Partidul Limbii Române – „șantierul” lui Anatol Ciobanu

anatol-ciobanu-e1400238319766

Mai bine de 60 de ani trăiți la masa de scris și la catedră, printre cărți și printre studenți
Luni, 11 aprilie, într-o zi cu soare, cu ploaie și cu mulți cireși înfloriți, l-am condus pe ultimul drum pe Profesorul Anatol Ciobanu…

A lăsat moștenire sute de lucrări – articole, recenzii, rezumate, monografii, manuale, dicționare. Chiar la început de an, Editura ”Litera” a scos de sub tipar „Dicționarul latin-român de maxime și expresii comentate”, semnat de Anatol Ciobanu și de Claudia Cemârtan… Cu câteva săptămâni în urmă, a apărut și monografia despre Eugen Coșeriu, coordonată de Teodor Popovici și îngrijită de Profesorul Anatol Ciobanu. A îndrumat sute de tineri la carte, a avut zeci de masteranzi, peste 40 de doctoranzi. Și, totuși, contribuția lui Anatol Ciobanu se contabilizează în altfel de unități de măsură… În ce unități să evaluezi omenia, tactul, bunul-simț, buna creștere, acuratețea, punctualitatea, disciplina interioară, setea continuă de muncă?

Nu mi-a fost profesor la facultate, mi-a devenit mult mai târziu – mentor, profesor, dascăl, îndrumător, prieten, confident. Ca și pe mulți alții, mai tineri decât el, mă întreba de ce nu scriu mai mult, de ce nu scriu cărți. Ce puteam să-i răspund? „Scriu. Voi scrie…” M-am simțit tot timpul îndrumată și protejată de sfaturile lui pertinente și delicate.

Am pregătit, împreună, 10 ediții ale conferințelor Iași-Chișinău „Limba Română – Azi” (conferințe, ctitorite de Anatol Ciobanu, împreună cu regretatul profesor ieșean Dumitru Irimia). 10 ediții, în 20 de ani! Am avut suficient timp și destule ocazii să observ atitudinea și comportamentul față de obligațiile sale, dar și față de oameni. Deși a avut parte de multe zile amare, din varii motive, nu l-am văzut niciodată supărat pe cineva sau pornit împotriva cuiva. Cel mult, putea scăpa o replică, zâmbind trist…

Am scris de mai multe ori texte despre Anatol Ciobanu. Omagii, la aniversări sau la evenimente solemne. Acum, trebuie să mă învăț să scriu la trecut. Cu câțiva ani în urmă, la 75 de ani, înșiram niște gânduri, că unii oameni au talentul să treacă neobservați prin viața noastră, iar alții – au talentul să ne facă necazuri. „Alții, însă, au frumoasa menire și misiune să ne schimbe traiectoria vieții, fără a-și propune acest lucru. Așa sunt ei. Pe unde trec, lasă urme adânci , și dacă noi suntem în stare să ne dăm seama la timp de valoarea lor, avem doar de câștigat…” La 75 de ani, Profesorul era viguros și optimist: „Mă simt pe șantier… Am energie. Mai am multe de făcut… Am 34 de doctori, dar aș vrea să mai îndrum…”. Asta a făcut încă şapte ani, până în ultima clipă.

Numele Profesorului Anatol Ciobanu – cap de școală de lingvistică de la Chișinău, decan de vârstă și dascăl al miilor de absolvenți-filologi – se asociază, pentru mulți dintre noi, cu Limba Română și cu bătălia pentru Limba Română. Om al cetății, cu atitudine față de evenimentele sociale și politice din R. Moldova, nu și-a legat soarta de niciun partid politic. „Sunt membru al celui mai mare partid…Partidul meu se numește Limba Noastră cea Română.”

Mai bine de 60 de ani trăiți la masa de scris și la catedră, printre cărți și printre studenți… Mai bine de 60 de ani, având, zilnic, același traseu – spre Universitate și de la Universitate. Om al datoriei și al catedrei, și-a consacrat întreaga viață studenților și discipolilor săi – masteranzi și doctoranzi. Și-a asumat misiunea pentru care a fost chemat, cu multă dăruire, împărtășind din cunoștințele și din experiența Domniei sale, ca un adevărat dascăl.

Pe 14 mai, voi merge la el cu un buchet de maci. Pentru prima dată, nu la Universitate, ci la noua lui adresă, de pe strada Armenească…

Valentina BUTNARU

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)