„Patriotism înseamnă a ține la semenii tăi, la valorile culturale produse de neamul din care provii”

 Interviu cu Radu Alexandru Nica, regizor, Sibiu

Radu Alexandru Nica, regizor, Sibiu

– Dragă Radu Alexandru Nica, felicitări pentru spectacolul „10” al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, prezentat în cadrul FNT 2018. Spectacolul m-a impresionat prin spiritul rebel, complexitate, precizie, prin curajul de a aborda cele 10 porunci, raportându-le la realități de astăzi. Care a fost punctul de pornire al montării?

Acum doi ani am avut o discuție cu dramaturgul Székely Csaba, ne-am întâlnit la o terasă din Târgu-Mureș și am observat că subiectul religios e unul care ne preocupă intens pe amândoi. Am pornit discuția de la cele 7 păcate capitale și am încheiat-o cu cele 10 porunci.

– Actorii au participat la elaborarea textului „10”? Ai observat în ei o libertate de a povesti ori aveau ezitări înainte de a istorisi?

Da, au contribuit decisiv. Nu le-a fost deloc comod, sunt lucruri foarte intime care ne-au fost dezvăluite, unele extreme, care nici nu au apărut în versiunea finală de text. M-am simțit însă extrem de recunoscător că au avut încrederea de a ni se destăinui într-o asemenea măsură, iar asta ne-a responsabilizat.

– De cât timp a avut nevoie dramaturgul Csaba Székely pentru a scrie textul?

Cam cinci luni a lucrat la text, cu zece zile înainte de premieră a terminat a 10-a poruncă.

– Ca regizor, ai venit cu o poveste a ta, împletită în text? 

Nu, eu am venit doar cu ideea pe care dramaturgul a prelucrat-o.

 – Cu ce teatre colaborezi? Cum alegi piesele pe care accepți să le montezi?

Lucrez cu multe teatre, mai ales din Ardeal, dar am lucrat mult la Sibiu, Timișoara, Arad, Târgu-Mureș, Iași. Am avut și câteva colaborări cu teatre din București.

Scenă din spectacolul „10”, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

– Unde activezi? Ce predai? Meseria de regizor îți ajută în activitatea de profesor?

Predau regia la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca. Eu cred că mă ajută, contează mult ca profesorul să fie conectat direct la lumea teatrală de azi, altminteri îi e foarte greu să-i mijlocească studentului cunoștințe despre o meserie care e într-o evoluție la fel de accelerată (nebună aproape) precum întreaga societate contemporană.

 – Absolvenții facultăților de teatru din România au unde se angaja? Există locuri de muncă pentru tineri?

Sigur că există o problemă a locurilor de muncă pentru artiști, e o problemă a întregii lumi contemporane. Însă cei mai abili (nu neapărat cei mai talentați) își găsesc de lucru. Cred însă că această aparentă nedreptate e o constantă a tuturor societăților, încă de când există civilizație umană.

– Ce crezi despre regia tânără din România?

Am o părere foarte bună, sunt destui tineri extrem de activi, vii, implicați și responsabili, despre care sper că vor avea un aport important la dezvoltarea culturii spectaculare din România.

În octombrie, ai realizat o spectaculoasă reconstituire a vizitei istorice a generalului Berthelot din 2 ianuarie 1919, pe care acesta a efectuat-o în cadrul unui amplu turneu de popularizare a ideii României Mari în Transilvania și Banat. Această reprezentare teatralizată a vizitei generalului Berthelot a avut loc pe 6 octombrie 2018 – a fost cel mai mare eveniment dedicat Marii Uniri la Sibiu. Au participat circa 300 de cadeți ai Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, ei au defilat pe străzile din zona centrală și în Piața Mare, îmbrăcați în uniforme ale armatei române și franceze din perioada Primului Război Mondial, alături de sute de personaje în portul popular al vremii. Ce te-a determinat să faci acest proiect, cu titlul „Sibiu 100. Centenarul României Mari”?

A fost un concurs de proiecte al Primăriei Sibiu, am scris proiectul în câteva ore și propunerea mea a fost cea agreată. Evenimentul, așadar, a fost susținut de Primăria Sibiu și produs de Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, în colaborare cu Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.

– Ce întâmplări din familia ta au legătură cu evenimentele din 1914-1918?

Ca orice locuitor al României, am și eu străbunici și stră-străbunici care au murit pe front sau care au îndurat lipsurile masive ale războiului pe frontul de acasă. M-am simțit dator față de ei și de sacrificiile lor să creez un spectacol grandios, emoționant, care să le cinstească memoria așa cum se cuvine. Sper că mi-a reușit.

–  Care au fost momentele mai grele în realizarea proiectului? Cum s-au confecționat uniformele militare folosite în această reconstituire istorică?

Partea cea mai grea a fost cea de organizare. Aspectul propriu-zis creativ nu mi-a luat mai mult de două zile, însă a pune cap la cap un mecanism cu peste o mie de oameni care să funcționeze bine nu e deloc un lucru de ici, de colo. Una peste alta – o experiență de care m-am bucurat și care a bucurat multă lume – sute de mii de oameni ne-au urmărit la TV, pe internet, iar în piață am avut peste 10 000 de spectatori. Costumele militare au fost confecționate la o firmă din București, atelier Persona. Am colaborat exemplar cu toți cei implicați în proiect.

– Proiectul „Sibiu 100. Centenarul României Mari” ți-a redat încrederea într-un viitor optimist pentru România?

Eu cred în viitorul optimist al României, sunt însă convins că acesta nu poate fi decât legat de valorile europene – toleranță, incluziune, democrație, libertate. Lucru de care sunt convins și în ceea ce privește Republica Moldova, deși sunt conștient că există interese mari care se opun acestui ideal. Sperăm că vom reuși totuși, deși ne aflăm cu toții într-un moment de cumpănă.

– Ce este, după tine, patriotismul?

Pur și simplu a ține la semenii tăi, la valorile culturale autentice produse de neamul din care provii. Nu sunt însă deloc adeptul unui naționalism deșănțat care își are sorgintea în complexe de inferioritate, care promovează ura față de oamenii diferiți de noi și care provine dintr-o funestă autosuficiență.

– Ai fost la Chișinău? Ce cunoști despre Basarabia de ieri și Republica Moldova de azi?

Am fost pentru prima oară la Chișinău chiar anul trecut. Mi-a făcut o impresie plăcută, am cunoscut oameni autentici, curajoși, cu idealuri frumoase, mi-a lăsat senzația unui spațiu foarte viu, cu contraste violente, cu o cultură care are izvoare în probleme profunde și autentice. Despre trecutul basarabean nu am cunoștințe foarte bogate, știu însă că e un teritoriu ce a fost mereu în centrul unor interese divergente care au generat o enormă suferință oamenilor de acolo. Motiv pentru care port un respect aparte față de basarabeni, în al căror ADN simt că sunt întipărite sacrificiile atâtor generații. Mi-aș dori enorm ca aceste sacrificii să-și găsească un rost – intrarea Republicii Moldova în familia europeană.

Secvențe din reconstituirea istorică a vizitei generalului Berthelot la Sibiu din 2 ianuarie 1919. Regie – Radu Alexandru Nica. 6 octombrie 2018

–  Ce urări ai pentru publicul de teatru din Chișinău?

Să aibă parte de un teatru viu, onest, percutant, în acord cu autenticele probleme ale societății moldovenești de azi. Să nu se mulțumească cu variante scenice edulcorate ale realității, să-și regăsească și prin teatru puterea de a lupta cu multele fețe ale răului cu care se confruntă zilnic de atâta timp.

Interviu de Irina Nechit