Partea necunoscută a lui Vasiliev

vasilevAutorul volumului „Stalin mi-a furat copilăria”, împreună cu profesorii de istorie din raionul Teleneşti, propune organizarea unui concurs naţional despre deportări

Boris Vasiliev din Sărătenii Vechi, Teleneşti, bunicul lui Dan Bălan, deportat de două ori în Siberia, îşi doreşte ca generaţiile de astăzi să ştie despre crimele regimului comunist. Fiind în audienţă, luni, 25 noiembrie 2013, la ministrul Educaţiei, Maia Sandu, fostul profesor i-a comunicat acesteia doleanţa sa şi a profesorilor de istorie din raionul Teleneşti de a organiza un concurs naţional „Memoria e vie”.

La patru ace, Boris Vasiliev, 82 de ani, după întâlnirea cu ministrul Maia Sandu, a venit la redacţia JURNALULUI pentru a ne dărui volumul „Stalin mi-a furat copilăria”, ediţie revăzută şi completată. „Am vrut să dezgrop marea tragedie al cărei martor am fost şi eu, copil de ţăran de pe plaiul orheian”, spune bătrânul cu lacrimi în ochi.

Destinul copiilor născuţi până în 1941

vasilev.f.nadea roscovanuÎşi continuă gândul care îl macină din copilărie: „Această cartea este despre suferinţele şi nimicirea celor vârstnici, dar şi despre tragedia copiilor arestaţi, deportaţi, omorâţi, numiţi de bolşevici „deti vragov naroda”, precum despre cei mancurtizaţi. Despre aceasta nu s-a scris aproape nimic. A rămas totul ascuns în arhivele secrete a NKVD-ului şi ale partidului comunist”, spune fostul deportat.

Aflăm de la el că discuţia cu Maia Sandu a fost una constructivă. Doleanţa sa şi a profesorilor de istorie din raionul Teleneşti a primit un aviz pozitiv. Profesorii de istorie din raionul Teleneşti, împreună cu Boris Vasiliev, propun organizarea unui concurs sub egida Ministerului Educaţiei, intitulat de ei „Memoria e vie” . „Etapa raională a concursului să fie organizată pe 13 iunie, iar cea naţională – la 6 iulie. Elevii vor colecta mărturii ale foştilor deportaţi”, menţionează fostul profesor, sperând că această acţiune va contribui la dezvăluirea tuturor crimelor comuniste.

La opt ani, „duşman al poporului”

„Am început să scriu această carte-document în gând chiar din noaptea neagră din 13 iunie 1941. Aveam opt ani. Am fost deportaţi pentru că eram consideraţi ‘duşmani ai poporului’ şi am promovat politica guvernului ‘burghez român’, tata fiind primar. Dar ce fel de politică trebuia să promoveze primarul unei localităţi din România?”, se întreabă Boris Vasiliev.

„Mamele noastre îşi rupeau părul din cap, întrebându-se de ce am fost arestaţi de către ocupanţii sovietici. Am văzut crimele comise în vagoane şi în locurile în care am fost deportaţi. Le-am ţinut minte 50 de ani, le-am păstrat în memorie. Îmi era teamă ca nu cumva să vorbesc prin somn despre ele. Am început a scrie cartea prin 1995, când Republica Moldova era deja independentă. Abia atunci a început să dispară frica”, mărturiseşte Boris Vasiliev.

Prenume ruseşti, pentru a scăpa de persecuţie

Volumul relatează supliciul bunicilor care zac fără cruci în pământul îngheţat al Siberiei. Autorul arată ascendenţa sa, coşmarul „ridicării” sătenilor din Molovata în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941, îmbarcarea lor în vagoane şi deportarea în Siberia. Familia Vasiliev, împreună cu alte familii deportate, a fost coborâtă în localitatea Kapraliha, raionul Armizon, regiunea Tiumen. Apoi a fost transportată cu trenul la Omsk, „un veritabil târg de robi”, unde directori de întreprinderi, preşedinţi de colhoz sau sovhoz îşi alegeau sclavii.

Mama şi sora mai mare au fost mobilizate la munca forţată, muncă de sclavi pentru o raţie de pâine de 200 g. pe zi. Condiţiile de muncă erau terifiante. În 1946, familia Vasiliev a primit permisiunea de a se întoarce la baştină, însă documentul a fost rupt de un ofiţer NKVD în faţa mamei, Maria Vasiliev, sub pretextul că „duşmanii poporului” trebuie să muncească în continuare în locurile de detenţie. În cele din urmă, Maria Vasiliev a decis să evadeze împreună cu copiii. Autorul descrie amănunţit calea înapoi, spre Basarabia iubită, pe care a găsit-o tristă, înfometată. Era 1946…

Ultimul vis al lui Boris Vasiliev este ca Dumnezeu să-i dea puteri să scrie ultimul volum, „Năluca comunistă şi efectul bumerangului”, la care lucrează în prezent.

VasilievA botezat copiii cu prenume ruseşti ca să-i scape de persecuţie

Boris Vasiliev s-a născut la 25 iulie 1932, comuna Molovata, jud. Orhei, Regatul României. La 13 iunie 1941, a fost deportat în Siberia împreună cu mama sa şi cele trei surori. A evadat în 1946. În 1949, a fost deportat din nou. Nadea, sora sa mai mare, şi mama sa au murit în puşcărie. El a reuşit să fugă.

Întors la baştină cu acte false, a reuşit să intre la Şcoala Pedagogică din Orhei, pe care a absolvit-o în 1953; a urmat Şcoala de Aviaţie din Gomel (1957) şi USM, Facultatea Educaţie Fizică (1963). A fost profesor de educaţie fizică la Şcoala medie Sărătenii Vechi, Teleneşti (1958-1992). A elaborat o culegeri de metode de predare a educaţiei fizice în şcoala medie. A fost decorat cu Ordinul de Onoare al Republicii Moldova în 2010.

E convins că reuşita unui bărbat depinde de consoarta lui, „deşi ne numim sex puternic”. „Am avut noroc de soţia mea care se descurca şi la şcoala, şi în gospodărie şi avea grijă de copiii noştri (Veaceslav şi Ludmila). „Le-am pus la copii prenume ruseşti ca să nu fie persecutaţi, să nu le fie stricată viaţa”, spune el.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa