Pe 7 aprilie a avut loc o tentativă de lovitură de stat?

DOSAR // A fost România implicată în evenimentele din 7 aprilie? // Cine a avut de câştigat de pe urma distrugerilor?

Încă în seara zilei de 7 aprilie, preşedintele de atunci al republicii, Vladimir Voronin, a acuzat opoziţia şi statul român de tentativă de lovitură de stat. La un an de la acele evenimente, liderul comuniştilor îşi menţine acuzaţiile fără a prezenta vreo probă în susţinerea lor.
Toate probele culese de Procuratura Generală, Comisia parlamentară pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, experţii independenţi demonstrează că nu există temei pentru a considera că acum un an opoziţia împreună cu autorităţile române ar fi pus la cale o tentativă de lovitură de stat.

De ce nu poate fi vorba de o lovitură de stat?

DEX-ul defineşte termenul de „lovitură de stat” drept ”un act de violare a Constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat”. Dicționarul on-line Wikipedia explică termenul de „lovitură de stat” ca fiind “o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei militară, folosind forța”.
În cazul în care la 7 aprilie la Chișinău s-ar fi încercat a se da o lovitură de stat, care ar fi fost rostul să fie devastate două clădiri în care nu se afla niciun oficial? De ce protestatarii nici măcar nu au încercat să pătrundă în biroul lui Vladimir Voronin care susține că se afla în acea zi în Președinție și nu a fost deranjat de niciun protestatar? De ce presupușii autori ai ”loviturii de stat” nu au atacat și Guvernul, dar și televiziunea publică, după cum se procedează în cazurile unor ”lovituri de stat” clasice?

Doctorul în drept constituțional, Victor Popa, susține că atunci când se încearcă răsturnarea de putere, principalul scop este înlăturarea celor care sunt la conducere fie prin arestare, fie prin lichidare și preluarea forțată a puterii. Procuratura însă nu a prezentat nicio probă că pe 7 aprilie cineva ar fi atentat la viața sau siguranța lui Vladimir Voronin, Zinaida Greceanâi sau Marian Lupu. Niciul dintre cei trei nu a declarat că s-a simțit în pericol în acea zi.

Procurorul general Valeriu Zubco a declarat că nu există nicio probă că la 7 aprilie ar fi existat o tentativă de lovitură de stat. Nici fostul procuror general Valeriu Gurbulea nu a prezentat public vreo probă în acest sens.

A fost implicată România în evenimentele din 7 aprilie?

Răspunsul la această întrebare l-a dat însuși Valeriu Gurbulea, fostul procuror general, care, din câte se știe, a fost loial fostei guvernări. La 22 iulie 2009, Gurbulea a declarat oficial că nu există nicio probă că România ca stat ar fi fost implicată în organizarea și desfășurarea evenimentelor din 7 aprilie.

Declarația lui Gurbulea a fost susținută și de noul procuror general Valeriu Zubco, dar și de președintele Comisiei parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, Vitalie Nagacevschi.

De altfel, nici Voronin, cel care a lansat aceste acuzații la adresa statului român, nu a fost în stare să prezinte decât două argumente: că pe Președinție ar fi fost arborat tricolorul românesc și că pe 6 aprilie serverele Președinției și ale Ministerului de Interne ar fi fost atacate, iar atacurile ar fi venit din România și de la Tiraspol. Cine însă poate da garanții că atacurile cibernetice nu ar fi fost realizate de securiști sau comuniști care ar fi plecat intenționat pentru asta în România, iar tricolorul nu ar fi fost arborat tot de oamenii lui Voronin?

Lovitura de stat a fost organizată de opoziţie?

Este adevărat că Vlad Filat, Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu şi Serafim Urechean erau nemulţumiţi de rezultatele alegerilor din 5 aprilie. Este adevărat că cei patru, dar şi alţi membri ai partidelor pe care aceştia le reprezintă au fost prezenţi la protestele din 6-7 aprilie. Dar, în cazul în care ei îşi doreau răsturnarea puterii în stat, care ar fi fost rostul să distrugă cele două clădiri în care ulterior ar fi trebuit să guverneze? De ce Filat, Chirtoacă, Ghimpu şi Urechean nu erau ascultaţi de protestatarii care le cereau să nu mai arunce cu pietre şi să protesteze paşnic?

De ce după 7 aprilie, Procuratura Generală nu a emis neîntârziat ordin de arest pe numele celor patru politicieni?
Cine a avut de câștigat de pe urma distrugerilor?

În Roma antică, în fiecare proces de judecată, judecătorii se întrebau cui convine situația creată sau crima comisă (”Cui prodest?”). Dacă ar fi să ne adresăm aceeași întrebare, am vedea că de pe urma distrugerii Parlamentului și Președinției, până la urmă, au avut de câștigat comuniștii. Or, tenderele pentru reparația edificiilor au fost câștigate de firme apropiate Partidului Comuniștilor. Spre exemplu, compania care a fost desemnată să repare Parlamentul, SRL ”Consfirm Grup”, a fost fondată și condusă până nu demult de Vladimir Baldovici, cel care pe 7 aprilie deținea funcția de ministru al Construcțiilor în Guvernul Greceanâi. Menționăm că, conform contractului semnat, „Consfirm-Grup” trebuie să primească de la stat 250 de milioane de lei pentru reparația clădirii Legislativului.

Amintim în context că, pe 8 aprilie 2009, Voronin a recunoscut public în cadrul unui interviu acordat portalului rus RIA Novosti că a cedat intenționat pentru o zi Parlamentul și Președinția protestatarilor pentru ca aceștia să le vandalizeze. De aceea, poliţiştii nu au depus eforturi pentru a apăra clădirile, iar pompierii nu au întreprins nimic pentru a stinge incendiul de la Parlament.

Mariana Raţă