Păsărilă din Bardar

CUVANT CHEIE // menajeriei particulare din s. Bardar, raionul Ialoveni, una din primele afaceri în domeniul agroturismului din Republica Moldova.

De la struţi African Blacks, cea mai mare pasăre de pe glob, până la şoimi, fazani – în total vreo 20 de specii de păsări de rasă, se înfoaie în pene şi ciripesc pre limba lor pentru tot felul de vizitatori care trec pragul menajeriei particulare din s. Bardar, raionul Ialoveni, una din primele afaceri în domeniul agroturismului din Republica Moldova. Pe aici s-au perindat în ultimii ani Vladimir Voronin, Marian Lupu, Serafim Urechean, o mulţime de studenţi, elevi, ţărani curioşi să vadă găini de care n-au mai auzit până atunci, cu moţ, ciuboţele, penet de toate culorile.

Păsările au defilat la mai multe expoziţii, inclusiv la VDNH Expo din Moscova unde s-au pătruns de stima şefului Rospotrebnadzorului, Ghenadi Onişcenko, care a făcut o excepţie pentru struţii din Bardar şi, acum câţiva ani, în plin sezon de gripă aviară, a permis namilelor să călătorească în Federaţia Rusă. „S-au mirat că noi, moldovenii, cultivăm nu numai roşii şi facem vin, ci creştem şi struţi”, îşi amintesc gazdele reacţia nelipsită de prejudecăţi a oficialităţilor ruse.

Găini uriaşe pe fundalul podgoriilor

Cinci struţi African Blacks au pătruns prima oară în Republica Moldova acum două decenii, cu statut de curcani. Stăpânii lor, neobosiţii Silvia şi Igor Borjicov, i-au cumpărat din Germania. Deşi gâtul lung şi pliscurile late dădeau de bănuit, vameşii n-au stăruit asupra detaliilor. Astfel au fost puse bazele primei ferme de struţi nu doar de la noi, ci şi din întreg spaţiul ex-sovietic, iar namilele au început să ţopăie pe fundalul podgoriilor şi popuşoiştilor de la marginea Bardarului ca la ele acasă. Peste un deceniu afacerea cu struţi a început să înflorească, aceştia fiind exportaţi în ţări din fostul spaţiu ex-sovietic.

Silvia Borjicov, stăpâna fermei, de profesie veterinar, ne spune că, dacă ar fi să scape din strâmtoarea volierei, un struţ african, pasăre curioasă de fire, o poate lua la sănătoasa cu 60 de km pe oră. „Un struţ dacă apare în retrovizorul unei maşini înmatriculate în Republica Moldova, cu siguranţă, poate provoca reacţia neaşteptată a şoferului – nu oricine ar pricepe cine e găina de pe urmele lui”, se amuză ea. Păsările s-au adaptat de minune, atât doar că nu acceptă să-şi cureţe pliscul de bara de lemn, fixată anume în acest scop, ci de penetul celorlalţi struţi. Astfel, spre oroarea şi în pofida tuturor eforturilor depuse de stăpâni, cele mai multe dintre ele s-au lipsit de o parte din splendida podoabă, defilând semipenite în faţa vizitatorilor. Ouăle struţilor, unul dintre care face cam cât 20 de ouă de găină, se înşiruie în incubator. Tot aici se află şi incubatoare pentru ouăle de prepeliţă şi alte păsări.

Poney Iana şi armăsarul Mustang

În menajeria din Bardar, pe lângă găini mătase japoneză, wiandotte argintii pitice, raţe mandarine şi caroline, te întâmpină poneiul Iana, preferata copiilor şi durerea de cap a multor părinţi de la oraş. „Este ca un drog pentru copii. Ni se telefonează, uneori la 11 noaptea, părinţii se plâng că copiii lor nu vor să se culce până când n-o mângâie pe Iana ori refuză să mănânce sub acelaşi pretext. Avem copii care vin foarte des aici doar de dragul Ianei sau solicită să ducem poneiul la ei”, ne spune stăpânul fermei. Iana paşte nestingherită iarba în preajma cavalerului său, poneiul Poncik. La celălalt capăt al fermei îşi freamătă grumazul un armăsar mustang de toată frumuseţea. Ilie Borjicov insistă să-i facem o fotografie în compania celui mai mic şi celui mai mare cal de la ferma sa, făcându-l pe Poncik, care l-a muşcat cu o zi înainte, să-şi arate şi mai aprig dinţii şi să necheze ca un apucat.

Stăpânii fermei lucrează din zori până în noapte. Au doar trei lucrători. Veniturile le reinvestesc în extinderea fermei. În scurt timp, planifică să deschidă o pensiune pentru turiştii care vor dori să rămână aici peste noapte – o căsuţă acoperită cu stuf, placată cu piatră decorativă. Au şi un mic bazin pentru lebede. Animăluţele de companie, păsările de la ferma din Bardar sunt nu doar admirate, ci şi achiziţionate. O pereche de găinuşe wiandotte pitice costă circa 1600 de lei. Şi le cumperi nu pentru a le pune în oală, ci pentru a le admira cum se plimbă de ici-colo prin faţa ta, ajutându-te să scapi de grijile de peste zi. „Încercăm să îmbinăm plăcutul cu utilul”, ne spune fermierul, care recunoaşte că favoriţii săi rămân a fi caii de care nu ar accepta să se despartă pentru nimic în lume.

Svetlana Corobceanu