PD, ambalaj nou // NEGRU

Congresul PD de sâmbăta trecută a fost organizat după toate regulile „marketingului” politic european şi, în pofida unor deficienţe inerente în cazul aplicării unor „tehnologii” noi, putem spune că, în general, a fost un „spectacol” politic reuşit. Până la congres şi în cadrul congresului, liderii PD au încercat să ne convingă că e vorba despre un eveniment care va schimba radical imaginea, rolul partidului şi va influenţa raportul de forţe pe scena politică moldovenească în viitorii ani. Impresia finală e că aşteptările au fost mai mari decât rezultatele concrete ale congresului.

Nişte măsuri ordinare

E şi vina lui Lupu, Plahotniuc în primul rând, pentru că au folosit un limbaj grandilocvent, au făcut promisiuni disproporţionate în contextul unor schimbări ordinare, de „rutină”. Fiţi de acord că îmbunătăţirea comunicării cu alegătorii, introducerea „managementului modern şi dinamic”, a muncii în echipă, întărirea rolului organizaţiilor teritoriale, promovarea persoanelor după criteriul competenţei, crearea unui birou permanent consultativ pe lângă preşedinte şi alte acţiuni de acest fel nu se ridică la nivelul unei reforme revoluţionare. Sunt nişte idei inevitabile, dacă îţi pui scopul să sporeşti randamentul investiţiei de partid. S-a promis un nou produs, dar s-a schimbat mai mult ambalajul. Accentul pe construcţia statului social iarăşi nu putea să surprindă. E un refren devalorizat de PCRM. Noua siglă şi noul slogan au fost acceptate aproape automat, fiindu-le oferite delegaţilor împreună cu mapele pentru congres.

Criza doctrinară a PD

Profitându-se de contextul electoral european favorabil stângii, s-a bătut monedă cu apartenenţa la social-democraţie. În mod ciudat însă, despre „criza de identitate doctrinară” s-a vorbit doar în treacăt, acordându-i-se mai puţină atenţie decât unor probleme organizaţionale şi relaţiilor din AIE. Deşi conştientizează că au o problemă de percepţie pe scena politică, deşi rolul de punte dintre stânga şi dreapta eşichierului politic pare să nu-i mai tenteze pe democraţi, nu este clar cum anume vor fi atraşi alegătorii PCRM spre PD. Probabil, se aşteaptă ca simpatizanţii PCRM, în urma dezamăgirilor, să îmbrăţişeze valorile PD fără niciun efort, decât organizaţional, din partea acestui partid. S-ar putea să aştepte mult şi bine, în condiţiile în care spaţiul de manevră al PD este foarte limitat pe stânga: integrarea europeană, cooperarea în cadrul CSI, lăsându-i în afară pe adepţii Uniunii Eurasiatice. Departe de noi ideea că PD trebuie să se reorienteze spre est, dar pretenţia de a deveni partidul nr. 1 trebuie argumentată cumva. Altfel ar însemna că diferenţa dintre partide constă doar în energia cu care se avântă în campania electorală.

S-ar putea însă ca PD să ţintească de fapt în electoratul PLDM, arătând spre PCRM. Nu întâmplător cele mai multe săgeţi la congres au fost îndreptate spre liderii PLDM, nu PCRM.

Din punct de vedere identitar, partidul rămâne aburcat pe aceleaşi „balene” moştenite de la Diacov: statalitatea „veşnică” şi neutralitatea RM, „conceptul naţiunii civice moldoveneşti”, care, din punctul de vedere al democraţilor, este „singura modalitate capabilă să pună capăt dezbaterilor identitare care dezbină societatea şi să întărească sentimentul de ataşament profund al fiecărui cetăţean faţă de Republica Moldova şi destinele acesteia”. Nu se ştie însă dacă recunoaşte dl Lupu limba română sau nu, renunţă la moştenirea sovietică sau încearcă să o asimileze? Această confuzie deliberată poate să prezinte cu acelaşi succes un avantaj, dar şi un dezavantaj.

Pretenţiile faţă de parteneri

Primul reproş la adresa partenerilor de alianţă l-a strecurat dl Lupu, în raportul său, dând de înţeles că s-a văzut nevoit să „lase postul de preşedinte” pentru a „împăca orgoliile altora”. Faţă de orgoliile sale el a fost mult mai indulgent. Sieşi democraţii îşi mai reproşează că sunt „prea modeşti”, pe când unii politicieni (din cadrul AIE) „cresc” pe seama rezultatelor obţinute de miniştrii democraţi, că li s-a întâmplat să cedeze în pofida interesului partidului, că partenerii de dreapta au diluat mesajul social al PD, care e nevoit de unul singur să se preocupe de „problemele oamenilor”. În raportul său Plahotniuc a cerut ca în guvern să se facă „mai puţină politică” şi „mai mult lucru”, şi ca PD să fie gata oricând să treacă în opoziţie.

În general, a fost un congres al mulţumiţilor de sine, arătând mereu cu degetul spre altcineva. În timp ce neajunsurile democraţilor ţineau de lipsă de comunicare, de autosuficienţă în privinţa rolului pe care îl joacă pe scena politică, partenerilor li se incrimina că profită de „modestia” PD şi le mai şi pun piedici în realizarea promisiunilor, aşa încât dlui Plahotniuc i se face uneori ruşine că se află la guvernare. PD îşi atribuie, nu fără temei, trebuie să recunoaştem, schimbarea spre bine, stabilitatea cursului politic al RM, dar un pic mai multă analiză obiectivă nu ar fi stricat. Pentru a deveni forţa politică nr. 1 din RM e nevoie şi de capacitatea de a-ţi recunoaşte greşelile.

Problema Plahotniuc

Este simptomatic faptul că problema Plahotniuc a fost abordată la congres doar de… Plahotniuc. Ceilalţi delegaţi o fi considerat că nu există motiv de îngrijorare, că partidul nu are de suferit din cauza controversatului om de afaceri. Dar implicarea justiţiei britanice nu e un semn bun pentru cineva care a intrat în politică să-şi spele imaginea. Partidul nu este o spălătorie. Oricât de mult ar munci dl Plahotniuc ca politician, aceasta nu anulează întrebările care apar în legătură cu activitatea sa economică de până acum. În mod normal, în asemenea cazuri un politician european se retrage şi se pune la dispoziţia justiţiei, pentru a nu prejudicia imaginea formaţiunii din care face parte. Ascensiunea sa fulminantă la postul de prim-vicepreşedinte al PD pare forţată.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)