Pacificatorii care ne ucid

Vadim Pisari, o altă victimă a conflictului de pe Nistru   

4 ianuarie 2012. Zi de doliu în satul Pârâta, raionul Dubăsari. Pe ultimul drum este petrecut Vadim Pisari, tânărul ucis de un „pacificator” rus. Aproximativ o mie de persoane de pe ambele maluri ale Nistrului însoţesc cortegiul funebru de la casa părintească a lui Vadim spre biserică, apoi spre cimitir. Foştii prieteni şi colegi ai lui Vadim stau tăcuţi în curtea casei acestuia. Unul din ei îmi spune: „A fost un băiat care merita să trăiască, la fel ca oricare din noi”. Unul din maiştrii de la Şcoala profesională nr. 7 din Chişinău, şcoală la care învăţa Vadim, îmi spune că fostul său elev „a fost un băiat ca toţi băieţii, nu avea succese mari la studii, însă era plin de viaţă”. Procesiunea începe la ora 12.00 şi se încheie la ora 16.00. În aceste ore, foarte scurte pentru mama lui Vadim, se perindă sute de oamenii pe lângă sicriul tânărului de 18 ani.

Vadim VASILIU

Podul de la Vadul lui Vodă care uneşte cele două maluri ale Nistrului este blocat de poliţie în ziua înmormântării lui Vadim Pisari. Poliţiştii îmi spun că mai departe pot merge doar pe jos. Cobor din taxi şi trec podul pe care, în capătul stâng, în locul unde a fost împuşcat Vadim Pisari, are loc un miting. Oamenii pledează pentru eliminarea postului de pe Nistru care i-a curmat viaţa tânărului de 18 ani. „Nu vrem hotar pe Nistru!” este inscripţia de pe pancarta ţinută de câteva femei îndoliate.

„Instrument de tensionare”

„Postul de pe Nistru nu are de cine să ne apere, fiindcă noi nu ne temem de Chişinău sau de Vadul lui Vodă. Este doar un instrument de tensionare a situaţiei. Este un instrument al politicii imperiale ruseşti care vrea să demonstreze influenţă aici”, îmi spune Ghenadie Leacu, locuitor al satului Pârâta. Depăşesc manifestanţii şi ajung din urmă un tânăr pe care îl întreb pe unde să merg spre Pârâta. El îmi spune că îl cheamă Victor şi este fost coleg de şcoală profesională cu Vadim. Victor îmi spune că Vadim nu a fost o fire bătăioasă şi că dispariţia sa este o mare tragedie pentru toţi colegii.

„L-am pregătit pentru viaţă”

Ajuns la Pârâta, întâlnesc o mulţime de tineri adunaţi în faţa ogrăzii familiei Pisari. Aceştia sunt colegii, prietenii din sat, dar şi alţi tineri veniţi din localităţile apropiate. Aici găsesc şi profesori de-ai lui Vadim. Dl Munteanu, maistru la şcoala profesională în care Vadim deprindea meseria de sudor, îmi spune că elevul său a fost un băiat care nu se evidenţia în mod special de ceilalţi studenţi. „Timp de un an, am depus efort să pregătesc un specialist care să se descurce în viaţă având o profesie solicitată. A fost un băiat obişnuit. Nu căuta gâlceavă. Era stăruitor, plin de viaţă.”

La ora 12.00, începe procesiunea. Deznădăjduită, mama lui Vadim plânge în hohote: „Nu ţi-am vrut aşa o nuntă!”. Sicriul băiatului este înconjurat de rude şi prieteni care plâng.

„Nu a fost un incident, ci o crimă”

Iniţial, cortegiul funerar este format din câteva zeci de oameni, dar, înaintând, tot mai multe persoane ies din case şi se alătură procesiunii. Astfel, ajungând la biserică, unde aşteaptă sute de oameni, cortegiul devine tot mai mare şi nu încape în biserică. Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, se află şi el în mulţimea care aşteaptă sicriul. După prohod, primarul spune în faţa jurnaliştilor că ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa de 1 ianuarie pe podul de la Vadul lui Vodă nu a fost un incident, ci o crimă, iar moldovenii nu trebuie să schimbe onoarea pe gazul rusesc. „Focul a fost deschis fără a fi respectate instrucţiunile. În asemenea situaţii, nu vorbim despre întâmplări, ci despre o situaţie în care respectivul îşi dădea foarte bine seama ce poate să se întâmple, ca urmare a ieşirii pe care a avut-o. Gravă este şi atitudinea ambasadorului Federaţiei Ruse. Domnia sa a lăsat să se înţeleagă că, în cazul în care este vorba de un om băut, cu o maşină care nu ar fi fost a lui, în principiu ar fi justificat gestul militarului rus”.

Chiar dacă suntem în toiul iernii, soarele luminează intens în ziua înmormântării lui Vadim. Din cauza luminii puternice, chipul acestuia pare senin şi însufleţit. Chiar şi cei mai tari de fire nu au fost în stare să-şi ascundă emoţiile când a fost pus sicriul lângă groapa mormântului. Apropiaţii şi familia vlăguită de durere îşi iau ultimul rămas bun de la tânărul ucis pe Nistru.

 

The following two tabs change content below.