Pagina bună // Omul de la ţevi şi robinete

Gheorghe Maximciuc lucrează de peste 45 de ani lăcătuş-instalator

Gheorghe Maximciuc îşi trăieşte viaţa mulţumit de munca pe care o face, chiar dacă este grea şi murdară

Originar din Chişinău, Gheorghe Maximciuc lucrează de peste 45 de ani lăcătuş-instalator în domeniul sistemelor de apă, canalizare şi agent termic. Are categoria profesională 6, dar salariul îi este calculat după categoria 5. Nu vrea lauri pentru faptul că, împreună cu un coleg, deservesc circa 20 000 de apartamente din sectorul Râşcani al capitalei, dar îşi doreşte ca statul să investească în spaţiul locativ-comunal, acum foarte delăsat, şi să se întoarcă cu faţa spre oameni.

Îmbrăcat într-o salopetă albastră şi o cămaşă albă, pătată puţin de ulei tehnic, cu o lanternă mare şi cu o cască de protecţie în mâini, Gheorghe Maximciuc mă aşteaptă la ora 12.00 exact, pe bulevardul Moscova, acolo unde stabilisem să ne întâlnim. Aflu de la el că este punctual, ceea ce preţuieşte şi la alţi oameni. Munceşte mult şi nu are timp uneori nici să ia masa. Sunt zile când lucrează numai cu ceaiul băut de dimineaţă, servit de soţia sa pensionară. Gheorghe Maximciuc a început a lucra de tânăr.

Un instalator la 10.000 de apartamente

„Trebuia să muncim ca să ne asigurăm pâinea şi ceaiul”, începe a povesti crâmpeie din viaţa sa bărbatul. A studiat patru ani la Colegiul Gospodăriei Comunale din Tighina, obţinând calificarea de sudor-instalator. Bărbatul spune că are un program zilnic neschimbat (în afară de duminici): munca şi casa. În fiecare dimineaţă la ora 7.30 este la staţia de troleibuz „Gh. Asachi” şi merge spre Întreprinderea locativ-comunală nr. 20 din sectorul Râşcani.

După ce asistă la şedinţa de dimineaţă şi ascultă indicaţiile şefei împreună cu un coleg, începe ziua de muncă. Deservesc împreună vreo 49 de clădiri, circa 20.000 de apartamente. Nu este uşor. Spune că în ultimele două luni de zile a slăbit vreo 10 kg, fugind prin tot sectorul pentru a ajunge la fiecare locatar ce are o problemă şi trebuie soluţionată. Cunoaşte orice clădire pe care o deserveşte şi, după apel, ştie cât timp îi trebuie pentru a ajunge la destinaţie.

Comenzile de pe ţidule

În timp ce comunicăm, scoate din buzunarul salopetei multe bileţele împăturite pe care sunt scrise adrese şi munca pe care trebuie să o presteze la faţa locului. „Bd. Moscova 9, 5/2, profilaxia contoarelor”, scrie pe una din ele. După fiecare lucrare făcută, îşi pune semnătura într-un catalog unde se înseamnă apelurile locatarilor, spune instalatorul. Salariul îi este calculat după volumul de lucru. O oră de muncă costă 10, 24 de lei. „Întreprinderea noastră îmi plăteşte pentru categoria 5. Salariul este de vreo 1500 de lei şi dacă nu am plângeri de la locatari şi administraţie, se mai adaugă un premiu de 50% şi am peste 2000 de lei”, relatează Gheorghe Maximciuc.

Sisteme putrede de apă şi canalizare

Spune că cele mai dese apeluri ale locatarilor sunt legate de defectarea robinetelor, scurgerile de ţeavă, blocarea canalizării, de obicei la coloana principală a blocului, profilaxia contoarelor. Potrivit lui Gheorghe Maximciuc, sistemele de agent termic, de apă şi de canalizare la toate blocurile pe care le are în subordine sunt foarte vechi şi putrede. „De aceea reparăm mereu şi uneori degeaba. Dacă blocul are cincizeci de ani, şi reţelele de apă rece/caldă, canalizare, căldură sunt de aceeaşi vârstă. Acestea sunt într-o stare critică. În toată ziua ne chinuim să le menţinem. E mare presiunea apei. Ţevile nu rezistă şi se sparg, pentru că au un termen de exploatare de maxim 15 ani, iar cele din zinc, de 25 de ani”, explică instalatorul. Din partea Întreprinderii Municipale locativ-comunale sunt schimbate parţial doar ţevile din subsoluri, restul lucrărilor prin apartamente se face din contul orăşenilor.

În prezent, este ocupat cu profilaxia sistemelor de apă şi căldură care sunt pregătite pentru perioada rece a anului. „Schimbăm robinete, ungem cu ulei tehnic, apoi spălăm sistemul”, explică reparatorul experimentat.

Lucrul îi menţine tonusul

Spune franc că lucrul său nu este unul uşor. Este murdar, dar nici nu vrea să se ducă la pensie. „Dacă stau acasă, mi se ridică tensiunea. Cum lucrez, tensiunea e de 120/80 şi mă simt ca la 30 de ani”, glumeşte instalatorul. În timpul lucrărilor, primeşte mai multe reproşuri decât mulţumiri. „În sectorul locativ-comunal lucrează numai beţivi şi proşti – asta e opinia majorităţii. Nu spun nimic. Tac şi-mi fac treaba”, mărturiseşte Gheorghe Maximciuc, adăugând că femeile mai în vârstă sunt mărinimoase şi-l servesc cu ceai, şi nu cu tărie, cum îi propun unii chişinăueni. Bărbatul a refuzat toată viaţa băutura şi fumatul.

„Orice scurgere de apă este pusă pe spatele oamenilor”

Spune că, în prezent, nu avem şcoli care ar pregăti meseriaşi în domeniu. De fapt, în sfera locativ-comunală statul nu investeşte nimic. „N-ai cui transmite experienţa. Tinerii nu vin să lucreze din cauza salariului mic. Aici vin bărbaţi trecuţi de 50 de ani. Spaţiul locativ-comunal este într-o stare jalnică. Reţelele trebuie schimbate, altfel nu ştim unde vom ajunge în timpul apropiat. Se cer investiţii serioase, şi demnitarii ar trebui să se întoarcă cu faţa la oameni, dar nu cu spatele, pentru că orice scurgere de apă este pusă pe spatele oamenilor”, vorbeşte în cunoştinţă de cauză bărbatul.

Îi place mult să citească. Are acasă o bibliotecă bogată, cărţi ale scriitorilor români, ruşi, americani, italieni. „Am citit foarte multe cărţi şi acum citesc”, se confesează bărbatul, dar majoritatea cărţilor sunt în limba rusă pentru că studiile le-a făcut doar în rusă.

Victoria POPA

 

The following two tabs change content below.