Pactul moldovenilor cu puterea

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Thomas Hobbes spunea că „reputația puterii este puterea”, întrucât se bizuie pe „adeziunea celor care au nevoie de protecție” (Leviatanul). La noi, puterea este impopulară în toată sensurile: ea nu reprezintă nici voința poporului (la alegerile parlamentare din 2014 s-a votat altceva) și nici nu-i poate oferi acestuia dovada că este „putere” [nu neapărat în favoarea poporului, cel puțin în ochii poporului].

Pentru moldoveni, statul de azi este Plahotniuc. Așa cum statul de ieri era Voronin. În acest sens, nu s-a schimbat nimic: puterea este, de regulă, personalizată în toate țările cu tradiții autocratice îndelungate. Din punctul de vedere al poporului, puterea deținută de persoanele ce se identifică cu statul le oferă acestora protecția necesară pentru desfășurarea unor activități pe care, în alte condiții, nu le-ar fi putut desfășura niciodată. În țări precum Republica Moldova, această stare a lucrurilor nu este percepută ca mulțumitoare, dar majoritatea o acceptă. Astfel funcționează pactul cu puterea cam în toată lumea a treia, în formă de troc: poporul se preface că ignoră ce se întâmplă acolo, „sus”, în schimbul protecției sociale, asigurării minimului de existență, a libertății de circulație și altor libertăți și drepturi mărunte, subzistențiale. Așadar, iluzia protecției (sociale, militare, ideologice, de orice alt tip) a celor „mici” pe aceeași balanță cu impunitatea celor „mari”.

Totuși, pactul poporului cu comuniștii (2000–2008) arăta mai bine decât ceea ce poporul a fost silit să „semneze” în ianuarie a.c. cu noua guvernare de la Chișinău. Pe vremea comuniștilor, actul de exercitare a puterii politice era mimat cu mai mult succes. Voronin, laolaltă cu ideologii lui, chiar credeau (și mai cred și acum) că au făcut un fel de politică. În comparație cu PDM-ul de azi și „coaliția” lui de strânsură, PCRM-ul de ieri pare, într-adevăr, un partid european cu tradiții.

Se vede de la o poștă că democrații lui Lupu au o noțiune foarte vagă despre stat sau, dacă înțeleg totuși ce înseamnă statul și puterea în stat, nu-și dau pe față cunoștințele în prezența Șefului. Pentru care statul rămâne unealta cu ajutorul căreia poți atinge anumite scopuri.

De aceea, chiar dacă pedemiștii vor face ordine în unele instituții (prin arestări și concedieri) și vor aduce bani în R. Moldova (să admitem că ei știu de unde o să-i ia și cum o să resusciteze cadavrul economiei naționale), aceasta nu va legitima pactul puterii cu poporul. Majoritatea, așa maleabilă și oportunistă cum este, nu va agrea niciodată acest pact. Nu atât pentru că i-a fost băgat pe gât („poporul de rând” a acceptat umilințe și mai mari), ci pentru că puterea de acum de la Chișinău nu mai poate fi percepută drept putere. Pentru toată lumea cu IQ-ul 70+, guvernarea actuală este afacerea strict personală a domnului Plahotniuc, exercițiul guvernării – un act eminamente corporativ, iar puterea – serviciul său de securitate.

Te poți învoi cu o guvernare proastă, care face abuz de putere, dar niciodată cu una care folosește puterea exclusiv pentru a rămâne la putere sau, mai exact, nu știe că te guvernează. Și care se comportă, în consecință, ca un arendaș pe o moșie fără boier.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)