PAGINA BUNĂ // „În viaţă, să ai un scop!”

 

Elena Spinei vinde trăistuţe cu poveşti

Încotoşmănaţi în paltoane, vreo 30 de locuitori ai satului Maximovca, r. Anenii Noi, aplaudă zgomotos participanţii la concursul organizat cu prilejul sărbătorii îndrăgostiţilor, Sfântul Valentin. Deşi le e străină această sărbătoare, sătenii încearcă să o adopte exact aşa cum au învăţat toată viaţa să împrumute şi să respecte cutumele vecinilor, satul fiind populat în aceeaşi măsură de moldoveni, ucraineni şi ruşi.

Ca să înţeleagă toată lumea ce se vorbeşte, evenimentul este prezentat în limba rusă, de către animatoarea acestui eveniment, Elena Spinei. În timpul concursului, fiecare participant vorbeşte însă în limba pe care o posedă mai bine şi toţi par să priceapă. Deşi probele în care sunt antrenate perechile sunt executate mai puţin bine de unii, scopul concursului pare să fie spectacolul, şi nu concurenţa. „Pobedila drujba!”, juriul anunţă în cele din urmă câştigătorii. Toate cele trei perechi de bărbaţi şi femei, care au încercat să demonstreze cât de gospodari sunt sau cât de bine îşi cunosc partenerul de viaţă, sunt premiaţi de către primarul localităţii cu câte o şampanie. Aplauze şi zâmbete pe buzele sătenilor, bucurie şi pe chipul organizatoarei!

De Sfântul Valentin, la Maximovca. Foto: Nadejda Roşcovanu

De dragul oamenilor

„Vreau să-i trezesc pe oameni cumva din monotonia de fiecare zi”, îmi spune Elena Spinei, care este acum directoarea centrului de cultură din localitate. Plină de energie pozitivă, tot încearcă să anime localitatea invitându-şi sătenii la fel de fel de activităţi culturale pe lângă primărie, unde s-au adăpostit mai multe obiective cu menire socială: centrul de cultură, biblioteca, centrul de meşteşuguri, sectorul de poliţie. Clădirea primăriei, mare cât o şcoală, fostă „pravlenie” a sovhozului „Zarea”, care are funcţional doar parterul, este dotată şi cu o sală festivă. În această sală festivă, reparată cândva „aşa cum au putut” membrii familiei sale pe timpul mandatului său de primar, Elena Spinei concentrează spiritul satului. De vreun an de zile, a înfiinţat aici şi un centru de meşteşuguri, pentru copiii şi casnicele dornice să înveţe de la ea meserii populare.

Am cunoscut-o pe doamna Spinei la târgul „Fabricat în Moldova”. De la ea mi-am cumpărat o traistă ţărănească, din cele pe care le purtau bunicile noastre. M-au impresionat traista ţesută manual şi ornamentată cu pomul vieţi, dar şi meşteriţa binevoitoare.

Elena Spinei s-a născut la Bădiceni, raionul Soroca, într-o familie unde gospodina casei, pe lângă tonele de frunze de tutun pe care le prelucra verile de-şi umplea sufletul de amărăciune, avea putere să ţeasă iernile şi  covoare, pe care le scotea de vânzare, aceşti bani asigurându-i familiei diferenţa de care ducea lipsă. Ca toţi copiii basarabeni în casele cărora se ţesea, a deprins şi Elena meşteşugul, numai că ea nu a renunţat ca mulţi alţii la această tradiţie atunci când a simţit concurenţa ţesăturilor de fabrică. Şi la Maximovca, acolo unde a dus-o viaţa, a continuat să practice această îndeletnicire, învăţându-şi şi copiii săi. A lucrat pe parcursul anilor economist, educatoare, dar, în anii 90, când a început criza în Basarabia şi a rămas fără serviciu, s-a cufundat în pasiunea vieţii ei – ţesutul. A meşterit covoare şi alte lucrări din lână la comandă pentru mulţi străini, bani care i-au asigurat şi familiei sale existenţa pe timpuri de criză. La un moment dat, însă, a renunţat să mai facă covoare: „E foarte costisitor şi ia mult timp, la un covor trebuie să lucreze trei femei ca să-l termine într-o lună”, zice ea. Atunci s-a orientat să confecţioneze obiecte mici, traiste, brâie şi alte găselniţe artizanale. A făcut la viaţa ei, spune artista, vreo mie de torbe.

„Fiecare traistă îşi aşteaptă cumpărătorul său”, îmi dezvăluie o lege a târgului Elena Spinei. Spune că poate să poarte ani de zile câte o lucrare pe la diverse târguri, până se îndrăgosteşte cineva de ea şi o cumpără fără ezitare, alta se vinde chiar a doua zi după ce a scos-o-n piaţă. „Fiecare traistă poartă şi o poveste”, îmi spune ea, amintindu-şi câteva din ele.

Trăistuţele cu poveşti alese

La cea de-a zecea aniversare a Festivalului Internaţional „Vă invită Maria Bieşu”, soprana i-a comandat, cu doar două săptămâini înainte de acest eveniment, 25 de traiste cu ornamente tradiţionale şi inscripţia „Maria Bieşu, 10 ani”, pe care urma să le dăruiască oaspeţilor festivalului. Era constrânsă de timp, dar şi de faptul că femeile care o mai ajutau la ţesut nu au putut să-i dea atunci o mână de ajutor. În cele două săptămâni, şi-a epuizat de tot puterile numai ca să reuşească: „Ţeseam încontinuu, dormeam doar două ore pe noapte ca să reuşesc”. Ultima traistă, spune, i-a dus-o sopranei chiar pe scenă, cu doar 15 minute înainte să o dăruiască.

O altă întâmplare i-a confirmat încă o dată meşteriţei acea lege a vânzărilor. Se face că tot purta pe la diverse festivaluri o trăistuţă în nuanţă roşie cu negru. A fost la Bran, la Braşov, la Sibiu, a stat şi într-un magazin de artizanat. Într-o zi, a dus-o la un magazin de suvenire din centrul Chişinăului, iar în ziua următoare acea traistă a şi fost cumpărată de un bărbat, care a dăruit-o unei prietene de-a ei din Călăraşi. „Prietena mea a rămas impresionată de coincidenţă, dar şi de traistă, fiindcă se asorta de minune la costumul ei, după mărime şi culoare. Mi-a recunoscut imediat lucrarea. A făcut atâta drum şi atâta timp acea traistă ca să ajungă la prietena mea!”,exclamă meşteriţa.

„Pobedila drujba!”Foto: Nadejda Roşcovanu

Dacă ai un scop, le poţi face pe toate!

„Cel mai mult regret în viaţa mea faptul că am candidat la funcţia de primar”, se destăinuie Elena Spinei. În această perioadă, din lipsă de timp, a întrerupt legătura cu meşteşugul atât de drag ei, a încetat să trăiască şi bucuria festivalurilor la care participa în diverse ţări. „Am rămas în urma acestei funcţii doar cu boli. Sunt o femeie simplă, sinceră, mă jertfeam mult pentru sat, uneori luam de acasă şi duceam la primărie”, spune ea, trecând în revistă ce a reuşit să facă în această funcţie. Motivul acestor regrete e că, la următoarele alegeri, oamenii nu au mai susţinut-o. „Numai acum mi s-au destăinuit unii că au primit bani atunci pentru vot”, spune ea conformându-se într-un fel situaţiei.

Deşi experienţa prin care a trecut i-a înăbuşit pentru un timp entuziasmul de a face lucruri măreţe, anii i-au vindecat rănile sufleteşti şi Elena Spinei se implică cum ştie mai bine în viaţa satului. „Uneori, cei care frecventează centrul de meşteşuguri se vaicără că nu reuşesc. Le spun: tot lucrul îl fac mâinile omului. În viaţă, dacă ai un scop, le poţi face pe toate! Important e să încerci, să faci primul pas!”

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)