Panama Papers şi sentimentul civic

În afară de unele discuţii sporadice pe reţelele de socializare şi o reflectare ceva mai insistentă în presă, scandalul Panama Papers nu prea a tulburat liniştea de pe malurile Bâcului

panama

Deşi a cutremurat opinia publică din statele occidentale, informaţia făcută publică de ziariştii de la Rise Project nu a avut un impact similar şi în estul continentului european. Mai bine zis, cu cât se află mai la răsărit beneficiarul serviciilor firmei de avocatură Mossack Fonseca, cu atât opinia publică este mai indulgentă faţă de matrapazlâcurile acestuia prin off-shore-uri.

Ion Chişlea

La modul concret, prim-ministrul Islandei Sigmundur Davio Gunnlaugsson şi-a anunţat marţi demisia sub presiunea protestelor populare, după apariţia dezvăluirilor incriminatoare din scurgerea masivă de informaţii, care demonstrează că soţia sa a înfiinţat o companie off-shore cu ajutorul Mossack Fonseca, pentru a ascunde activele financiare ale cuplului în paradisul fiscal. Documentele din Panama Papers dezvăluie cum Gunnlaugsson şi soţia sa au deţinut în secret o companie off-shore care a investit milioane de dolari în obligaţiuni, în timp ce ţara lor se confruntă cu criza financiară. Se vehiculează o sumă de circa patru milioane de dolari. Soţia premierului a anunţat că ea este beneficiara finală a acestor fonduri şi că toate taxele aferente operaţiunilor respective au fost plătite.

Două cazuri diferite: Islanda şi Rusia

Este, deci, vorba despre tăinuirea unei informaţii, pe care prim-ministrul islandez n-a făcut-o publică în momentul alegerii sale în funcţie. Cel mai probabil că într-o ţară ca Islanda, dacă ar fi făcut-o public, Gunnlaugsson nu mai ajungea premier, dar morala e alta: el a fost penalizat imediat ce s-a aflat, graţie Rice Project şi scurgerii masive de informaţie, pentru minciuna spusă acum trei ani.
La celălalt pol, la Moscova o singură persoană protesta zilele trecute după ce s-a aflat că numele violoncelistului Serghei Roldughin, un prieten apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, apare în documente. Roldughin este implicat într-o schemă financiară de două miliarde de dolari, “în cadrul căreia bani din băncile de stat ruseşti au fost ascunşi în offshore”. Într-un interviu realizat pe străzile Moscovei, mai mulţi moscoviţi s-au arătat convinşi că chiar Putin este beneficiarul acestei maşinaţiuni, însă fără a schiţa vreun gest de protest împotriva acestei fărădelegi. Şi în Ucraina, apariţia numelui preşedintelui Poroşenko în documente n-a prea bulversat opinia publică.

Avem reprezentanţi sub aşteptări în Panama Papers

Republica Moldova are şi ea „reprezentanţii” săi în Panama Papers. Printre cei mai cunoscuţi se numără Anatolie Stati de la grupul de companii Ascom, Victor Bostan de la Bostavan Vin şi Octavian Ţurcan, juristul care a fost implicat în maşinaţiunile controversatului milionar român Sorin Ovidiu Vântu. Jurnaliştii de la Rise Moldova au şi realizat un articol privind afacerile lui Stati, însă, deocamdată, dezvăluirile lor, la fel ca şi în Rusia sau Ucraina, nu au avut o oarecare rezonanţă socială. Desigur, Stati nu este o persoană publică, dar, chiar dacă ar fi fost, nu cred să fi dus la proteste dezvăluirile ziariştilor. „Într-o lume rudimentară, în care alegătorului nici nu-i pasă dacă e furat, cu atât mai puţin îi va păsa dacă e minţit”, scrie cu referire la această stare de fapt ziaristul român Moise Guran.

R. Moldova are doar 22 de figuranţi în Panama Papers. S-ar părea că sunt prea puţini pentru nivelul corupţiei din ţara noastră. Explicaţia constă în faptul că, în cazul necesităţii, afaceriştii moldoveni se folosesc de off-shore-uri mai apropiate, cum ar fi Ciprul sau zonele libere din Marea Britanie sau Olanda.

Însă, dacă vor fi continuate investigaţiile, în unele cazuri din cele 22 pot fi găsite lucruri interesante dat fiind faptul că unele persoane din lista moldovenească sunt cu siguranţă interpuse. Adică beneficiarul real al off-shore-ului a folosit identităţile unor anonimi pe numele cărora au fost deschise firmele respective.

Ce ascund afaceriştii în off-shore-uri

Pe de altă parte, moldovenii utilizează aceste zone pentru necesităţi puţin diferite decât ruşii sau occidentalii. Spre exemplu, dacă ruşii folosesc frecvent aceste firme pentru spălare de bani, iar occidentalii – pentru a nu plăti impozite, în Republica Moldova de off-shore-uri cel mai frecvent sunt legate renumitele atacuri raider. Altfel spus, cei ce comit atacurile respective îşi ascund identitatea cu ajutorul acestor firme înregistrate în aşa-numitele paradisuri fiscale, unde e foarte greu să găseşti o informaţie privind deţinătorii companiilor în cauză. Şi urmează un fel de carusel: acţionarul unei companii off-shore este o altă companie off-shore, iar lanţul poate continua astfel încât e aproape imposibil să dai de urma proprietarului real.
În principiu, deschiderea unei companii într-o zonă off-shore nu este considerată o infracţiune. Orice om este liber să deschidă companii unde doreşte, potrivit legislaţiilor din aproape toate ţările (cu excepţia unor dictaturi de genul Coreii de Nord). Însă apare întrebarea: pentru ce se deschid firme în zonele respective unde autorităţile nu-ţi dezvăluie identitatea sau veniturile reale? Evident, cei ce le deschid au ceva de ascuns. Fie că nu vor să achite taxe pentru venituri lor, fie că nu vor să le fie cunoscute achiziţiile sau proprietăţile. În lumea de afaceri, operaţiunile cu companii off-shore se numesc aproape inocent „optimizare a gestionării fluxurilor financiare”.
Şi dacă deseori aceste „optimizări” nu pot fi penalizate de către legislaţiile ţărilor de unde provin afaceriştii, aceştia sunt în ţările normale penalizaţi până la urmă de societate, cum s-a întâmplat în Islanda.

Beneficiarii concesionării aeroportului se ascund şi ei prin off-shore-uri

Apropo, colegii de la „Ziarul Naţional” scriau săptămâna aceasta despre o nouă schimbare de proprietari ai companiei Avia-Invest, concesionara Aeroportului Internaţional Chişinău. Off-shore-ul care deține 95% din acțiunile „Avia Invest”, firma care a primit în concesiune AIC pe un termen de 49 de ani, a cerut să fie radiat din Registrul de stat al companiilor din Marea Britanie. Decizia de lichidare a „TB TEAM Management LLP” a și fost publicată, dar va intra în vigoare pe 22 mai curent. După această dată, toate drepturile de proprietate și investiții ale off-shore-ului vor trece în proprietatea Marii Britanii.

„TB TEAM Management” este singurul fondator și asociat al companiei rusești „Komaksavia”, cea care, la rândul său, deține 95% din acțiuni în SRL „Avia Invest”, compania care a obținut în concesiune Aeroportul Internațional Chișinău până pe 31 octombrie 2062.

Potrivit informațiilor din Registrul Unic al Persoanelor Juridice din Rusia, pe 29 martie curent, „TB TEAM Management” continua să fie singurul asociat al firmei rusești.
Atât compania londoneză, cât şi cea rusească nu indică nicio activitate în rapoartele lor financiare şi este evident că sunt utilizate doar ca paravan pentru a ascunde proprietarii reali ai Avia-Invest.

SURSA: eco.md

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)