„Păstraţi limba română”

Poetul Simion Ghimpu, fratele preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, s-a stins din viaţă la vârsta de 71 de ani. A luptat cu cancerul în ultimii ani, păstrându-şi mereu credinţa în Dumnezeu, în puterea dragostei celor dragi.

Simion Ghimpu s-a născut la 24 mai 1939, în familia Irinei şi a lui Toader Ghimpu, la Coloniţa. A făcut o carieră universitară impresionantă, fiind permanent fascinat de miracolul creaţiei. Este autorul versurilor a peste 100 de cântece. Multe dintre ele au devenit şlagăre: „Inima mea e Moldova”, „Numai tu”, „Iubiţi învăţători”, „Ce rost are?”, „Amor, amor”, „Lacrimă”, „Casa noastră” ş.a. Criticul literar Ion Ciocanu afirmă că Simion Ghimpu încă din 1980 e poet: „Întreaga parte de Moldovă de dincoace de Prut cânta «Iubiţi învăţători», «Inima mea e Moldova» şi alte cântece pentru care trebuia să ai multă şi mare îndrăzneală să le scrii atunci”.

Melodiile pe versurile lui Simion Ghimpu au fost interpretate de Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Irina şi Anatol Bivol, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc, Radu Dolgan, Ana Barbu, formaţia „Noroc” ş.a.

Pe parcursul vieţii sale, Simion Ghimpu a scris şi multe cărţi de poezie şi romanul „Viaţă pe muchie de cuţit”, apărut în 2009. Scris în ritm alert, într-un limbaj viu, expresiv, concentrat, acest roman e unul autobiografic şi reflectă „căutările de sine”, chinuitoare, traumatizante, dar insistente ale protagonistului, Mircea Stejaru, un intelectual marcat de dramele epocii sovietice, traversate cu demnitate, până la sfârşitul anilor optzeci, când „deasupra Europei au început să bată vânturile libertăţii”.
Captivează episodul confruntării cu miliţienii şi „drujinarii” din centrul Chişinăului care l-au băgat la închisoare doar pentru faptul că nu a acceptat să fie numit „zadrîpannîi moldavan” („moldovean nespălat”) de către două fetişcane rusoaice întâlnite pe stradă. În carte găsim şi evocări nostalgice ale satului de baştină, şi amintiri despre obiceiurile moldoveneşti, despre abilitatea de a-şi crea mici oaze ale libertăţii în sistemul autoritar ce părea de nezdruncinat, şi mărturii privind zilele petrecute prin biblioteci, unde şi-a scris teza de doctorat cu grafie latină, „în baza a douăsprezece spectacole ale teatrelor din Bucureşti”. Teza a fost respinsă de comisia de examinare moscovită, apoi rescrisă, fiindcă i se ceruse să se refere doar la teatrele din R.S.S. Moldovenească.

Simion Ghimpu a abordat şi genul dramaturgiei, iar două piese ale sale, „Florile aşteptărilor” şi „Arvona Înapoi”, chiar au fost montate la Donduşeni. O piesă în baza obiceiurilor de iarnă „Pluguşorul” a fost montată şi la televiziune.
Cu prilejul aniversării a 70-a, Simion Ghimpu a adresat un mesaj către consătenii săi din Coloniţa:  „Păstraţi limba română pentru că există pericolul să fie rusificată, păstraţi obiceiurile şi tradiţiile româneşti!”.

Suntem alături de soţia lui Simion Ghimpu, cântăreaţa Veta Ghimpu-Munteanu, de fiica Anda-Cristina şi fiii Tudor şi Lucian, în aceste clipe grele, când îşi iau rămas bun de la cel care a scris versuri tulburătoare pentru mama lui Irina: „Ce folos că-n viaţă o duc bine, / Dacă, mamă, nu eşti lângă mine,/ Ce folos că-auzi cântecul meu, / Dacă lângă tine, mamă nu sunt eu?”. Simion Ghimpu a trecut hotarul spre lumea unde îl aşteaptă fratele său, regretatul Gheorghe Ghimpu, părinţii, strămoşii. Dumnezeu să-l odihnescă în Împărăţia Sa!
Redacţia ziarului JURNAL de Chişinău

Cea ce-i poartă noroc este rugăciunea și credinţa în Dumnezeu.

The following two tabs change content below.