Părintele Ilie Cleopa: „N-am aşa o traistă mare, ca să vă pun pe toţi în ea şi să vă duc în Rai”

Binecuvântările Învierii au contopit toate anotimpurile pământului într-unul singur în zonele sihaştrilor străvechii Moldove. Că-i iarnă, că-i primăvară sau că-i vară, nu-ţi pot răspunde zilele acestea nici Ceahlăul, nici Sihla, munţii sfinţilor cuvioşi şi nici mănăstirile Moldovei străvechi. Miresmele florilor de munte, răceala zăpezilor şi caldele raze de soare de care ai parte la un singur pelerinaj, ne amintesc de viaţa omului, presărată cu bucurii şi tristeţi.

 

Angelina Olaru

 

Sihăstria, mănăstirea sfinţilor care şi-au apropiat neamul de Cer

 

Sihăstria românilor din apropierea localităţii Neamţ, mănăstirea nevoitorilor care şi-au salvat timp de secole neamul de nenorociri, ajutându-l să se ridice la Cer, continuă să găzduiască şi să sprijine mii şi mii de creştini. A devenit un adevărat fenomen ca toţi basarabenii ajunşi la acea mănăstire să-l ia de duhovnic pe un părinte cu numele Ciprian, fost ucenic, dar şi duhovnic, în ultimii ani ai vieţii, al părintelui Ilie Cleopa. Indiferent că-i noapte sau zi, primul lucru care-l faci, alergi la cimitirul unde odihneşte marele duhovnic şi teolog al tuturor timpurilor – Ilie Cleopa, alături de părintele său duhovnic, Paisie Olaru, dar şi de alţi pururea pomeniţi părinţi, precum Ioanichie Bălan, apreciat scriitor bisericesc şi arhimandrit. Se zice că mormântul părintelui Cleopa face minuni pentru cei smeriţi care i se roagă cu sinceritate. De aceea, mulţi pelerini iau câte puţin pământ de acolo şi ulei din candela marelui rugător care, zice-se, tratează boli de moarte. Chilia părintelui Ilie Cleopa a rămas un loc de pelerinaje neîncetate, unde îşi găsesc alinare creştinii din ţară şi din străinătate.

 

Monahul Mitrofan este unul dintre fiii duhovniceşti ai cuviosului şi e responsabil de chilia sa, transformată într-un mic muzeu. Hainele şi obiectele părintelui Cleopa au rămas pe aceleaşi locuri, parcă aşteptându-şi stăpânul. Lada cu mai multe haine ale cuviosului s-a deschis şi am simţit mireasma celui care şi-a lăsat sfinţit locul în urma sa. Nevrednică, dar cu lunga metanie a părintelui Cleopa pe umeri şi cu fesul lui pe cap, m-am simţit uşoară ca un fulg, sub acoperământul celui care adună în jurul său lume de peste lume. „E o bucurie pentru mine să mă aflu permanent în chilia părintelui nostru duhovnicesc, pe care îl simţim alături şi acum. Avem dovezi că părintele nu ne-a părăsit. După adormirea sfinţiei sale, au continuat întâmplările minunate în această chilie.

 

Precum spune un psalm: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi.” Părintele Cleopa nu încetează să ne ajute şi să facă multe suflete să meargă pe calea credinţei. Cum a fost experienţa de a-l avea duhovnic? Am simţit o mare putere cum ieşea din el. A fost un lucru mare cum şi-a purtat crucea lui, dar şi crucile altora! Părintele Cleopa te „saltă” din păcate, mult mai uşor poţi să ierţi, să te rogi, să faci o faptă bună, să priveşti viaţa mai cu detaşare, devii mai legat de Dumnezeu. Deseori ne spunea: „măi, n-am aşa o traistă mare să vă pun pe toţi în ea şi să vă duc în Rai”, a mărturisit monahul Mitrofan. Părintele Cleopa se bucură de mare popularitate la mai multe popoare, care i-au tradus cărţile – în greacă,  italiană,  franceză, sârbă, chiar şi în rusă! Până şi catolicii, şi protestanţii, şi budiştii continuă să aibă evlavie la sfântul nostru Ilie Cleopa!

 

Românii, în aşteptarea moaştelor Sfintei Teodora de la Sihla

 

A doua zi dimineaţă, am urcat iute cu maşina un drum de opt km prin munţi şi am ajuns la Mănăstirea Sihla, fost schit, pe locurile unde s-a nevoit sfânta noastră cuvioasa Teodora. Peisaje sfinţite de sihaştri din toate veacurile încântă privirea. Pentru drumeţie cărările sunt incomparabil mai scurte, doar că trebuie să fii călit, curajos şi să cunoşti locurile. La fostul schit e o bisericuţă, adevărată bijuterie, care găzduieşte moaştele multor sfinţi moldoveni, dar şi străini. Prin zăpadă şi flori, am urcat pe jos muntele Sihla, până la peştera sfintei Teodora, care a sihăstrit acolo 40 de ani. Cărţile teologice spun că Sfânta Cuvioasa Teodora atinsese măsura Sfintei Maria Egipteanca, având darul înainte-vederii şi al săvârşirii de minuni, fiind cea mai mare sfântă dată de monahismul românesc. Moaştele femeii dumnezeieşti se află la Pecerskaia Lavra de la Kiev încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, iar întreaga suflare călugărească aşteaptă ziua cea mare, când maica noastră va fi adusă în ţară.

 

Protosinghelul Pahomie Catană scrie într-o lucrare că o istorie a isihasmului din pădurile Sihlei şi chiar de la fostul schit, datorită vieţii tainice pe care o duceau vechii pustnici şi monahi, s-a dovedit greu de realizat până în prezent. Cert este că prima menţionare scrisă apare într-un zapis sârbesc din anul 1326.

 

Moaştele Sfântului Închisorilor întârzie să ajungă la mănăstire

 

Şi vieţuitorii Mănăstirii Petru Vodă sunt în aşteptarea Sfintei Învieri, călăuziţi fiind de Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici în viaţă. Extraordinarele liturghii de acolo sunt încununate de un cor minunat al măicuţelor. Ele au stabilit un regim sever pentru părintele Iustin, asaltat de mii şi mii de oaspeţi. La cei 93 de ani, în memoria sfinţiei sale au rămas vii amintirile celor 16 ani de mucenicie în puşcăriile comuniste. Amintim că Mănăstirea Petru Vodă adăposteşte moaştele mai multor tineri sfinţi mucenici, plecaţi la Domnul în chinuri groaznice. Părintele ne-a scos o mică raclă pentru închinare, în care se află secerat o parte din craniul unui mucenic de la Aiud. El ne-a povestit despre căutările deocamdată fără succes ale rămăşiţelor pământeşti ale basarabeanului Valeriu Gafencu. „Dacă vom fi vrednici, moaştele Sfântului Închisorilor vor ajunge la noi”, ne-a spus părintele Iustin Pârvu.

 

Şi la Mănăstirea Neamţ am găsit un cuvânt întăritor şi ziditor de suflet. Se spune că Neamţul e cel mai vechi aşezământ monahal din Moldova, pentru că încă din 1270 se vorbeşte despre existenţa acestei mănăstiri. Unul dintre cei mai importanţi ctitori ai aşezământului în cauză a fost voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Chiar pe calea spre biserica centrală am ajuns pe un loc unde au fost descoperite osemintele unui sfânt necunoscut. De la părintele Andrei Dănilă de la Neamţ avea să aflăm că acelea au fost tăinuite mulţi ani, din cauza propagandei religioase, fiind scoase spre închinare după anul 1990. Locuitorii din zona Mănăstirii Neamţului – din Pipirig, Humuleşti, Vânători etc. îi mai spun şi Sfântul din Cărare.

 

Paisie Velicicovschi, patronul spiritual şi al Noului Neamţ

 

Un loc de bucurie duhovnicească este mormântul lui Paisie Velicicovschi, considerat îndrumător al vieţii monahale din Moldova în secolul al XVIII-lea. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mănăstiri unificate, Neamţ-Secu, Cuviosul Paisie a păstrat cu sfinţenie acelaşi regulament de viaţă monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte rânduiala sfintelor slujbe, cât şi nevoinţa monahilor la chilie. Credincioşii basarabeni au o mare evlavie a marele stareţ şi cărturar Paisie Velicicovschi, o parte dintre ucenicii săi îmbunătăţiţi au trecut Prutul şi Nistrul în 1861 şi s-au stabilit în Basarabia, pe una dintre moşiile Mănăstirii Neamţ, pe care au înfiinţat-o. Tradiţional, în fiecare an, pe 28 noiembrie, sărbătoarea Cuviosului Paisie Velicicovschi adună mii de creştini la Mănăstirea Noul-Neamţ din satul Chiţcani pentru a da slavă lui Dumnezeu şi a-l cinsti pe cel care este ocrotitorul şi îndrumătorul spiritual al monahilor ce vieţuiesc acolo.

 

Apoi Mănăstirea Bistriţa unde odihneşte voievodul Alexandru cel Bun, dar şi schitul Vovedenia, cu catedrala sa excepţională, alături de care se află casa-muzeu înălţată de marele nostru teolog basarabean Visarion Puiu şi unde a activat mulţi ani scriitorul Mihail Sadoveanu, ne-au apropiat mai mult de Valoarea, Lumina şi Învierea sufletului românesc.

 

Foto: Peştera Sf. Teodora de la Sihla

          Părintele Iustin Pârvu          

          Mănăstirea Sihăstria