Pentru cine se înarmează Rusia la Nistru?

Parcă suntem în lumea cărţii lui Iov. După ce de zece ori a fost batjocorit şi i s-a tăiat orice ieşire, după ce l-au zdrobit din toate părţile, depărtându-i pe fraţii lui de la el, părea că în sfârşit trebuia să intervină o uşurare. Dar oştile vrăjmaşului s-au aprins de o mânie şi mai mare. Au pornit înainte, şi-au croit drum până-n curtea lui Iov şi i-au smuls nădejdea ca pe un copac.

Cu cine vor să lupte ruşii?

Aşadar, Kremlinul, în loc să-şi evacueze muniţiile şi trupele de la Nistru, onorându-şi angajamentele asumate la Istanbul, aduce pe ascuns arme noi: mai performante şi cu o putere de foc mult mai mare decât cele vechi. Nu e vorba, fireşte, doar de automobile blindate şi arme individuale (automate Kalaşnikov, de exemplu).

A fost introdusă tehnică de război nou-nouţă. Contingentul militar rus s-a pricopsit cu armament greu de infanterie: lansatoare de grenade, aruncătoarele de bombe calibru 82 mm, puşti cu lunete, rachete antiblindate dirijate etc.

E la mintea oricui că pretinşii pacificatori ruşi nu au nevoie de atare arme. Unde mai pui că depozitele de la Cobasna sunt doldora de carabine Vepr şi pistoale-mitraliere AK-47 modernizate care pot fi utilizate în misiunile de menţinere a păcii.

Potrivit concepţiei NATO de întrebuinţare a armelor de luptă, armamentul greu de infanterie este utilizat ca forţă de descurajare şi neutralizare a inamicului mai cu seamă în operaţiile de sprijin ale unor acţiuni ofensive de amploare. Cu cine vor să lupte ruşii la Nistru? Ale cui ţinte vor fi lovite de aruncătoarele lor de bombe?

Chişinăul poate fi cotropit într-o oră

Odată cu introducerea armamentului greu de infanterie, forţa de distrugere a unităţilor militare ruse de tip operativ este suficientă pentru a ataca şi a ocupa Chişinăul în decurs de oră. Spre deosebire de Georgia, condiţiile noastre geo-climatice nu formează o stavilă naturală în faţa agresorului. În aceste împrejurări, trupele ruse, chiar fără tancuri şi artilerie grea, sunt capabile să răpună rezistenţa Armatei Naţionale a Republicii Moldova în doi timpi şi trei mişcări.

De altfel, Moscova se înarmează nu pentru Chişinău. Contingentul militar rus de la Nistru era în stare să facă ferfeniţa orice redută moldovenească şi fără modernizarea potenţialului său militar. Nu încape îndoială că aducerea armamentului greu de infanterie e o demonstraţie de forţă în faţa Washingtonului şi a aliaţilor săi europeni.

Dislocarea noilor puşti şi lansatoare de grenade în Transnistria a fost din capul locului un secret al lui Polichinelle. Agenţii secreţi ai SIS-lui de la Chişinău nu au trebuit să-şi rişte viaţa, ca ministrul Apărării, Vitalie Marinuţă, să afle în sfârşit că ruşii au adus noi arme şi muniţii la bazele lor militare de pe teritoriul ocupat al Republicii Moldova.

Totul s-a ştiut din timp. Că Moscova îşi va renova şi moderniza arsenalul de la Nistru a anunţat cu surle şi trâmbiţe acum câtva timp nimeni altul decât Dmitri Rogozin.

Kremlinul îşi marchează teritoriul

Mai mult decât atât. Se pare că Rusia a avut grijă ca scandalul legat de introducerea armamentului greu de infanterie să izbucnească odată cu desfăşurarea la Bucureşti a Congresului Partidului Popular European. Şi faptul acesta nu-i un mister. Din contra. E pe deplin explicabil.
Ruşii se înarmează ostentativ pentru a-şi marca teritoriul şi a-şi bate-n cuie prezenţa la Nistru. „Noi de aicea nu plecăm acasă, pentru ca „Nistrenia să nu fie a voastră!”, parcă ar scanda voios Putin.

Ministrul Apărării, Vitalie Marinuţă, are dreptate, bineînţeles, când ne îndeamnă să nu intrăm în panică. Dar nici să intrăm la apă, tot scăldând-o, nu-i cazul.

Petru BOGATU

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu