Pacienţii dializaţi aleg între Iaşi şi Chişinău

11 pacienţi cu insuficienţă renală cronică din Republica Moldova, cu vârste cuprinse între 25 şi 61 de ani, devenind cetăţeni români, au ales să facă procedura de dializă la Iaşi
10561926_731882340190852_1282745180_o

De trei ori pe săptămână, 11 moldoveni cu cetățenie română, încadraţi într-un program naţional de sănătate al statului vecin, trec Prutul ca să facă dializă (procedura de substituţie a funcţiei renale) în condiţii decente, informează „Ziarul de Iași”. Adrian Tănase, şeful Clinicii de urologie şi transplant renal de la Chişinău, şi Svetlana Chiţanu, administratorul companiei BB-Dializă, vorbesc despre dificultăţile de moment şi planurile de viitor ale domeniului, iar un pacient din cei 11 susţine că nu sunt de vină medicii de la Chişinău de situaţia existentă.

Tratamentul se acordă oricărui cetăţean român, fără a se pune problema cotizării acestuia la fondul naţional de sănătate, se menționează în materialul citat. Statul român cheltuie în total, pentru cei circa 10.000 de bolnavi dializaţi prin toate metodele de dializă, aproximativ 100 de milioane de euro anual. În aceste costuri intră cheltuielile medicale, precum şi cele de transport sau alte activităţi adiacente.
Moldovenii cu cetăţenie română care merg la Iaşi de trei ori pe săptămână pentru tratament susţin că cele patru ore de dializă, realizată în condiţii moderne la Spitalul„C.I. Parhon”, le oferă o calitate mai bună a vieţii spre deosebire de perioada în care făceau procedura medicală la Spitalul Clinic Republican din Chişinău. Atunci, sângele lor nu era la fel de bine curăţat de toxine şi se simţeau permanent rău. Acum însă pacienţii au putere să lucreze şi să reuşească să-şi întreţină familiile, susţine sursa citată.

„Ne-am simţit cumva atinşi…”

Profesorul Adrian Tănase, şeful Clinicii de urologie şi transplant renal de la Spitalul Clinic Republican, contactat de JURNAL, susţine că e vorba de un subiect sensibil atât pentru el, care a lansat acest tip de tratament la Chişinău la începutul anilor ’80, cât şi pentru întreg colectivul medical al clinicii pe care o conduce. „Ne-am simţit cumva atinşi de materialul apărut în Ziarul de Iaşi”, îmi spune profesorul Tănase, care a făcut 18 operaţii de transplant pentru pacienţii din România.

Nu ajung bani pentru acoperirea cheltuielilor

„Dacă la începutul anilor ’90 noi eram înaintea Iaşiului şi a României întregi, din 1996 ei au beneficiat de un program care le-a permis să avanseze mult în acest domeniu. România a progresat în ceea ce priveşte dializa, deoarece a deschis multe secţii private (peste 50% din numărul lor). Şi în aceste secţii îşi fac tratamentul circa 85% din pacienţi. Noi avem doar o singură secţie privată. Beneficiind de faptul că au devenit cetăţeni români, într-adevăr, unii pacienţi de la noi au mers nu numai pentru dializă în România, ci şi pentru operaţii de transplant. Evident că acolo unde există o secţie nouă, dotată cu aparataj de ultimă oră, beneficiind de asigurare financiară de două ori mai mare decât la noi, calitatea va fi cu mult mai bună. Sursele financiare nouă ni se alocă sub formă de buget global, în România se acordă per dializă. Există diferenţă. Nouă nu ne ajung de cele mai multe ori bani pentru acoperirea cheltuielilor.
UE a dotat România cu de toate în ultimul timp, inclusiv în domeniul medicinei. Aceasta e cauza că acolo calitatea serviciilor medicale e cu mult mai înaltă decât ceea ce putem oferi noi. Astăzi, avem circa 120–130 de pacienţi la un milion de oameni, adică 470 de pacienţi care fac procedura de dializă. Pe moment, nu putem acoperi toate necesităţile pacienţilor. Au fost şi cazuri în care bolnavii şi-au procurat ei înşişi medicamentele necesare pentru procedură”, a recunoscut Adrian Tănase, doctor habilitat în ştiinţe medicale.

Serviciul se va extinde prin Parteneriatul public-privat

„Acum doi ani, la iniţiativa Ministerului Sănătăţii şi a noastră, a fost lansat un proiect de parteneriat public-privat care prevede renovarea şi modernizarea celor şapte secţii de dializă existente şi deschiderea altor cinci noi. În cadrul aceluiaşi proiect au fost revăzute costurile tratamentului. Firma care a câştigat licitaţia va crea aceste secţii; una dintre ele va fi deschisă la Ungheni. Cred că numai prin parteneriat public-privat se poate extinde acest serviciu. Există practică europeană, statul nu poate să asigure toate secţiile cu aparataj nou. El permite deschiderea secţiilor private cu condiţia că toate secţiile vor fi dotate la fel. Companiile investitoare optimizează cheltuielile şi aşteaptă returnarea surselor financiare nu a doua zi, ci peste câţiva ani”, susţine Adrian Tănase.
„În cadrul parteneriatului public-privat urmează să fie renovate cele şase secţii de dializă existente şi deschise altele cinci noi în spitalele raionale. Lucrările de proiectare au început deja. Centrele vor fi concepute după standardele înalte ale unităţilor de dializă din Germania. Astfel, pacienţii din RM vor beneficia de servicii identice cu cele din orice centru din Europa, fie din raion, fie din capitală. În prezent, pacienţii fac sute de kilometri săptămânal pentru a ajunge la centrele de dializă, după ce vor fi deschise cele din raioanele Drochia, Ungheni, Soroca, Căuşeni, Edineţ. Bolnavilor le va fi mai aproape de casă şi, prin urmare, calitatea vieţii lor se va îmbunătăţi. Ei vor putea să se încadreze în câmpul muncii. Mai mult, partenerul privat le va asigura pacienţilor transportul de la domiciliu la centrul de dializă. Astfel, pacienţii din Ungheni nu vor mai fi nevoiţi să treacă Prutul pentru a-şi face dializă, dar vor merge la cel nou deschis în localitatea lor. Sperăm să rămână mulţumiţi de calitatea serviciilor, pentru aceasta vom depune efortul maxim”, a menţionat pentru JURNAL Svetlana Chiţanu, administratorul companiei BB-Dializă, reprezentant al partenerului privat.

„Am un profund respect pentru medicii noştri”

Pe Simion, trompetist în orchestra „Lăutarii”, care tocmai se întorcea de la Iaşi după procedura de dializă, l-am convins cu greu să discutăm puţin, motivând că îi este frică deja să discute cu jurnaliştii. Din start, m-a asigurat că, vorbind reporterului „Ziarului de Iaşi” despre proasta calitate a utilajului medical de la Chişinău, nicidecum n-a vrut să supere medicii noștri, faţă de care el are toată consideraţiunea şi le este foarte recunoscător pentru tot ce au făcut în timpuri de mare cumpănă pentru sănătatea sa. El a fost diagnosticat în urmă cu 33 de ani cu diabet, afecţiune care acum cinci ani a început să-i afecteze şi rinichii, devenind astfel dependent de filtrarea mecanică a sângelui.

„Am un profund respect pentru profesorul Tănase şi pentru toţi medicii care au avut mereu grijă de starea sănătăţii mele. Mă adresam uneori lor şi pe timp de noapte pentru procedura de dializă. Medicii noştri sunt extraordinari, dar condiţiile în care îşi fac nobila activitate lasă mult de dorit şi, în cele mai dese cazuri, nu e vina lor. Să le transmiteţi, vă rog, acest mesaj”, m-a rugat Simion.

În ianuarie 2012, JURNAL a scris despre o operaţiune de salvare a doi locuitori din Maramonovca, Drochia, care au rămas blocaţi în nămeţi şi nu-şi mai făcuseră dializă de trei zile. Pentru cei care suferă de insuficienţă renală, acest termen îi apropie la un pas de moarte. Dacă nu ar fi intervenit salvatorii, pacienţii ar fi decedat timp de câteva ore. Timpul suferinţelor lor ar fi fost scurtat dacă în raionul în care locuiesc ar fi un centru de dializă. Pe moment, în regiunea de nord a Republicii Moldova este doar un singur centru de dializă, la Bălţi.