Pentru ea – un joc, pentru el – o iubire nebună

„Era 11 aprilie 2014. Primăvara sosise din nou în liniştitul oraş Piteşti, România, iar elevii din toată țara se bucurau de bine-meritata lor vacanță de Paște. O zi obișnuită la prima vedere, care urma să devină un punct de cotitură în viaţa mea şi motivul unei lungi căutări, în două direcții. Una pentru a găsi o fantomă a trecutului meu, iar cealaltă pentru redefinirea mea ca om, în încercarea de a lăsa această fantomă în urmă, pentru totdeauna…” Așa își începe lunga poveste adevărată Ionuț din Pitești, România, care s-a îndrăgostit de la distanță de basarabeanca Evelina, ce i-a tot spus minciuni cu a ei guriță, iar el le-a crezut.

Fata a apărut simplu în viața lui. În seara zilei de 11 aprilie, acum patru ani, profesorul Ionuț naviga pe internet. A intrat pe site-ul http://www.tagged.com, care încă mai exista la acea vreme. La un moment dat a primit un semn de la Evelina. Fata dorea să vorbească cu el. Încântat, tânărul a acceptat. Conversația s-a legat de la primele cuvinte. „La miezul nopţii, această fată a fost prima care mi-a urat „la mulţi ani” şi, pentru că am o afinitate față de oamenii care acordă atenţie la asemenea detalii, acest lucru m-a impresionat, iar în zilele următoare am continuat să împărtășim gândurile şi experiențele noastre de până atunci”, povestește Ionuț. Și așa, încet-încet, de la o zi la alta, discuțiile curgeau ca o apă curată de izvor. Gândurile lor exprimate în cuvinte emanau fluxuri de energii.

Pe neobservate, Ionuț a început să se îndrăgostească de ea. Fata îl cucerise cu simțul umorului, cu gândurile profunde, cu farmecul ei debordant. Ușor-ușor, ea devenea o permanență a vieții lui sufletești. O vedea în adâncimi fără dimensiune. Atunci când nu comunicau, o mângâia în gând cu sufletul…

Gata să meargă pentru ea până la capătul lumii

În acel moment Evelina se afla în Anglia, în orășelul Maidstone, situat la 50 de kilometri distanță de Londra. Părăsită de soț, cu un credit la o bancă pe care îl făcuseră împreună, pe numele ei. Fostul soţ fugise cu banii, iar ea lucra la o companie de telefonie mobilă (O2, la relaţii clienţi) pentru a putea plăti banii înapoi, chiar dacă nu beneficiase de ei. Suma era în valoare de 30 000 lire, după spusele ei. Cu lumina emoției curate pe frunte și în inimă, Ionuț dorea să facă ceva pentru a o ajuta. La un moment dat s-a gândit să apeleze la un avocat care să intervină în soluționarea problemei. Dar ea nu i-a permis, i-a spus că va încerca să se descurce singură. Nu mult după aceea i-a mărturisit că a semnat un contract cu o companie de aviație și se pregătește să se mute în Dubai și că îi pare rău că nu l-a întâlnit mai devreme. Vorbele și dorințele păreau să atârne greu în balanță.

Numai că la mesajul în care Ionuț își deschisese inima și îi făcea declarația de dragoste, Evelina i-a răspuns ambiguu: „Dacă ai ști cât de bine te înțeleg. Și eu consider că totul e posibil să fie rezolvat cu persoana dragă. Eu am suferit foarte mult și continui să sufăr. Din acest motiv nu vreau să mă atașez de nimeni sufletește în viitorul apropiat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, pentru că îmi place cum ești, dar eu am decis încă cu două luni în urmă că nu mă voi implica în viitorul apropiat în relații serioase. Eu am ales jobul de stewardesă intenționat, ca să fiu mai mult pe drumuri, și să nu pot întâlni pe nimeni. Poți să crezi rău despre mine, dar eu îți spun așa cum este, mai ales că îți dorești o relație serioasă pe care eu nu ți-o pot oferi acum”.

Mesajul l-a cam întristat pe îndrăgostit, dar dorea să păstreze cu orice preț prietenia, care avea o semnificație deosebită pentru el. Au continuat să țină legătura. Se auzeau în fiecare zi la telefon. „Ceea ce mă impresiona cel mai mult era faptul că își găsea timp să îmi scrie chiar și atunci când era obosită sau avea altceva de făcut. Atât de mult mă fascina, încât eram interesat să aflu orice detaliu legat de ea. Dintr-o multitudine de motive, această femeie părea venită dintr-o altă lume. O lume pe care doream să o cunosc, până în cele mai mici amănunte. Citeam tot ce se putea despre locul unde se afla şi i-am spus la un moment dat că sunt gata să vin până acolo şi să o întâlnesc personal, chiar dacă nu mai plecasem niciodată atât de departe de unul singur, ca să nu mai pomenesc de teama mea de zbor (nu mai zburasem niciodată). Eram foarte nerăbdător să întâlnesc această femeie misterioasă care, prin tot ce îmi spunea, îmi stârnea curiozitatea.”

Ars de dorul unei întâlniri pe viu

Dar Evelina l-a rugat să nu se grăbească, să aibă puțină răbdare până când va termina cursurile și va începe să lucreze. Atunci vor avea prilejul să se întâlnească în timpul opririlor sale la București. Între timp, Ionuț, împreună cu alți colegi de serviciu, a plecat pe două săptămâni la Madrid în cadrul unui proiect școlar. Iar Evelina l-a anunțat că urmează să revină acasă în orășelul ei de pe malul Nistrului ca să preia niște acte pentru noul loc de muncă. Cu doar o zi înainte să zboare la Chișinău, avea să-i comunice că a primit un mesaj de la fostul soț în care acesta îi ura LA MULȚI ANI. Era înainte de ziua ei de naștere, 18 mai. Surprins,  lui Ionuț îi bătu inima repede și simți un soi de neliniște.

„Răspunsul meu a fost că acest mesaj nu era deloc întâmplător. Fostul soț sesizase oportunitatea de a se folosi din nou de ea, știind că pleacă în Dubai. Ea însă mi-a răspuns că totul este doar în imaginaţia mea. Odată întoarsă acasă, s-a întâlnit cu el. Mi-am dat seama că întâlnirea lor nu era un semn bun. O zi mai târziu, am observat o schimbare în comportamentul Evelinei. Sec și rece, îmi răspundea la mesaje şi, în cele din urmă, mi-a declarat că îşi dăduse seama că încă mai avea sentimente pentru el. Având în vedere trecutul despre care îmi povestise cu lux de  amănunte, am avertizat-o că o va părăsi din nou, şi ar fi bine să nu repete greşeala. Însă nu a dorit să mă asculte. M-a rugat să nu-i mai scriu, pentru că fostul soţ îi ceruse să înceteze comunicarea cu mine…”

Dar așa cum iubirea nu cunoaște forme și nu vrea să știe de obstacole, iar Ionuț simțea că o iubește din tot sufletul, a hotărât să vină de ziua ei în orășelul de la margine de țară ca să o vadă și să-i înmâneze cadourile pe care i le cumpărase în Spania. Ardea de dorul unei întâlniri pe viu. Ea însă i-a spus că nu e cazul, că nu doreşte să aibă probleme cu fostul soţ. Ionuț a insistat să se întâlnească așa, ca prieteni, măcar pentru o zi. A fost de acord, după care s-a răzgândit şi l-a blocat pe Facebook, dar şi pe aplicaţia Nimbuzz pe care o foloseau pentru comunicare.

„M-a durut. Nu mi se părea deloc corect acest mod de a acționa şi de a se purta cu mine. Cei care mă cunosc ştiu cât de mult cred în simțul dreptății. Nu doar față de mine, ci față de oricine care este tratat incorect.

Am sunat-o şi i-am spus că voi veni totuşi şi îi voi lăsa cadourile la ea acasă. Nu a spus nimic, așa că am considerat că am acceptul ei.”

Cu gândul la femeia din Basarabia

Și omul părăsea Madridul, cu clădirile sale magnifice, cu oamenii săi primitori și peisajele de o frumusețe rară, cu gândul la femeia dintr-un colț de țară din Basarabia. Ajuns la București, a luat autocarul spre  Chișinău și, ulterior, spre micul oraș în care își petrecuse copilăria fata visurilor sale. Dar încurcate sunt căile Domnului! Ghinionul îl tot urmărea în această călătorie. În timp ce-și lăsa sufletul să zboare, a primit un mesaj de la Evelina prin care îl informa că pleacă cu fostul soț la Londra, care se arătase disponibil să preia pe numele său împrumutul bancar ca să-l achite mai departe. Știrea, însă, nu l-a întors din drum, a mers mai departe. Nu mai fusese niciodată în acele locuri. Mergea cu speranța că Evelina își va da seama că ține la ea în cel mai onest mod.

Dar când nu-i de dimineață, nu-i nici până-n seară. Nici timpul nu ținea cu el. Ploua cu găleata în acea zi. După o imagine trimisă de ea anterior, în care se vedea o priveliște surprinsă de la fereastra apartamentului, așa prin ploaie, a căutat și găsit blocul cu pricina. Dar ce folos! Nu a găsit pe nimeni acasă, nu i-a deschis nimeni ușa. „Din fericire, am întâlnit un vecin, care mi-a confirmat că o cunoaște pe Evelina şi pe familia ei și care s-a oferit să transmită familiei cadourile mele. Tot atunci i-am scris un mesaj pe reţeaua de socializare rusească Odnoklassniki, unde mai comunicasem anterior ca să-i fac dovada că am ajuns la casa ei. Acest lucru se pare că a surprins-o (probabil, nu se aștepta să mă țin de cuvânt). Mi-a spus că nu era nevoie să fi făcut acest efort, că omul pe care îl întâlnisem era un prieten de-al fostului soț şi mi-a cerut să las vizita la părinții ei pentru altă dată. Ceea ce am şi făcut, de fapt.

În acele clipe Ionuț parcă începea să priceapă că ceva nu-i curat în tot ce-i vorbea și scria Evelina. Iar când vecinul i-a mai spus că fata pentru care a făcut cale atât de lungă nu era plecată, fusese văzută prin oraș în acea zi, mai că nu i-a căzut cerul peste el. I-a telefonat. Răspunsul ei, cu tot felul de argumente, a fost că respectivul „vorbea prostii”. A crezut-o. Speranța mai rămânea vie în sufletul lui, iar dorința  de a o vedea în realitate se aprindea și mai tare…

Peste micul oraș cădea înserarea. Ionuț pierduse ultimul transport spre Chișinău. Aproape zdrobit de ziua întoarsă pe dos, a luat-o spre un hotel din marginea orașului. Evelina a avut bunul-simț să-l întrebe la telefon dacă are suficienți bani pentru hotel. În caz contrar, era dispusă să-l roage pe fratele ei să-i dea niște bani cu împrumut. „I-am spus că sunt ok, am rezervat o cameră la hotel, cu banii pe care îi mai aveam. Impresia mea în acel moment era că apreciase faptul că făcusem atâta drum pentru ea, în același timp aveam sentimentul cî îmi ascundea ceva.”

Ba cu soare, ba cu nori… în suflet

A doua zi, călătorul îndrăgostit s-a întors la Chișinău, iar apoi a pornit spre Pitești. Privea la oameni și la locuri cu un sentiment de împăcare că  a făcut acest drum. „Lucrurile au mers bine câteva zile, era din nou glumeață cu mine, totul părea să se fi întors la normal. Iar eu eram mulțumit de decizia de a fi venit în Moldova. Când, dintr-odată, cerul s-a înnorat. Nu mai vorbea cu mine cum o făcea înainte. Mi-a spus că fostul ei soț a venit la ei acasă și a făcut un scandal monstru, că i-a adresat cuvinte insultătoare și m-a învinuit pe mine pentru faptul că ei nu mai erau împreună.

Mi-a cerut să nu îi mai scriu, pentru că fostul soț a rugat-o frumos să înceteze comunicarea cu mine, iar ea „nu dorea să îl înșele”. Nu eram în stare să înţeleg însă de ce nu puteam fi măcar prieteni, așa cum era cu încă doi bărbaţi pe care îi menționase în conversațiile noastre, pe când stătea la Londra (spunea că are doi prieteni suedezi). Mai târziu aveam însă să ajung la concluzia că profilurile lor nu erau decât niște alter-ego ale sale, după multe semne pe pagina lor care indicau mai degrabă un profil de gândire feminin… Cu toate acestea, am continuat să comunicăm, chiar dacă părinții ei nu mai vorbeau cu ea (sau cel puțin asta afirma ea), dar lucrurile nu mai erau deloc ca înainte. Abia dacă mai scria câte un rând.”

Dorea să-i arate cât de mult ține la ea

Relația începuse vizibil să scârțâie și Ionuț era aproape sigur că ceva s-a rupt definitiv, totuși mai spera că acel ceva se putea repara, iar dorința de a o vedea în realitate nu-i dădea pace, ținea de această dorință cu dinții. Dorea să-i fie alături, să o sprijine, să-i zâmbească, să-i arate cât de mult ține la ea. A rugat-o să-l anunțe când urma să plece în Dubai. Dar ea tot ocolea răspunsul, continuând să-l mintă ca o actriță de mare talent, cum avea să înțeleagă mai târziu. Din lipsă de spațiu, o să trec peste mai multe detalii descrise amănunțit în scrisoare, argumentate cu fragmente din convorbirile lor, și o să vă spun că, ajunsă în Dubai, Evelina a continuat să comunice cu Ionuț, manipulându-l. Bărbatul nu putea ști și nu înțelegea și, până la urmă, n-a mai înțeles de ce îl mințea, de ce îl bloca pe site-urile unde comunicau, de ce îi arunca replici jignitoare și dispărea ca o fantomă, apoi reapărea la orizont cu scuzele de rigoare și relua comunicarea cu el.

După multă așteptare, în sfârșit, i-a promis o întrevedere de o zi în Dubai. Fericit, el își cumpărase deja bilet, când imprevizibila basarabeancă a întors placa, l-a anunțat că îi poate oferi doar cinci minute. Atunci omul a înțeles că nu avea rost să plece pentru cinci minute cale de atâția kilometri, chiar dacă pierdea banii pe care îi dăduse pentru zbor (salariul de o lună). S-a lăsat păgubaș și a rămas acasă. Începea să își dea seama tot mai clar că toate vorbele ei, zâmbetele dulci, sclipirile din ochi au fost un joc, alimentat de dorința și curiozitatea de a vorbi cu persoane noi și poate satisfacerea unor nevoi emoționale la momentul respectiv. A pus cap la cap stările și gândurile pe care i le exprima în mesaje și în convorbirile telefonice și a înțeles că a fost mințit mereu. L-a mințit și atunci când i-a scris următorul mesaj: „Sunt în Bucureşti pe aeroport, poţi veni să ne întâlnim? Nu am ştiut că am layout.” (corect: layover). I-a scris știind prea bine că nu putea omul să ajungă atât de repede de la Pitești la București. Analizând mai atent lucrurile, Ionuț avea să constate: „Era însă o mare minciună şi neadevăr, pentru că în tot acest timp se aflase în Moldova, deoarece KIV reprezenta indicativul aviatic pentru Chişinău, de la versiunea rusească Kishinev…”.

Pleacă pentru ea  tocmai în Dubai, dar…

Pare absurd și banal, dar în aceeași vară Ionuț și-a luat durerea dezamăgirilor în gând și iubirea pentru ea în suflet, a lăsat și slujbă, și părinți, și prieteni și s-a aventurat să zboare cale de 5000 km depărtare! „Am aplicat la câteva companii de aviație, Ryan Air, Fly Dubai, Etihad şi Qatar Airways, ca să enumăr câteva. Am pierdut și timp, și bani, fără vreun succes. Mai târziu am reușit să dau peste o slujbă și să aplic pentru o școală din Emirate, unde am început o viaţă total nouă, cu multă muncă, zile şi nopţi nedormite, din cauza volumului de muncă, a unui mediu și a unei culturi total noi, care încă și acum mă fascinează și mă surprind plăcut în fiecare zi”.

Dar femeia pentru care plecase dispăruse, femeia în care i se părea că găsise iubirea, scopul vieții sale, bucuria de a trăi, nu-i dădea niciun semn. Toate mesajele lui rămâneau fără răspuns. În sfârșit, după doi ani de ședere în Emirate, a reușit să se întâlnească cu ea. „Era din nou data de 18 mai, ziua ei de naștere, și am dorit să îi urez „la mulți ani”, cu un buchet de flori pe care am reușit să i-l trimit, la sediul Fly Dubai. Mi-a mulțumit pentru aceasta și a acceptat să ne întâlnim la „Al Mallah”, un mic restaurant din Dubai unde, spunea ea, obișnuia să ia cina. Aveam o mie de întrebări să îi pun, dar nu i-am adresat niciuna.

Era precum o fantomă, uitându-se direct prin mine, cu ochi foarte reci. Total diferită faţă de cum mi-o imaginasem. Dar era acolo, şi asta era tot ce conta. Am vorbit despre alte lucruri, despre vieţile noastre în noua țară care ne adoptase, şi era interesant să observ că își păstrase simțul umorului, același cu care mă cucerise la început. M-am simțit bine conversând cu ea… Apoi a dispărut din nou. Profilul său de Facebook a fost șters și ea a dispărut în ceață și posibil și din viața mea pentru totdeauna…”

În tot acest timp de doi ani de zbucium și căutări în Emirate, o altă femeie apărută în viața lui Ionuț, tăcea și ajuta, vindeca și se arăta înțelegătoare în toate situațiile prin care trecea el. „Este vorba de cea mai bună prietenă, draga mea Valentina, care mi-a fost alături, m-a ajutat să mă obișnuiesc cu noul mod de viață, şi a încercat să îmi alunge tristețea care mă cuprinsese. Îi mulțumesc din suflet pentru faptul că nu a renunțat să mă sprijine, pentru că are un suflet minunat, la fel de frumos pe cât de frumoasă este și la exterior.”

Marea iubire și simpla joacă – la final

Resemnat, Ionuț spune că, dacă ar trebui să ia de la început relația cu Evelina pe internet, probabil că nu ar mai avea aceeași pornire. Cu un regret pentru felul în care au evoluat lucrurile scrie în concluzie:

„După toate cele petrecute, există şi o parte bună în toată povestea asta. Datorită acestei femei, am început o viață complet nouă. Sunt departe de casă, de părinți și de sora mea, dar am întâlnit oameni noi, oameni minunați, am învățat lucruri noi care mă vor ajuta de acum înainte. Am învățat să gătesc singur, am învățat cum să mă prezint la un interviu, am văzut o lume total nouă și, trebuie să o spun, am fost în stare să îmi cumpăr prima mea mașină. Am văzut și trăit lucruri care mă vor marca pe viață. Toate acestea ți le datorez ție, dragă Evelina (numele este schimbat)! Nu știu dacă ți-ai dorit sau nu, dar eu îți mulțumesc pentru asta! Daca nu te-aș fi întâlnit, viața mea nu s-ar fi îmbunătățit atât de mult…”

Împăcat cu gândul că nu poți ști niciodată de ce un om face sau alege să se comporte așa, cum nu a știut nici el că într-o zi se va îndrăgosti de o fată pe care nu o văzuse în realitate, Ionuț a înțeles că nu oricine are norocul să-și întâlnească iubirea pe net. Viața este viață, oamenii se schimbă, iar cineva, undeva savurează jocul de-a iubirea pe internet, fără să-i piese că provoacă dureri și suferințe într-o inimă curată.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)