Pactul de la Snagov

Val-Butnaru

În condițiile politice actuale, R. Moldova are nevoie de un propriu Pact de la Snagov. Să ne amintim că în 1995, pe malul lacului Snagov a fost semnată o Declarație în care 14 partide dintre cele mai importante din România anunțau că au ajuns la un consens în ceea ce privește integrarea europeană și euroatlantică a țării. E de remarcat faptul că acest punct de vedere comun a fost elaborat în condițiile în care disensiunile dintre partidele politice românești atinseseră cote maxime. Acest consens a deblocat calea României spre integrarea în Uniunea Europeană.

Repet, în condițiile actuale, R. Moldova are nevoie de un asemenea pact care ar consemna acordul comun al partidelor politice privind viitorul nostru european. Dacă vom reuși această performanță, orice situație legată de alegeri anticipate, sau la termen, nu va mai fi plasată sub semnul speculațiilor privind pericolul estic. Orice câștig al forțelor de stânga va fi privit ca o schimbare firească și o succesiune firească la putere a partidelor democratice. Exact așa cum se întâmplă în România. În caz contrar, se va menține situația de azi, când cererea de organizare a alegerilor anticipate e tratată nu ca o tentativă de a înlătura un regim corupt, ci ca o încercare de a aduce tancurile rusești la Chișinău. Ca și cum ne-am preface a nu ști că tancurile rusești se află la 30 km distanță de capitală. Situația asta idioată se va menține mereu, transformând viața noastră într-un adevărat coșmar.

Am încercat să propun această teză spre discuții la ultima ședință a Forului Civic tocmai în ideea că un asemenea pact ar debloca procesul politic normal din R. Moldova. Mi-am dat seama însă că acest lucru este imposibil de realizat. Deocamdată, ar zice unii. Dar cât e de lung acest „deocamdată” – nu știe nimeni. Din punctul meu de vedere, „deocamdată” va dura încă 25 de ani, cel puțin.

În condițiile în care nu se profilează un punct de vedere comun privind vectorul european, degringolada de azi va prinde contururi caricaturale. Unele partide vor continua să strige „hăis”, celelalte – „cea” în goană disperată după voturi, înnebunind și mai mult electoratul divizat pe principii geopolitice.

Sarabanda nebunilor ar putea continua la nesfârșit dacă nu ar interveni un mic amănunt: electoratul pare să fi obosit de țipetele saltimbancilor politici. Pe fundalul acestei degringolade, ideea reunificării cu România va continua să atragă tot mai mulți simpatizanți. Mișcarea unionistă va continua să ia amploare. Când zic „mișcarea unionistă”, nu mă refer la țipălăii de pe ambele maluri de Prut care au avut grijă să scandeze cât mai zgomotos lozinci lipsite de conținut concret, pe înțelesul tuturor oamenilor, torpilând astfel apropierea reală de ziua istorică.

A venit timpul lansării unei mișcări unioniste de alternativă. E timpul să ne apucăm să realizăm Unirea Inteligentă. Mai puține emoții, mai multă rațiune. Mai puține urlete, mai multe idei. E de presupus că din toamna viitoare vor fi lansate proiecte concrete care vor urmări un singur scop – apropierea, pas cu pas, a celor două maluri de Prut. Discuțiile cu toți actorii politici externi implicați în acest joc – este unul dintre aceste proiecte.

Într-un anumit fel, mă și bucur că nu am fost auzit la Forul Civic. Într-adevăr, cam de ce am avea nevoie de un Pact de la Snagov, dacă România este țară membră a Uniunii Europene? Între timp, nivelul de trai de acolo a devenit de 25 de ori mai mare ca aici. Experții spun că peste puțin timp decalajul se va dubla.
Mai are cineva chef să-i mai asculte pe ăștia – cu „hăis” și „cea”?

Val BUTNARU