Până când vom fi mieluşeii ascultători ai Kremlinului?

Intensitatea atacurilor şi amestecului în afacerile interne ale Republicii Moldova din partea Federaţiei Ruse creşte direct proporţional cu apropierea datei preconizatelor alegeri parlamentare.

Acest fapt nu constituie o noutate – acest comportament este caracteristic diriguitorilor Rusiei. Deşi Federaţia Rusă s-a diminuat considerabil în teritoriu faţă de fostul Imperiu Ţarist şi faţă de fosta Uniune Sovietică, ambiţiile sale imperiale nu s-au micşorat. Şi nici metodele de realizare a acestor ambiţii nu s-au prea schimbat: începând cu invazia militară directă (Moldova – 1992, Georgia – 2008) şi continuând cu ponegrirea conducătorilor acestor ţări, impunerea blocadelor economice etc.

În privinţa Moldovei, Kremlinul are următoarele planuri: distrugerea AIE, câştigarea alegerilor de către partidele filoruse şi ieşirea la Prut – îndeplinirea dorinţei de secole exprimată în testamentul lui Petru I. Nu întâmplător Smirnov cere fortificarea forţelor militare ruse aflate în Transnistria. Pentru destabilizarea situaţiei social-politice se folosesc cele mai murdare metode – de la amestecul direct până la mijloace sofisticate de susţinere a „cozilor de topor” şi zombificarea mentalităţii populaţiei cu ajutorul Mitropoliei Moldovei! Ei doresc să dea indicaţii preşedintelui interimar al RM M. Ghimpu, ce decrete să semneze, pe cine să decoreze etc., patrioţii grupului Ilaşcu fiind numiţi „criminali”. Rusia are armată pe teritoriul nostru şi zeci de mii de tone de armament şi nouă ne condiţionează să păstrăm cu orice preţ neutralitatea?

Însă să-i învinuim pe ruşi de toate relele ce ni se întâmplă ar fi neobiectiv. De nu ar fi printre noi dintre acei care pentru interesele proprii îşi vând ţara şi poporul pe 30 de arginţi, succesul lor ar fi cu mult mai mic ori ar lipsi.

În matematică există o lege pe cât de simplă pe atât de constantă „La schimbarea locului termenilor, suma nu se schimbă”. Cei care au crezut că, odată cu trecerea de la PCRM la PD a lui Marian Lupu, acesta şi-a schimbat opinia şi calitatea, au greşit amarnic. Această persoană pentru a-şi îndeplini visul de a deveni preşedinte e gata să primească şi religia islamică şi să schimbe câteva partide. Ce fel de preşedinte poate fi el?

O altă persoană dubioasă apărută pe scena politică moldovenească este „ortodoxul” V. Păsat. Cui serveşte Păsat în realitate şi de unde are surse să inunde cu panouri enorme străzile oraşului şi drumurile până la Orhei este mai mult decât clar. Nu este clar altceva: dacă, conform Constituţiei, biserica este separată de stat, de ce Legea supremă este încălcată fără scrupule, este neglijată prin amestecul direct în treburile statului? Nu-i oare cazul ca organele de resort să se documenteze cine în realitate se ascunde sub rasa „preasfântului Vladimir”?

Până când vom fi mieluşeii ascultători ai Kremlinului? Până când ne vom conduce de dictonul „Capul plecat sabia nu-l taie”, până când ne vom târî ca râmele în faţa Rusiei? Până nu ne vom stima noi înşine, nu ne va stima nimeni!
În pofida ajutorului masiv acordat de SUA şi UE, noi continuăm să ne târâm în faţa lor ca râmele. Dacă nu ne vom schimba comportamentul, mă tem că vor regreta cei care ne ajută şi ne trag din răsputeri să ne scoată la lumină, noi vom rămâne tot în ghearele acvilei cu două capete.

Verticalitate şi demnitate! Şi vom învinge!

Ion Tulbure,
dr. în biologie