Pentru că oameni buni există

Dragă JURNAL, pentru că tare drag îmi ești drag. Așa cu bune și cu rele, cu paginile pline de durere, suferință, nedreptate, oameni supărați pe viață și care încearcă să îi convingă și pe alții că trăiesc într-o… iertată-mi fie metafora… căldare de rahat. Doamne! Câte au văzut aceste pagini timp de 20 de ani… Aici aș pune un minut de reculegere pentru tot răul din lume!

Și îmi spun Doamne ajută la scrierea unui editorial despre oameni buni!

Această mamă m-a marcat pentru toată viața. Crește și educă așa cum nimeni nu ar putea mai bine un copil al ploii. Astfel sunt numiți copiii, majoritatea fiind fetițe, care s-au născut cu sindromul rett – o tulburare neurologică care duce la pierderea tuturor abilităților. La noi deocamdată abia de s-au învățat să diagnosticheze această patologie. Și… nici măcar nu riști să întrebi o astfel de mamă dacă este parte a unui program de sprijin pentru părinții în ale căror familii se naște un copil cu acest sindrom. Pentru ce să îi adâncești și mai mult rana din suflet? Își duce crucea singură și încearcă să fie ea sprijinul pentru cei care se plâng pe viață. „Deși este un copil al ploii, ne aduce tare mult soare. Ne-a unit. Ne-a învățat să iubim. Bucurați-vă de viață!”, ne spune cu ochii plini de lacrimi, dar cu un zâmbet luminos Doina, cea mai puternică mamă pe care am întâlnit-o până acum.

Oameni buni sunt peste tot. Este suficient să îi privești cu bunătate și vei trezi în ei cele mai frumoase emoții. Recent am întâlnit o adevărată eroină. În ziua de astăzi, când e tare la modă să lupți pentru drepturile femeilor, această femeie simplă de la țară m-a făcut să mă gândesc și la nevoile bărbaților. Se numește Maria și de ani buni își însoțește soțul nevăzător la dializă, o procedură medicală care înlocuiește funcția rinichilor și fără de care persoana atinsă de această afecțiune nu ar putea trăi mai mult de o săptămână. Pentru cineva ar fi o povară, dar ea nu se plânge: „Îi mulțumesc Domnului pentru că soțul meu trăiește”.
Aveți grijă de bărbați!

Învățați de la copii. Incredibil cât de multe lucruri poți învăța de la un omuleț micuț care îmi spune că pantalonii nu sunt potriviți pentru a merge în ospeție, trebuie să te îmbraci în rochie ca să arăți cât de mult îi iubești pe cei care te așteaptă să le pășești pragul casei. Eva mea are patru ani și este înțelepciunea întruchipată. Într-o zi am certat-o și, ca mamă care are încă multe de învățat, i-am spus că este o fetiță rea. M-a privit atât de supărată și mi-a spus: „Dar tu ești… Dar tu ești… așa cum vrei tu”. Cât adevăr! Noi suntem așa cum vrem noi să fim, și cei din jur sunt așa cum vrem noi să fie. Judecata ne-o facem noi!

În fiecare zi, buletinele de știri ne informează despre tot ce este rău în lumea asta. Nu că v-aș îndemna să nu mai priviți noutățile, dar vă îndemn să conștientizați că este mult mai ușor să îl convingi pe om că trăiește într-o țară „naufragiată” și apoi să îl faci să se bucure la maxim de un flecușteț realizat, decât să îi spui omului că e bine, dar tindem spre ceva și mai mult. Avem o țară bogată. Bogăția noastră sunt oamenii! Nu ne rămâne decât să ne îmbunim! Doamne ajută!

Svetlana Chițanu (Panța)

P.S. Îi mulțumesc Jurnalului pentru că, timp de câțiva ani, cât am fost responsabilă de rubrica „Oameni buni”, am învățat să văd bunătatea din oameni și… să fiu mai bună.

The following two tabs change content below.