„Pe ambele maluri ale Prutului trăiește aceeaşi naţiune”

Interviu cu profesorul Klaus Bochmann, preşedinte al Moldova-Institut din Leipzig

klaus bochmannf.nadea roscovanu

Este preşedintele Moldova-Institut Leipzig (MIL), doctor în filologie romanică, profesor la Universitatea din Leipzig, coautor al studiului „Limba română vorbită în Moldova istorică”, membru al Academiei de Ştiinţe din Saxonia. Pe Klaus Bochmann l-am cunoscut în cadrul unui seminar organizat în Germania pentru jurnaliştii din R. Moldova, Ucraina şi Georgia. În interviul acordat pentru JURNAL, prof. Bochmann relatează despre cum a fost fondat MIL, despre deosebirile dintre limba română vorbită la Bucureşti şi cea vorbită la Chişinău, şi ce articol trebuie schimbat în Constituţia RM.

Când aţi vizitat pentru prima dată Republica Moldova?

Am ajuns aici prima oară în anul 1996. Vizita s-a datorat unei cooperări științifice cu lingviștii din R. Moldova şi anume cu Silviu Berejan, pe care l-am întâlnit la un congres la Bucureşti (1969). Când ne-am reîntâlnit, după căderea Cortinei de fier, am hotărât să începem o colaborare ştiinţifică. Într-adevăr noi, adică lingviștii Universității din Leipzig împreună cu cei de la Academia de Științe a Moldovei și de la Universitatea de Stat am realizat trei mari proiecte privind limba română vorbită în Moldova de dincolo și dincoace de Prut, precum și în Ucraina.

– Cum a apărut Moldova-Institut Leipzig şi care sunt obiectivele sale?

Institutul nostru este o creație atât a universitarilor moldoveni prezenți la Leipzig, studenți și doctoranzi, printre care un rol de seamă a jucat dr. Vasile Dumbravă, cât și a unui număr însemnat de profesori, colaboratori științifici și studenți germani interesați de cooperarea cu R. Moldova și țările vecine – îndeosebi România și Ucraina. Este vorba de reprezentanți ai diferitelor discipline – istorie, filologie (romanică și slavă), știință politică, geografie etc. Fondat în decembrie 2005, institutul a început să activeze la 1 martie 2006.
Unul din iniţiatori a fost ambasadorul de atunci al Republicii Moldova la Berlin, dl Igor Corman, care de fapt ne-a sprijinit foarte mult, cum de altfel face și ambasadorul actual, domnul Aureliu Ciocoi. Activitatea noastră, treptat, a dus la dezvoltarea mai multor domenii în care lucrăm şi astăzi, începând de la ştiinţele sociale şi istorice până la proiecte comune de ajutor, mai ales în domeniul studiului medicinei, în problemele ONG-urilor, în cele ale drepturilor omului și ale minorităţilor etc. O realizare de care ne mândrim este „Ghidul enciclopedic Republica Moldova”, operă destinată unui public de limbă germană, apărută în 2012, precum și o conferință științifică internațională cu prilejul aniversării a 70-a a Pactului Hitler-Stalin, vizând mai ales urmările sale nefaste pentru Europa Centrală şi de Est. De altfel, organizăm la Chișinău în fiecare an o școală de vară de trei săptămâni pentru studenți și doctoranzi germani.

– Ce proiecte prognozează MIL să realizeze în anul 2015?

Alături de diferite proiecte privind sectorul medical, printre care tot o școală de vară la Leipzig pentru tineri medici moldoveni, am început să elaborăm un ghid enciclopedic privind orașul Chișinău, iarăși pentru utilizatori germani, care să informeze asupra tuturor aspectelor culturale, politice, administrative, economice care ar putea interesa un vizitator, om de afaceri, politician, investitor și alții, când vin în Capitală. De asemenea, ne gândim să începem lucrările la o enciclopedie a așezămintelor germanilor basarabeni, în trecut și în prezent.

– Aţi purtat discuţii cu românii din România şi cu românii din Republica Moldova mai mulţi ani la rând, există şi azi deosebiri dintre limba română vorbită la Bucureşti şi cea vorbită la Chişinău?

Fără îndoială, există deosebiri dintre limba vorbită în R. Moldova şi cea din România, după cum de altfel există deosebiri regionale și în însăși România, numai că factorul etnic este identic. Pe ambele maluri ale Prutului trăiește aceeaşi naţiune, numai o istorie de 200 de ani i-a făcut să se diferenţieze puţin. Excluderea Moldovei de Est de la cele mai multe procese de formare a culturii naționale române moderne a făcut ca limbajul basarabenilor să producă o impresie oarecum arhaică și mai populară, ceea ce mie, de altfel, îmi place mult. Unele formule de salutare, de apropiere, de întreţinere a unui discurs sunt diferite, ceea ce se datorează altei tradiţii. De exemplu, de mai multe ori mi s-a povestit scena următoare de neîntâlnit în România: Un român din România în căutarea unei străzi din Chişinău poate întreba: „Nu vă supăraţi, caut strada cutare și cutare”, la care basarabeanul îi răspunde: „Nu mă supăr, căutați, căutați!”. Există și anumite influențe rusești care însă devin din ce în ce mai slabe, cel puțin în vorbirea persoanelor cu o anumită cultură. Evident că dominaţia limbii ruse a avut şi are urmări asupra limbii române din R. Moldova. În primii ani când am fost la Chişinău, accentul tipic basarabean era mult mai puternic decât azi. Azi, mai ales când vorbesc cu intelectualii, nu mă mai izbește acest accent, această diferență faţă de accentul bucureștean. De altfel, faptul că şi mâncarea din RM păstrează ceva rusesc oferă bucătăriei locale o coloratură interesantă.

– Până în prezent, în Constituţia RM (art. 13) se menţionează că limba vorbită de cetăţenii din RM este limba „moldovenească”. Afectează realităţile din RM faptul că în legea supremă a statului persistă nişte falsuri sovietice?

Cercetările mele îndelungate privind politica lingvistică în lume mi-au arătat că problema denumirii limbilor este una generală, vasăzică, cazul limbii moldovenești – cu sau fără ghilimele – nu este un caz unic. Numele limbii nu are importanță cât timp nu este legat de o anumită politică lingvistică și culturală irațională. Evident că invenția unei limbi romanice noi în timpurile lui Stalin era legată de intenția de a îndepărta pe moldovenii estici de România, de aceea înțeleg bine resentimentele multora față de glotonimul în discuție. Sunt convins că astăzi nimeni nu mai are intenția să ne întoarcem la scrierea chirilică și la rusificarea terminologiilor, de aceea – dacă-mi permiteți ca eu, un străin, să-mi exprim părerea într-o problemă care privește în primul rând pe moldoveni – cred că ar fi bine ca fiecare să numească limba cum vrea, dar să fie clar că este vorba de limba română, cu o normă unică și unitară valabilă în cele două țări. În acest sens ar fi bine să se modifice articolul din Constituție.

– În contextul întregirii statului german, ce învăţături ar avea de preluat RM în apropierea de spaţiul european şi, implicit, cel românesc?

Unirea celor două state germane poate fi un exemplu pentru felul care ar trebui evitat. Nu am intenția de a micșora sau chiar a nega rezultatele bune și salutare ale creării Germaniei unite de azi în care sistemul politic bazat pe libertate și democrație s-a impus și în partea orientală, ex-socialistă. Nimeni nu poate nega reînflorirea orașelor, bunăstarea vizibilă a oamenilor etc. Ceea ce trebuie deplorat este felul în care au fost impuse fără discuție toate legile și regulamentele occidentale, fără să se țină cont de ceea ce a fost mai progresist, mai la măsura omului în legislația orientală. Mă gândesc în primul rând la dreptul familial, la egalitatea sexelor, la sistemul învățământului și cel sanitar, dar aș putea enumera și alte aspecte. Faptul că multe persoane, firește mai ales din generația mai în vârstă, regretă aceste timpuri cu privilegiile lor, considerându-se victime ale reunificării, ar trebui înțeles drept avertisment pentru procesele similare: Nu se poate trece cu ușurință peste opiniile și interesele părților implicate.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa