Păzea la cel care deschide uşa domnilor!

Vreau să vă spun astăzi cum a ajuns Marușca cucoană. Marușca vine dintr-o familie nevoiaşă de la sudul republicii. Avea 17 ani când a intrat în Chișinău în 1980. Era o tânără frumușică, zveltă și optimistă. Făcuse opt clase în școala din sat și s-a gândit că destulă carte are ca să poată cuceri lumea.

Maruşca cea isteaţă

La Chișinău a tras la mătușa ei care a prevenit-o: vei sta aici până-ți găsești de lucru. Tot mătușa asta i-a și găsit şi locul de muncă – să aibă grijă de un profesor singuratic. Văduv de mai mulți ani, profesorul se descurca cu greu în gospodăria lui. Marușca însă – tânără, frumoasă, obișnuită cu trebile casnice, pricepută și la bucătărie, i-a plăcut stăpânului. O miluia ca pe-o fiică, cu fiecare lună îi mărea salariul, de frică să nu-i sufle cineva sluga din casă. Dacă și avea vreo obiecție omul, tăcea să n-o supere cumva. Se întâmpla uneori să mai lenevească Marușca și să întârzie cu dejunul sau se proptea cu ochii în televizor și uita că are obligații, pentru care primea mai mult decât un învățător sau medic la stat.

Moșul scrâșnea din dinți, dar tăcea – împlinise 75 de ani, dar era un bărbat destul de vânjos. Cam morocănos, ce-i drept, și năduhos din fire, dar Marușca repede i-a cunoscut slăbiciunile, a observat că moșul o soarbe din priviri, că pentru un cuvânt de laudă sau de încurajare din partea ei e gata să se topească. Și n-a întârziat să se folosească de moment. Gândul că ar putea ajunge stăpână aici începu să-i placă tot mai mult. De ce să nu se căpătuiască cu o casă în inima capitalei? Și-apoi, cât o s-o mai întindă moșul – un șapte-opt ani? Dacă și-a pus în plan fătuca să ajungă soția profesorului, începu mai în glumă, mai în serios să-i picure în urechi și în minte ideea asta. Dacă vedea că el o privește buimăcit de ce-i dă copilei în cap, râdea în hohote. Mata nu înțelegi gluma, zicea fata, și apoi tot ea continua: de fapt, la urma urmei, de ce nu? Cine ne încurcă? Copii n-ai, rude apropiate, nici atâta, de ce să nu trăim împreună și să ne simțim bine? Și-apoi, cine o să îngrijească de mata când n-o să mai fii în stare să te miști? O străină, care n-o să aibă milă nici răbdare să te sufere? Dar eu am să-ți fiu soție și alt suflet voi avea pentru dumneata.

Se mărită cu un profesor cu 60 de ani mai mare

Moșul, chiar dacă era de acord în sinea lui, oricum se rușina. Ce-o să creadă lumea? Vecinii? Colegii, prietenii lui? Aproape 60 de ani diferență de vârstă!!! Dar omul e slab de fire când mintea lunecă ușor cu gândul la plăcerile trupului. De la un timp, Marușca îl netezea pe cap ca pe un copil, uneori își scăpa mâna și mai jos și simțurile demult adormite ale uncheşului se trezeau din somnul lor. A întrebat-o doar atâta pe Marușca: dar ce-o să zică părinții tăi, care n-au încă nici 50 de ani? În schimb, eu am deja 18 împliniți și pot face ce vreau, i-a răspuns fătuca, gata să lupte cu fiecare ce i-ar sta împotrivă.

Și-au înregistrat căsătoria la trei luni de când a intrat slugă în casa profesorului… Părinții fetei și mătuşă-sa  au fost unicii oaspeți la nunta lor. Profesorul nu și-a chemat niciun prieten, de rușine că ar putea să-l creadă nebun. El într-adevăr se țicnise oleacă din dragoste pentru copila asta: tânără, mlădioasă la trup și plină de viață. Parcă întinerise și el. Acum ieșeau mai des din casă, luau cina la restaurante, făceau plimbări lungi, nu scăpau nicio premieră teatrală.

Primul soţ îi lasă casa, al doilea – jumătate de milion de dolari

Abia acum Marușca trăia viața la care visase în casa părinților ei. Se îmbrăca frumos și-și permitea orice i-ar fi dorit inima. Strângător din fire, moşul adunase mulți „bani albi pentru zile negre” și actuala soție îl ajuta cu sârg să-i cheltuiască. Recunoștea că atât de intens n-a trăit nicio perioadă din viața lui și-i plăcea să se afle în preajma fetei ziulica întreagă. Uitase de manuscrisele lui, de lecturile serioase, ce-i luau mult din timpul liber, nu mai comunica cu foștii colegi de catedră, uitase până și de bolile lui, atât de îndrăgostit era. Tânăra soție avea grijă și mai departe de gospodărie și de moș. Spre lauda ei, nu-l obijduia și nu-i scotea ochii că-i bătrân și neputincios.

La 81 de ani, moșul moare și-l îngroapă nevasta după datinile noastre. Intră în posesia averii, dar bani n-are, din ceva trebuia să trăiască!? Și-ar fi dorit mereu viață ușoară și frumoasă, ca și cu bătrânul ei soț. Și uite că-i vine ideea să-și caute alt bărbat cu bani, singur și fără copii. Cu zile numărate să fie și acesta. Împlinise Marușca 24 de ani și era frumoasă foc. Se mai împlinise la trup, dar asta o prindea și mai bine. Acum știa femeia cum să-l facă pe un bărbat s-o dorească. Când te pui serios pe căutat, neapărat găsești acul în stogul de fân!

Cel de al doilea soț al Marușcăi a fost un militar. General în rezervă, văduv și el, avea doi fii. Unul lucra în Kazahstan la niște sonde petroliere. Trăia de mulți ani acolo, avea de toate și nu-i păsa ce se întâmplă cu taică-său. Chiar el l-a sfătuit să-și găsească pe cineva, căci el nu-l poate lua. Cel de-al doilea fiu era o haimana. Fusese însurat de două ori, dar nu se alesese cu nimic din aceste căsnicii. La taică-său venea doar când avea nevoie de bani. Deci ușor i-a fost femeii să pătrundă în casa militarului și în câteva luni se trezește că-l ia și de bărbat.

În 20 de ani, femeia a fost măritată de cinci ori

A trăit și cu el vreo șase ani, căci nu se dădea omul murit! A închis ochii la 87 de ani și l-a îngropat frumos Marușca, l-a plâns ca o nevastă iubitoare. Fiii nu s-au judecat cu ea pentru averea tatei, o aveau destulă pe a lor. Din căsnicia asta s-a trezit Marușca cu jumătate de milion de dolari. Și a înțeles că e profitabilă afacerea ei! A urmat apoi un fost ministru, apoi un deputat, încă un deputat. Într-un cuvânt, în 20 de ani, femeia a fost măritată de cinci ori. Și reușit din moment ce avea la bancă mai mult de un milion de dolari…

Ajunsese la 37 de ani și s-a gândit Marușca să se mărite de-adevăratelea. Voia un soț să-i încălzească patul, unul, sau doi copii, care să-i bucure inima. Dar unde să-l găsești, Doamne, pe bărbatul acela cumsecade, care s-o iubească anume pe ea, și nu banul ei? A dat zvon printre rude şi prieteni și s-a pus pe așteptat. I l-au adus pe Valeriu pe tavă într-o seară niște cumetri de-ai ei. N-avem cuvinte de laudă pentru bărbatul acesta, e o minune de om, i-au spus Marușcăi. Și dacă n-ai să-l iei de bărbat, proastă ai să fii! Proastă Marușca nu era, l-a luat și s-au pus pe trai. Lucra soțul ei operator la o bancă și era într-adevăr un om cuminte și înțelegător. Până la Marușca altă soție n-a avut Valeriu și, pentru că era frumoasă și pricepută la multe lucruri, a îndrăgit-o și nu-i ieşea din cuvânt.

Moare la 44 de ani lăsând bogăţia copiilor

Ceea ce nu v-am spus e că Marușca n-a scos un cuvânt despre ce avere are în bancă. Se tot căina că o duce greu, că e timpul să pună ceva de-o parte pentru bătrânețe, pentru învățătura copiilor – la 44 de ani avea doi fii și se bucura femeia că a ajuns să fie mamă și că părticică din ea va rămâne pe pământ. Când ai de toate și-ți pare că viața e frumoasă anume pentru tine, cineva răstoarnă lucrurile și te trezești cu nenorocirea în față. Când Vlăduț, fiul mai mare al Marușcăi, împlinea 12 ani, iar cel mic, nouă – anume atunci a aflat femeia că e bolnavă incurabil. Medicii nu-i dădeau mai mult de jumătate de an.

Nu se temea de moarte, își plângea doar soarta, se gândea la anii irosiți cu bătrânii ei soți, la banii de care nu s-a bucurat când era tânără. I-a adunat pentru alții. Prin testament le-a lăsat fiilor tot ce avea, precizând că vor intra în posesia averii la majorat. Soțului i-au revenit acțiunile unei bănci, care-i aduceau lunar o sumă frumuşică, atât cât să trăiască omeneşte…

Lidia BOBÂNĂ      

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână