PAGINA BUNĂ // „Caut locul în care să mă simt acasă”

Fotografia autoportret a Doinei-Domenica Cojocaru, selectată printre cele mai bune zece fotografii, din 15 mii de fotografii trimise la un concurs anunţat de revista „Photographer” din Grecia

Moldova văzută de copiii emigranţilor

Doina Domenica Cojocaru, o tânără în vârstă de 18 ani, s-a întors acum opt luni, cu părinţii săi, din Grecia. Originari din Nisporeni, au plecat în această ţară pe când ea avea zece ani. A avut nevoie de trei luni ca să înveţe limba greacă şi de o îndelungată perioadă de adaptare la mediul şcolar, tradiţiile şi cultura greacă. A studiat şapte limbi, patru din ele le vorbeşte fluent. Este pasionată de fotografie şi în dorinţa de a se afirma şi a demonstra că copiii emigranţilor nu sunt cu nimic mai inferiori, a urmat cursuri la Universitatea Naţională Capodistriană din Atena împreună cu adulţii şi ulterior a câştigat câteva concursuri prestigioase de fotografie.

Pe moment, Doina Domenica traversează o nouă criză, de această dată, cea de adaptare la realităţile din RM. „Caut casa mea. Încă mai sunt în căutare, în căutarea locului în care să mă simt acasă”, ne-a spus zâmbind trist tânăra.

A studiat la un gimnaziu din Atena

Revenită la Chişinău, Doina s-a înscris la Liceul „Onisifor Ghibu” unde speră să susţină cu succes în acest an Bacul, ca ulterior să-şi poată continua studiile la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografie „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. Părinţii şi-ar fi dorit ca ea să aleagă un alt domeniu, cum ar fi Dreptul, tânăra însă a simţit imperios nevoia de a crea.

Au plecat în Grecia din cauza dificultăţilor financiare, iniţial a mers capul familiei, apoi – mama şi fiica. Doina a învăţat în timp record limba greacă. „Am studiat-o de sine stătător. Tata era foarte sever în acest sens, nu m-a lăsat prea mult să mă odihnesc. Am avut noroc de colegi şi de profesori prietenoşi care m-au susţinut chiar de la bun început”, spune ea. Pasiunea pentru fotografie a apărut în clasa a 8-a şi i-a fost transmisă de profesorul de arte plastice şi arhitectură, Kostas Koyrtis. Tot el a îndrumat-o să frecventeze nişte cursuri de fotografie pentru copii şi amatori. „Acolo am făcut cunoştinţă cu Xrystos Adamantis, un alt profesor, care, văzându-mi lucrările, mi-a zis să nu pierd timpul şi mi-a recomandat cursurile de la Universitatea de Arte Capodistriană. Studiile la universitate mi-au schimbat total viziunile asupra fotografiei”, spune Doina.

Primele succese în arta fotografică

Majoritatea persoanelor care frecventau cursurile aveau peste 40 de ani. Doina era cea mai tânără. Peste patru luni a fost organizată o expoziţie cu lucrările acestora şi fotografia Doinei, realizată în timpul vacanţei de vară la Băcşeni, Nisporeni, a fost considerată cea mai bună. „Era un peisaj cu o colină, copii, un cal şi câinele acestora. Am auzit multe cuvinte frumoase la deschiderea expoziţiei. Cursurile la Universitate m-au ajutat să fac deosebire între o fotografie de moment şi fotografia artistică ce trebuie să aibă un concept, un trecut şi un viitor.

Mă concentrez mai mult pe portrete. Am făcut mai multe fotografii cu bătrâni şi copii din Republica Moldova. Mă emoţionează singurătatea pe care o transmit ochii, chipul lor. Chiar şi cea a bunicilor mei, care, la vârsta de 80 de ani, merg singuri la deal, încearcă să se descurce fără ajutorul cuiva. Nu ştiu de ce, dar niciodată n-am dorit să fac fotografia unui bătrân ori a unor copii din Grecia. Oriunde în Europa bătrânii trăiesc într-un lux la care bătrânii de aici nici nu pot visa. Simţi diferenţa şi te doare. Copilăria mea, cele mai frumoase clipe le-am petrecut aici. Moldova mi se asocia cu clipele de fericire”, spune Doina.

Deosebiri între „acolo” şi „aici”

A remarcat şi alte deosebiri când s-a întors acasă: în timp ce copiii greci nu se lasă desprinşi de monitoarele computerelor, copiii din satele din Moldova sunt „mai aproape de natură, de pământ, de sat”, oamenii sunt mai prietenoşi, mai uniţi. În Grecia nu vei vedea un copil murdar în stradă ori unul păscând calul în timp ce ar trebui să fie la şcoală.

Tinerii din Grecia şi cei din Republica Moldova concep în mod diferit libertatea. Pentru unii există libertatea de exprimare prin stil, haine, prin asumarea unui anumit mod de gândire, pentru alţii libertatea se asociază cu distracţia. Există deosebiri şi între profesorii din Grecia şi cei din RM. În Grecia, profesorii sunt mai prietenoşi, mai deschişi spre dialog, când are o problemă elevul se poate apropia şi cere sfatul unuia din ei. În R. Moldova profesorii sunt distanţi.

„Mai sunt în căutare…”

O fotografie-autoportret a Doinei Domenica Cojocaru şi o fotografie cu unul din copiii din Republica Moldova au fost publicate în prestigioasa revistă „Photographer” din Grecia. Acestea au fost selectate din 15 mii de fotografii, în cadrul unui concurs anunţat de revistă, fiind considerate printre cele mai bune zece fotografii. „Părinţii mei au decis să ne întoarcem din Grecia din cauza crizei economice. N-am dorit să plec. Aici am fost mai dezamăgită decât mă aşteptasem şi nici acum nu pot spune că mă simt adaptată. Mă aşteptam să mă simt ca acasă, însă am înţeles că acasă e acolo unde eşti acceptat, unde ideile, viziunile tale sunt acceptate”, spune Doina Domenica.

Nici în Grecia nu şi-ar dori să se întoarcă. „Această ţară se asociază pentru mine cu sentimentul de stres, am luptat să mă încadrez, să mă afirm, să depăşesc condiţia de „străin”. Şi până îţi reuşeşte acest lucru, rămâi cu un gust amar. Totuşi simt dorul de anumite locuri, de atmosfera lor, de Atena, de prieteni. Caut casa mea. Mai sunt în căutare…”, ne mai spune Doina pentru care limba greacă a devenit o a doua limbă maternă.

Doina Domenica scrie poezii. Deocamdată în limba greacă. Deşi vorbeşte bine româneşte, încă nu le poate traduce. Îi plac lecturile şi acum îi descoperă pe Ana Blandiana, pe Mircea Cărtărescu şi alţi postmodernişti din România şi Republica Moldova.

Svetlana COROBCEANU