Pasiunile lui nea Vasile

Îi place să împodobească calul cu tot felul de motocei şi panglici, să aştearnă în căruţă covoare şi să ia armonica şi să se plimbe prin crânguri

Nea Vasile Ungureanu din Racovăţ, Soroca, are părul alb ca zăpada, însă faţa smeadă îi este netedă ca la un tânăr de 30–35 de ani. Dumnezeu l-a înzestrat cu răbdare şi înţelepciune ţărănească cum mai rar întâlneşti. Ce mai, este un om deosebit. Îi place să glumească, să înveselească lumea, cântând la armonică, să se plimbe cu căruţă.

Dacă ar fi toţi oamenii cum e calul…

S-a îndrăgostit de cai încă din copilărie. Visa s-o ceară de mireasă pe aleasa inimii sale călare pe cal. Dar n-a fost să fie cu cea dintâi soţie, care a plecat prea devreme din această lume. N-a avut cal la acea vreme. Abia acum 18 ani, la vârsta de 51 de ani, şi-a cumpărat cal şi căruţă. Târgul s-a făcut la Nimereuca, sat situat la câţiva kilometri de Racovăţ. Numai că n-a mai putut îmblânzi calul cela, era nărăvaş şi l-a vândut. A cumpărat altul şi, de asemenea, n-a fost cu Doamne-ajută.

Dar iată, Murguţa, cel de-al treilea cal, are o blândeţe aparte, e inteligentă şi simţitoare. Cu ea s-a împrietenit de la prima întâlnire. Mângâind-o pe coamă, nenea Vasile spune: „E aur, nu cal. E foarte cuminte, mă ascultă. Îmi este de mare ajutor în toate. Am probleme de sănătate şi nu pot merge mult pe jos, dar ea mă duce pe unde am nevoie, mă aduce înapoi acasă”.

Îl întreb care e legătura de suflet între cal şi stăpân: „Dacă ar fi toţi oamenii cum e calul meu, ar fi raiul pe pământ. Murguţa pricepe tot ce îi spun, îmi simte dorinţele. Dacă se întâmplă câteodată să mă mai cherchelesc cu vreun prieten şi să mă fure somnul în căruţă, mă aduce acasă. Vorbesc cu ea cum vorbesc cu omul şi ea mă înţelege”. În gospodărie, calul îi este mâna dreaptă. Cu calul merge primăvara la semănat, vara, la prăşit şi cosit, toamna, la strâns roada.

Calul şi armonica, prieteni de-o viaţă

În zilele de duminică şi de sărbători, lui nea Vasile îi place să împodobească calul cu tot felul de motocei şi panglici, să aştearnă în căruţă covoare şi să plece cu nevasta pe la neamuri sau, pur şi simplu, la plimbare pe pajiştile cu iarbă deasă, prin crânguri, la pădure. Şi de fiecare dată îşi ia şi armonica în căruţă, prietena lui de-o viaţă.

Când s-a dus să o peţească pe Claudia, cea de-a doua sa soţie, după şase ani de văduvie, tot cu căruţa a mers. Lelea Claudia este din satul Egoreni. Îi place şi ei cântecul şi voia bună. Ştie o mulţime de cântece populare pe care le interpretează acompaniată la armonică. Când merg pe la hramuri, la tot soiul de petreceri, se mai opresc şi îi trag câte o cântare de răsună dealurile şi văile.

În toamna anului trecut, se duceau cântând la hram la Egoreni. Mergeau agale cu frumoasa lor căruţă pe malul Nistrului, făcându-i pe trecători să-şi întoarcă privirile. Calul cu corpul zvelt şi coama pieptănată, gătit frumos, cum mergea pe faleză, când a ajuns lângă cetate, s-a oprit în faţa unui mare grup de turişti. Nea Vasile a scos atunci armonica din geantă şi a început să cânte. Turiştii au înconjurat trăsura, stârniţi de melodia săltăreaţă, au început dansul uniţi într-un cerc mare. Şi cum nea Vasile termina cântecul, îl rugau să mai cânte unul şi încă unul, până când le-a cântat aproape tot repertoriul. Însă oamenii ceia străini, iuţi şi fierbinţi la joc, au tropăit de le-au sfârâit călcâiele. Erau din Ucraina, fiecare cântec era răsplătit cu zece–douăzeci de grivne. Nici prin gând să le treacă drumeţilor noştri că popasul muzical de lângă cetate le va fi răsplătit nu doar cu cuvinte de mulţumire, dar şi cu 150 de grivne.

În ziua în care am mers la nea Vasile, s-au strâns în jurul mesei rudele, ce locuiesc în vecinătate. După câte un păhărel de ţuică şi unul de vin, cântecele populare au prins viaţă. În capul mesei stătea gospodarul de casă cu armonica lipită de suflet şi îi tot zicea cu virtuozitate cântec după cântec.

Copy of pana-la-adanci-batranete-10016Cum a învăţat să cânte la armonică

Nea Vasile Ungureanu s-a născut în 1944 în familia lui Toader şi a Eugeniei Ungureanu din Racovăţ. A învăţat să cânte la armonică de prin clasa întâi. Părinţii cumpăraseră o armonică pentru fratele mai mare. Atunci când cei mari erau plecaţi cu treburi, micuţul Vasilică lua armonica de pe sobă şi încerca să imite mişcările degetelor la fel cum o făcea fratele său. A tot repetat până când a deprins secretul şi a interpretat prima melodie „Fata mamei cea mai mică”.

Au urmat altele. De mirare a fost pentru părinţi când l-au auzit cum cântă, i-au cumpărat şi lui o armonică. Prin clasele mari a început deja să cânte pe la petreceri la armată, pe la cumetrii. Iar când absolvise şcoala era invitat să cânte şi la nunţi. Nu mai ţine minte pe la câte petreceri a cântat. Au fost multe şi nunţile la care a fost invitat să cânte, printre ele fiind şi nunta doamnei medic-şef de la Centrul de sănătate din sat, Maria Andrieş. Acum nea Vasile cântă pentru cele două fiice ale sale, pentru ginere, pentru nepoţi, pentru fraţii şi surorile care mai sunt în viaţă, pentru sufletul vecinilor, pentru propriul suflet.

Un an care se anunţă incredibil de bun

Şi cum, potrivit zodiacului chinezesc, anul 2014 este anul calului, am tot ascultat vorbe frumoase despre Murguţa lui. Trebuie să vă spun că animalul e îngrijit ca la carte. După cum avea să-mi spună nea Vasile, calul este un animal foarte curat. Nu-i place să doarmă într-un grajd plin de băligar, nu bea apa din care a băut alt animal, îi place să mănânce din pumn, să fie mângâiat ca un copil. Şi dacă îi oferi dragoste, te răsplăteşte pe deplin. Nea Vasile îşi pune tot sufletul pentru îngrijirea acestui animal ce îi va fi alături şi în 2014. Or sub zodia lui vom fi cu toţii în acest an, care se zice că va fi un an incredibil de bun pentru toată lumea. Să dea Dumnezeu aşa să fie! La mulţi ani!

The following two tabs change content below.