Paul Goma vine acasă… În sfârșit!

Interviu cu scriitorul Andrei Ţurcanu

– Dle Andrei Țurcanu, mă adresez dumneavoastră ca la un fel de „părinte” al cetățeniei moldovenești a lui Paul Goma. Ce ar însemna, în opinia dvs acordarea acestei cetățenii ilustrului scriitor, disident, compatriotului nostru născut în satul Mana, Orhei?

La întrebarea pe care mi-ați pus-o, am să vin mai întâi cu o replică. Nu sunt „părintele”, sunt „bunicul” cetățeniei lui Paul Goma. Vreau să spun că între momentul primei mele inițiative de a i se acorda cetățenia R. Moldova lui Paul Goma și actul final al înmânării oficiale a pașaportului moldovenesc s-a scurs atâta timp încât eu am reușit să trec pe neobservate de la vârsta de „părinte” la cea de „bunic”. Uneori, sincer să recunosc, credeam că nu mai ajung să apuc finalul acestei lungi și epuizante „curse cu obstacole”, cum i-a zis chiar Goma. Au fost atâtea îngrădiri și obstacole birocratice, atâtea amânări și tergiversări, din lipsă de interes (știți bine, cred, ce înseamnă „interesul” în practica multor deținători de funcții de la noi!) sau pornite dintr-o obstrucționare conștientă a problemei, încât azi mă mir și eu cum de am reușit, totuși.

Iar reușita o datorăm, în primul rând, faptului că trebuia odată și odată să se facă dreptate într-un caz de flagrantă injustiție. Cred că neamului românesc îi este prea de ajuns exemplul exilatului Bălcescu, cel care a sfârșit într-o groapă comună din Italia. Apoi, am reușit și grație faptului că, în acest efort de a-l aduce pe Goma acasă, am avut susținerea fierbinte a unor oameni de bună credință, funcționari de rang mai înalt sau mai jos, care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a mișca înainte carul atunci când părea că s-a împotmolit iremediabil. N-am să dau nume, important acum e că am izbutit. Nu pot însă să nu menționez susținerea ardentă pe care am avut-o (într-o fază inițială) din partea publicației „Timpul”. Ideea a fost sprijinită, mai întâi, prin publicarea mai multor articole critice despre creația lui Goma, apoi a unor editoriale speciale pe tema cetățeniei, urmate de scrisori de susținere a acestei inițiative venite de la cetățenili republicii.

Mai încoace, s-a implicat și JURNAL de Chișinău. Din aceeași strategie de aducere a lui Goma acasă face parte și gestul Uniunii Scriitorilor de a-l propune pe Paul Goma la Premiul Nobel, gest îndreptățit întru totul de valoarea de excepție, artistică și civică, a creației sale. Aș menționa și susținerea acestei inițiative de către forurile noastre academice și universitare: Academia de Științe, Institutul de Filologie, catedrele de literatură de la Universitatea de Stat și de la UPS „Ion Creangă”. N-ar fi completă această enumerare a susținătorilor ideii aducerii acasă a ilustrului scriitor dacă n-aș pomeni aici și un cerc de prieteni ai lui Goma din România pe care i-am simțit mereu în acești ani alături de efortul nostru.

– Și totuși, ce înseamnă această cetățenie moldovenească pentru Paul Goma, pentru noi? Ce ar însemna pentru o personalitate de calibrul Goma să părăsească Parisul și să se stabilească, acum vă citez, „într-o mlaştină a lumii unde şi broaştele se-neacă”? Și care credeți că ar putea fi impactul revenirii la baștină a etern-răzvrătitului Goma în cea mai săracă țară din Europa, într-o țară a veșnicelor seisme politice?

Mai întâi, ca să știe toată lumea, Paul Goma a refuzat, când i s-a propus de către președintele Mitterrand, să ia cetățenia franceză. Să recunoaștem, puțini ar fi făcut-o! Gestul său are o semnificație exemplară de verticalitate morală și patriotism. Așa că, din acest punct de vedere, revenirea la baștină a apatridului Goma înseamnă o regăsire (ÎN SFÂRȘIT!) fizică a Patriei sale. Există în literatura universală o imagine extraordinară a omului sortit să nu-și afle niciodată locul său stabil în spațiu.

– Aveți în vedere figura fiului rătăcitor?

Nu. Fiul rătăcitor singur și-a ales destinul de vântură-lume. Până la urmă acesta revine, totuși, acasă, unde îl așteaptă un tată înțelegător și afectuos. Mă refer la evreul rătăcitor care a fost blestemat să rătăcească printre oameni fără a-și afla un lăcaș, ispășind în felul acesta păcatul de a-i fi refuzat lui Iisus o cană de apă în drumul său spre Golgota. Și Goma a fost nevoit, din fragedă copilărie, să rătăcească prin lume. La început fără păcat, din cauza unei istorii ingrate, mai exact, a circumstanțelor declanșate de înțelegerea dintre cei doi mari tirani ai sec. XX, Stalin și Hitler. Mai târziu, din cauza unui „păcat” asumat cu bună știință, până la capăt, fără rest, „păcatul” de contestatar al comunismului. Cu acordarea cetățeniei, lui Paul Goma i s-a recunoscut , în sfârșit, juridic, un drept de așezare printre ai săi.

Paul Goma nu vine în „cea mai săracă țară din Europa”. El revine ca un bătrân înțelept de 78 de ani la baștina de care a fost privat din copilărie și pe care, în romanul „Din calidor”, a plâns-o și a cântat-o cu o iubire necruțătoare, feroce. Pentru noi important e faptul că Goma vine cu autoritatea sa internațională de scriitor și combatant anticomunist (lui nu-i place – și, cred, pe bună dreptate – să i se spună disident) să realizeze un gând al său mai de demult – Centrul de Studiu al Comunismului în Basarabia și Bucovina.

Centrul „Paul Goma” va stoca, în primul rând, arhivele de care dispune scriitorul, materialele care au stat la baza scrierii cărților sale despre Basarabia. Apoi va colecta, va sistematiza și va studia alte materiale, documente scrise, mărturii audio și video legate de problematica aceasta. Paul Goma contează în special pe susținerea tinerilor cercetători, istorici, jurnaliști, literați, a entuziaștilor care și-ar dori ca viitorul țării lor să aibă un trecut curățat de jegul depunerilor sovieto-kominterniste.

Uniunea Scriitorilor a venit deja cu inițiativa fondării acestui centru. Mai e nevoie pentru aceasta de un local. Sperăm în susținerea autorităților locale și republicane, dar facem apel și către toți oamenii de bună credință, către întreprinzători mai ales, să sprijine financiar această acțiune nobilă și necesară.

– Vă mulțumesc.

A consemnat Bogdan Ciobanu

Rechizitele bancare unde pot fi transferaţi banii:

Donații în lei MD:

AO UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA

C/F 1012620004239

COD TVA 0500326

CONT DE DECONTARE 22510031898

B.C. Victoriabank SA filiala nr. 3

COD VICBMD2X416

Str. 31 August 1989 nr.98

Donații în valută de peste hotare:

AO UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA

C/F 1012620004239

COD TVA 0500326

CONT DE DECONTARE 22510031898

B.C. Victoriabank SA filiala nr. 3

COD VICBMD2X416

Str. 31 August 1989 nr.98

IBAN: MD80VI000000022510031898