineze cu un omagiu Mariei Tănase, căci pe 25 septembrie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. Am conceput un program special, o viziune a mea asupra pieselor Mariei Tănase.

– Cine a evoluat în acest recital consacrat Mariei Tănase, supranumită Pasărea măiastră, Edith Piaf a României și Regina cântecului popular?

Bineînțeles, formația „Trigon”, cu Alexandru Arcuș (saxofon, flaut, caval), Serghei Ivanov (pian), Gari Tverdohleb (tobe, percuție, xilofon) și cel care vă vorbește. Au mai participat la recital Marcel Ștefăneț (vioară), Veaceslav Ștefăneț (vioară), Igor Stahi (violoncel). Melodiile Mariei Tănase, prelucrate într-un limbaj aparte, au fost cântate cu multă sensibilitate de Cristina Pintilie, Cornelia Ștefăneț, Olesea Tukan, Nadin Trohin. Mă bucur că a acceptat să vină și Maria Răducanu din România, ne cunoaștem de mai demult, colaborăm în diferite proiecte.

– Toate aceste interprete cu voci atât de frumoase au cântat la finele concertului o „Ciuleandră” cu-adevărat incendiară. Parcă a fost un semn că festivalul nu s-a terminat, că ați și început pregătirile de următoarea ediție.

E cam devreme să vorbim de ediția viitoare. Să vedem ce susținere vom avea. Deocamdată, din partea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare, avem asigurări că ne vor acorda sprijin și pentru următorii patru ani. Avem nevoie, desigur, și de suportul oficialităților din Republica Moldova. Anul acesta, ne-au susținut Primăria Municipiului Chișinău, Ministerul Culturii al RM și multe organizații, firme care au devenit prieteni ai festivalului. Tot ce facem e pentru a demonstra că avem cultură muzicală în republică, există un public de elită, sunt mulți iubitori de jazz, iar Chișinăul devine pe perioada festivalului o capitală muzicală europeană.

– Vă mulțumesc.

Interviu de Irina Nechit

 

 

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)