Până unde se ajunge de Sf. Andrei

În seara de 13 decembrie, în multe localităţi din R. Moldova, pentru câteva ore, internetul şi reţelele de socializare vor fi abandonate

portile2

În 2013, 20 de gospodari din satul Ţipala, Ialoveni, s-au trezit fără porţi. Le-au găsit în faţa primăriei

Ai fete de măritat? Atunci, ţi se va fura poarta! Va fi dusă la sute de metri, va fi aruncată prin grădinile vecinilor tăi sau va fi ascunsă astfel încât o vei găsi peste luni de zile! Şi acesta va fi un caz fericit, deoarece s-ar putea să nu o găseşti deloc. Acest lucru se face astăzi de Sf. Andrei. Însă care sunt originile sale şi ce făceau strămoşii noştri în noaptea de 13 spre 14 decembrie. Despre aceasta vom afla de la Maria Ciocan, şefa Secţiei Etnografie a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

În seara de 13 decembrie, în multe localităţi din R. Moldova, pentru câteva ore, internetul şi reţelele de socializare vor fi abandonate, va începe vânătoarea de porţi! Unii tineri se înarmează cu instrumente speciale cu această ocazie, pentru a putea scoate porţile chiar şi încuiate. Dacă unii o fac frumos, alţii întrec măsura glumei şi cauzează pagube proprietarilor.

„Eu nu sunt fată mare şi nici nu am fete de măritat. Cu toate acestea, nişte tipi mi-au aruncat poarta în pârâul din râpă”, se plângea anul trecut Nina Scurtu, o pensionară din Băcioi, mun. Chişinău. Un alt gospodar, Ion Jucov, din Viişoara, Glodeni, ne spune că a găsit poarta tocmai spre primăvară, după ce s-a topit zăpada, în spatele fermei de vaci, care se află la trei km de casa sa.

Până unde se ajunge de Sf. Andrei

Dacă odinioară doar băieţii mergeau la furatul porţilor, acum şi fetele merg, ca „să se distreze”. „Nu ştim prea multe despre furatul porţilor, însă mergem mai multe fete, pentru a ne distra, oricum, nu le putem duce prea departe, căci multe dintre ele sunt foarte grele”, ne spune Doina, liderul unui grup de fete din Balatina, Glodeni.
Furatul porţilor în seara Sfântului Andrei este un obicei vechi. Pe atunci, fetele se adunau la o petrecere special organizată în seara de Sf. Andrei unde erau invitaţi şi băieţi. Băiatul respins ieşea de acolo şi, împreună cu alţi flăcăi, mergea la furat porţile fetelor prezente la petrecere ori le lega uşile.
Sărbătorea fetelor sau a usturoiului

Ca să aflăm mai multe despre Sf. Andrei, am apelat la Maria Ciocan, şefa Secţiei Etnografie a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Potrivit acesteia, Andrei era un personaj mitologic, ce s-a suprapus peste ani Sf. Apostol Andrei din religia creştină, acesta fiind primul trimis al Domnului. Sfântul Andrei este o sărbătoare din cele care petrec anul vechi şi întâlnesc anul nou, împreună cu Sf. Nicolae.

Sf. Andrei şi Sf. Nicolae sunt două divinităţi care, ajunse la bătrâneţe, mor şi renasc. Sf. Andrei are origini autohtone, el este protectorul lupilor, strigoilor şi şi altor creaturi imaginare, pe care oamenii trebuia să-l respecte pentru a fi protejaţi. În această perioadă a anului, strigoii ies din morminte şi se întâlnesc cu strigoii de pe pământ, oameni care au capacităţi negative. De Sf. Andrei, trebuia să fie pregătit usturoiul ca antidot al tuturor bolilor şi strigoilor. Cu usturoi se ungeau uşile, porţile, casele, hornurile, copitele şi coarnele vitelor. Toţi membrii familiei mâncau usturoi.

“Păzitul usturoiului”

Este un obicei foarte vechi pe care multă lume nu-l cunoaşte. Fetele erau cele care trebuia să păzească usturoiul. Sărbătoarea Sf. Andrei se mai numeşte şi sărbătoare fetelor. Acestea se întâlneau într-o casă în care făceau cunoştinţă cu flăcăii. Fiecare fată avea o cunună de usturoi pe care o însemna şi care era pusă într-o sită. Usturoiul trebuia să fie bine păzit, ca să nu fie furat de băieţi. Dacă era furat, se spunea că fetele îşi pierd mândria.
În alte părţi, sărbătoarea se numea „Ascunsul usturoiului”. Fetele ascundeau usturoiul prin ocoale, beciuri, în sânul fetiţelor, în sobă, în pod, în gluga cu păpuşoi, iar flăcăii trebuia să-l găsească. Cei care îl găseau erau foarte mândri, iar fetele rămâneau necăjite. Dimineaţa, ieşeau în curte cu acest usturoi şi dansau o horă. În alte sate, fata dansa cu flăcăul său iubit, iar usturoiul era mancat de ambii ca pe viitor să se căsătorească.

Usturoiul semnifică focul din vatră

Potrivit cercetătoarei, usturoiul este un produs benefic pentru sănătate, însă din punct de vedere spiritual, usturoiul semnifică focul din vatră, care trebuie păzit de către fete. În antichitate, focul din vatră era păzit de către fecioare şi dacă se stingea, cea care îl păzea era omorâtă, sacrificată. De asemenea, există multe practici de aflarea ursitului, care se fac nu numai de Sf. Andrei, dar şi în ajun de Crăciun şi Sf. Vasile. Fetele cu ochii închişi sau legaţi ieşeau noaptea şi legau parii gardurilor cu aţă roşie. Dacă parul era neted şi subţire, ursitul urma să fie tânăr şi sărac, dacă era mai gros şi cu coajă, viitorul soţ urma să fie mai copt la mine şi bogat.

Sau legau lâna oilor cu aţă roşie. Dacă oaia era neagră, fata nu va avea noroc, dacă era albă, urma să aibă noroc la măritiş. La petrecerile de Sf. Andrei, fetele aduceau mâncare, băieţii vin. Tot fetele trebuia să pună o anumită sumă de bani, cine nu punea nu era jucată tot anul. De aceeaşi sărbătoare, se cocea o pâine rituală, care îl reprezentă pe Sf. Andrei, moş Andrei şi mama Adriana, care se puneau în capul mesei. În Transnistria, se făcea o păpuşă din cârpe bocită de către fete. Din păcate, după Maria Ciocan, aceste obiceiuri se pierd, iar generaţiile următoare nu le vor cunoaşte.