Pe urmele lui Aron Pumnul şi Mihai Eminescu

Va salva cineva cimitirul personalităţilor române din Cernăuţi?

Biserica românească din Cernăuţi din cimitirul unde-şi dorm somnul de veci marile noastre personalităţi, precum Aron Pumnul şi Ioan G. Sbiera, a fost sfinţită, recent, de un sobor de preoţi, în frunte cu Velnic Melhisedec, stareţul Mănăstirii Putna. A fost o sărbătoare cum rar se întâmplă în capitala istorică a Bucovinei ucrainizate.

Casa lui Aron Pumnul, parcă şi-ar aştepta fostul stăpân, simbolul unităţii noastre naţionale, care a scăpat ca prin minune de veneticii ce i-au acaparat imobilul timp de decenii. Ce-i drept, autorităţile române, în special Ministerul Culturii şi Cultelor din Bucureşti, obligate să investească rapid în restaurarea locuinţei marelui nostru cărturar, nu se grăbesc s-o facă.  Societatea civilă din zonă îşi doreşte să deschidă în incintă un muzeu.

Angelina Olaru

Oraşul în care s-a măturat cu buchete de trandafiri

În ploaia frunzelor de toamnă, hoinărind prin Cernăuţii lui Aron Pumnul, Ioan G. Sbiera, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Eudoxiu Hurmuzachi, prin Cernăuţii atâtor personalităţi, care ne-au însufleţit pe multe veacuri înainte, descoperi un oraş  în care mai e viu spiritul românesc. Actuala Universitate de Stat, fosta reşedinţă a Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei, păstrată excelent şi luată din septembrie sub protecţia UNESCO, inspiră multă speranţă în supravieţuirea noastrăla Cernăuţi.Acolo, unde puţină limbă română se mai vorbeşte.

În pofida deznaţionalizării fără precedent a populaţiei  băştinaşe, descoperim fericiţi un Cernăuţi conservat, cu edificii istorice în stare bună, înălţate încă în perioadele habsburgică şi românească, întreţinute cu eleganţă de autorităţile locale. Plimbându-ne în oraşul nocturn, cu străzi intens iluminate colorat, am găsit minunata sculptură – un buchet de trandafiri, simbolul Cernăuţilor, trotuarele căruia erau măturate cu trandafiri şi unde librării erau mai multe decât brutării şi frizerii. Căutările noastre devin tot mai disperate prin oraşul descris extraordinar de corespondentul unei reviste germane din perioada imperială, în care „ziua de duminică începea cu Schubert şi se încheia cu dueluri”, precum scrie Dragoş Olaru.

Toate par rămase la locurile lor, aflăm că s-a păstrat locuinţa Aglaiei Eminovici-Drogli, sora lui Mihai Eminescu, unde a trăit împreună cu soţul ei, un ofiţer austriac. Ne bucurăm să descoperim catedrala centrală din oraş, unde se mai slujeşte uneori şi în limba română. La cererile credincioşilor, slujbele de botez şi de cununie se ţin şi în română. Aflăm încântaţi că, în catedrală, au fost aduse icoanele sfinţilor din România – a cuvioasei Parascheva şi a mucenicului Ioan cel Nou de la Suceava.Caprin minune, pe frontispiciul maiestoasei construcţii ortodoxe, pot fi întrezărite însemnele româneşti – A.D. 1844. Doamna Valentina, vânzătoarea obiectelor de cult de acolo, se adevereşte că este româncă, dintr-o localitate vecină, care ne-a încurajat mult în ceea ce priveşte curajul şi insistenţa românilor din regiune de a-şi păstra identitatea. Ne-a mărturisit că fresca catedralei din perioada românească nu s-a păstrat, după redeschiderea locaşului, în urma căderii URSS, a fost realizată o altă pictură. În spatele catedralei, e situată strada Olga Kobîleanskaia, fosta Nobil Iancu Flondor. E superbă, seamănă cu Lipscani din Bucureşti, însă e cu mult mai simpatică şi cu mai multe flori.

Mormintele personalităţilor României, înlocuite cu cele ale slavilor

Cimitirul istoric din Cernăuţi mai e (încă!) un muzeu sub cerul liber, de restaurarea căruia societatea civilă şi autorităţile nici ale Ucrainei şi nici ale României încă nu se ocupă. Aleile încărcate de amintirile şi lacrimile românilor sunt pe cale de dispariţie. Locurile de veci ale marilor noastre personalităţi sunt înlocuite cu rămăşiţele pământene ale actualilor locuitori ai oraşului, majoritatea ucraineni şi ruşi. Mormintele mai multor personalităţi române au dispărut fără urmă, fără nicio monitorizare. Mai nou, am aflat că mormântul Aglaiei Eminovici a dispărut fără urmă. Dincolo de cimitirul slavilor „eliberatori” şi nobililor austrieci, redescoperim mai multe alei unde sunt situate criptele onorabilelor familii de români.

Ajuns prin veacuri în faţa noastră, cavoul familiei lui Ion Gh. Sbiera, e o adevărată operă de artă, în stare satisfăcătoare încă. Membru fondator al Academiei Române în 1866, una dintre personalităţile proeminente ale culturii româneşti din Bucovina, ne învaţă şi aici care e sensul existenţial: „Ideea este numai aceea ce nu piere, / Ea dară este a noastră mângâiere! / Căci cine în vieaţă ideea o urmează, / Acela cu ideea necontenir viează! / Deci cât aici în lume să-ţi faci un nume bun, Sporind cu neîncetare tot binele comun!” În apropiere, e locul unde odihneşte transilvăneanul Aron Pumnul, care a redeşteptat la viaţă naţională intensă românii din Bucovina austriacă. Aici, vin  mulţi români pentru a se întări în tot lucrul bun, întru binele Cetăţii..

Cripta baronului Eudoxiu Hurmuzachi, fost istoric şi patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic, preşedintele Dietei ducatului Bucovinei în Imperiul Austriac, fostul mareşal al ţinutului, se pare că a fost renovată. Ne-am întristat mult la vederea mormântului, lăsat în uitare, al lui Zaharia Voronca, preşedintele binecunoscutei Societăţi „Arboroasa”, care împreună cu un grup celebru de foşti studenţi români dela Cernăuţi– Ciprian Porumbescu, Constantin Andreevici Morariu, prin1875, areafirmat apelativul de Arboroasa fostei Ţări de Sus a Moldovei, în defavoarea denumirii Bucovina, adoptată oficial, odată cu debutul administrări habsburgice.

Cimitirtul Eroilor Români, nerecunoscut de autorităţile ucrainene

Organizatorul învăţământului român din Bucovina până în 1901, Dimitrie C. Isopescul, de asemenea, odihneşte în cimitirul cernăuţean. A rămas doar un fragment din monumentul funerar a lui Nicolai Jemina, maestrul de sculptură de piatră, răposat în 1929. Preoţimea din Bucovina s-a bucurat de toată onoarea ce i s-a cuvenit şi după moartea fizică. Criptele unor preoţi ortodocşi ai ţinutului mai sunt întregi, însă necesită reparaţii. Vasile Găină, marele teolog şi publicist, care a studiat şila Bonn, şala Viena, şila Atena, şila Berlin, a lăsat un ultim cuvânt de învăţătură pe piatra sa funerară, pentru credincioşii vrednici de a învăţa şi pe alţii. Pe aceeaşi alee găsim intactă cripta fostului director general al Arhivelor României, Dimitrie Onciul (1856-1923), bustul căruia din bronz i-a fost înălţat chiar în curtea sediului Arhivelor Naţionale din Bucureşti. El a dovedit, pe bază de documente, că formarea statelor feudale române a fost o urmare firească a dezvoltării vechilor formaţiuni politice locale, combătând teoria neştiinţifică a „descălecatului”.

O cruce în memoria militarilor români căzuţi în luptele din Regiunea Cernăuţi, între 1941-1944, afost înălţată pe locul unui fost cimitir al eroilor români. A fost îngrădit chiar şi un mic teren, pentru a fi sfinţit şi cinstit de comunitatea românilor din zonă, fapt cu care autorităţile locale nu au fost de acord. Acestea nu au recunoscut cimitirul eroilor noştri. Îndemnăm pe această cale societatea civilă şi autorităţile să iniţieze monitorizarea şi renovarea mormintelor distinselor personalităţi ale României. Dacă în viitorul apropiat, acestea nu vor reacţiona la asemenea semnal de alarmă, generaţiile viitoare nu vor mai găsi locurile de veci, simboluri pentru cultura şi învăţământul neamului românesc.

Marea surpriză ce ne dă mari speranţe în renaşterea românilor din Cernăuţi este superba bisericuţă românească, ce veghează liniştea elitei noastre, demne de închinare şi pelerinaje. Cristofor Gabor este parohul bisericii cu două hramuri – „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. E român, originar dintr-un sat din r-l Noua-Suliţa. Sfinţia sa oficiază slujbe în limbile română şi slavonă în locaşul ce datează din 1881, construit de către mitropolitul Silvestru Morari-Andrievici. Fost vicepreşedinte al Societăţii pentru cultura si literatura română din Bucovina, apoi membru de onoare, a contribuit la bunul mers al şcolilor româneşti şi la menţinerea conştiinţei naţionale a românilor din Bucovina. Ca mitropolit, a luptat pentru păstrarea autonomiei bisericeşti şi a drepturilor româneşti în Bucovina, împotriva încercărilor rutenilor de-a obţine posturi de răspundere şi folosirea limbii  rutene în administraţia bisericească.

Criptele mitropoliţilor bucovineni strigă la ceruri

„Mitropolitul Morari-Andrievici a înălţat bisericuţa spre a fi cripta mitropoliţilor Bucovinei şi tuturor ierarhilor din Cernăuţi, care atunci când vor plecala Domnul, aici se vor îngropa. La subsolul locaşului, există criptele mitropoliţilor români ai Bucovinei – Teofil, Teoctist, Silvestru, Arcadie, Vladimir, Nectarie şi a episcopului Dosifei”, ne-a explicat părintele Cristofor Gabor. Bisericuţa a fost închisă în perioada sovietică, până în 1992, când părintele Mihail Ivasiuc, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Onufrie, arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei, a reparat această bijuterie ortodoxă şi a slujit acolo până în 2007. Este biserica românilor din Cernăuţi, dar unde vin şi ortodocşi de alte naţionalităţi. Fresca a fost realizată  pe tot parcursul anului 2010, reprezentând, în special, sfinţi români. Părintele susţine că pictura de până la 1992, era deteriorată. Atunci, cu binecuvântarea episcopului Meretie de Hotin, vicarul Mitropoliei Cernăuţilor şi Bucovinei, am făcut pictură bizantină şi din mila Domnului, le-a reuşit de minune. Sfinţii noştri – Ioan cel Nou dela Suceava, cuvioasă Parascheva, Daniel Sihastru, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi alţi au fost plăsmuiţi cu mare măiestrie.

Părintele Cristofor are o temeinică şcoală teologică românească, studiindla Mănăstirea Neamţ.„Ortodocşii români, dar şi cei de alte etnii din parohia noastră sunt foarte uniţi şi îşi iubesc mult biserica. Ne sprijină în tot lucrul bun spre mântuirea sufletului. Când pomensc marele noastre personalităţi, spun: „Rog pe Dumnezeu pentru cei care odihnesc în acest cimitir  şi pretutindeni, toţi oamenii mari – Pumnul, Dracinschi, Sbiera, Hurmuzachi etc.” Încercăm să îngrijim de mormintele lor. Anul acesta a fost reparat mormântul lui Eudoxiu Hurmuzache de către Prea Sfinţitul Meretie, episcop de Hotin, vicar al Mitropoliei Cernăuţilor şi Bucovinei, care nefiind român, este român cu sufletul”, povesteşte preotul.

Moaşte de închinăciune, mângâierea Bucovinei înstrăinate

În general, păstorii români din regiune îşi exercită nestingherit activitatea. Încă o biserică românească – „Înălţarea Domnului” – funcţionează la periferia Cernăuţilor.  Recent, în localitatea Horecea a fost construită o biserica cu hramul „Sfântului Ioan cel Nou dela Suceava”, iarla Roşa- alta cu hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Românii din Regiunea Cernăuţi continuă să fie tari în credinţă, formând o comunitate coagulată. Credincioşii din acea parohie ne-au povestit despre sfinţeniile acelui locaş. Doamna Domnica, dăscăliţă încă de la redeschiderea bisericuţei, povesteşte că lumea din regiune, dar şi din străinătate, care vine acolo, crede că mitropoliţii noştri îngropaţi în incintă, sunt moaşte vii. „Simţim o putere dumnezeiască de la ele, care le ajută celor cu greutăţi mari, dar şi cu credinţă. La noi s-au botezat şi cununat evrei din Israel, au revenit la dreapta credinţă sectari anume la noi, s-au tratat oameni de boli şi de farmece. Nu a fost caz să nu ne ajute sfinţii noştri. Se fac minuni aici, prin aceşti mitropoliţi”.

Cripta distinsei familii Sbiera


 

 

 

 

Mormântul marelui patriot, Zaharia Voronca, în uitare


 

 

 

 

Cristofor Gabor, parohul bisericii din cimitirul personalităţilor române