Păstraţi mormintele străbunilor!

Cimitirul din s. Ustia, r. Dubăsari. Foto: Nadejda Roşcovanu

„Dacă au inscripţii şi prezintă o valoare artistică ieşită din comun, le-aş duce în curtea bisericii”

În orice localitate m-aş afla, dacă intru în cimitirul acestei comunităţi, pot să pierd ore în şir explorând mormintele vechi. Vorbindu-le despre această pasiune a mea oamenilor din jur, am ajuns la concluzia că mulţi sunt captivaţi de aceste pietre funerare.  Pe ani ce trec însă descopăr că multe dintre aceste morminte, unele cu o valoare istorică şi artistică deosebite, se pierd în pământul părăginit, ruinate ori aruncate pe sub garduri.

Despre importanţa conservării acestor morminte, ca dovadă a trecutului nostru, ne vorbeşte protoiereul mitrofor Manole Brihuneț, președinte al Sectorului Sinodal Construcții, Restaurări și Pictări, paroh al bisericii „Sf. Nicolae” din satul Mileștii Mici, raionul Ialoveni, director al filialei Muzeului Satului din cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.

Aşezaţi-le la loc de cinste!

„Suntem în săptămâna luminată, când noi, creştinii ortodocşi, ne mai îndreptăm gândurile către cei care nu mai sunt cu noi, dragi sufletului nostru. Totodată, ne amintim de ei ca de cei de la care am preluat tradiţiile şi lucrurile frumoase, pe care ni le-au transmis. Păstrând aceste tradiţii, atunci când mergem la cimitirele noastre, suntem martorii unui tablou trist: pietrele de mormânt vechi sunt abandonate ori distruse. În trecut, monumentele funerare sau crucile abandonate erau adunate cu evlavie şi, dacă încurcau şi nu erau la locul potrivit, erau încastrate chiar în zidăria acestor cimitire sau erau păstrate în locuri vizibile drept mărturie a trecutului nostru. Din păcate, astăzi sunt aruncate şi nu este bine acest lucru”, spune părintele Brihuneţ.

Protoiereul Manole Brihuneţ. Foto: Nadejda Roşcovanu

Preotul ne îndeamnă să îngrijim aceste morminte, iar textele cioplite în pietre să fie descifrate şi introduse într-un catalog de către preoţi sau cunoscătorii de paleografie slavo-română. Dacă localitatea e prea mică pentru a-şi permite asemenea lucruri, protoiereul Brihuneţ ne sfătuieşte să invităm specialişti care ar putea aprecia importanţa acestor monumente, aşezându-le la loc de cinste, şi nu sub gard.

Părintele consideră că aceste pietre funerare ar putea fi adunate şi pe lângă biserici, cu condiţia ca să nu se facă o îngrămădire de cruci: „În trecut, mormintele erau în jurul bisericii, dar astăzi au fost deja dezafectate, bisericile au o curte unde poţi amplasa doar câteva monumente. Sunt cimitire însă în care crucile şi monumentele din piatră au existat preponderent, în acest caz, aş căuta un loc în partea veche a cimitirului, l-aş curăţa şi aş amplasa aceste monumente acolo. Dacă au inscripţii şi prezintă o valoare artistică ieşită din comun, le-aş duce în curtea bisericii.”

„Să nu uităm că fiecare dintre aceste monumente, când a fost ridicat, a fost sfinţit de către parohul bisericii din localitate, care a citit şi o rugăciune specială, binecuvântând mormântul creştinului respectiv. E păcat să ridici o piatră de mormânt şi să o dai la o parte. Această piatră este pecetluită, nu avem dreptul să ne atingem de ea”, ne atenţionează preotul Manole Brihuneţ, care ne spune că această ignoranţă s-a abătut asupra creştinilor odată cu ateismul din perioada sovietică, care i-a făcut pe oameni să aibă mai puţină frică de cele sfinte.

Pietrele vorbesc despre strămoşii noştrii

Sergiu Tabuncic, doctor în istorie, cercetător conferenţiar la Institutul de Istorie al AŞM, consideră că pietrele funerare, care nu mai sunt pe mormintele lor, e bine să fie adunate într-un muzeu al satului. „Pietrele care stau la mormintele lor de la început, nu avem dreptul  moral şi creştinesc să le scoatem ca să le aducem într-un muzeu. Cele aruncate, pentru a fi salvgardate, ar trebui strânse şi plasate la Muzeul Satului din Chişinău, dacă în localităţile respective nu există muzee de istorie şi etnografie. Îmi amintesc de crucile din piatră pe care sunt scrijelite numele străbunilor mei de la Oxentea, Leca, ce se află pe o ridicătură de lângă biserica satului Oxentea, pe locul cimitirului vechi, dezafectat şi strămutat la intrarea în sat. Eu îmi doresc ca aceste pietre funerare ale strămoşilor mei să rămână acolo unde stau de-un veac”, afirmă Sergiu Tabuncic.

Referitor la importanţa istorică a pietrelor funerare vechi, istoricul spune că inscripţiile de pe ele ne vorbesc despre înaintaşii noştri, despre care se poate întâmpla să nu avem alte mărturii scrise. Totodată, aceste pietre funerare dezvăluie meşteşugul prelucrării pietrei de către strămoşii noştri, în zonele în care se aflau resurse de piatră, fiindcă în alte localităţi crucile se executau din lemn.

„Astăzi, pietrele funerare vechi din multe cimitire sunt grămădite într-un colţ, înlocuite deseori cu monumente din granit sau ciment, „la modă”, cum consideră unii. Nu este binevenit acest lucru. Materialul din care strămoşii noştri au apucat să confecţioneze crucile de pe morminte sunt lemnul şi piatra, în funcţie de zonele etnografice pe care le are R. Moldova, iar noi trebuie să păstrăm tradiţiile înaintaşilor”, conchide Sergiu Tabuncic.

The following two tabs change content below.