Otravă bună la gust de la Grigori Karasin // BOGATU

Referendumul din România a eclipsat un eveniment diplomatic care este periculos de trecut cu vederea. Deşi părea că a sosit în Republica Moldova să mai umble tralea-valea, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Grigori Karasin, nu s-a prezentat, totuşi, cu mâna goală.

Circarul şi gâştele

Diplomatul rus, aidoma unui dresor şmecher, la un moment dat a scos din buzunar o pilulă dulce cu care, de obicei, sunt hrănite gâştele de pe arena circului rus „Bravo!” înainte de a veni ursul să le calce-n picioare. Bomboana lui Karasin este frumos ambalata şi are un nume cam lung, dar foarte ademenitor: „Transnistria, raion special în cadrul Republicii Moldova”. Sună bine, nu?

Unele dintre gâştele noastre au înghiţit lacom această pastilă, crezând că Moscova, în sfârşit, le serveşte regiunea separatistă pe tavă. Bucuria lor e cu atât mai mare cu cât ministrul adjunct de Externe al Rusiei a făcut acest gest generos nu oriunde, ci chiar în inima separatismului: la Tiraspol.

Vizitând autoproclamata republică nistreană, Karasin a consternat toată lumea prin sinceritatea sa de-a dreptul dezarmantă. „Noi vedem viitorul Nistreniei, a spus el textual, în calitate de raion cu statut special în cadrul Moldovei”. Cei care s-au grăbit să muşte această gogoaşă bună la gust n-aveau cum să observe că pilula diplomatului rus conţine două condimente extrem de toxice.

Nistrul plin cu lapte între maluri de miere

Primul. Potrivit lui Karasin, Rusia vrea pentru Transnistria „garanţii speciale recunoscute la nivel internaţional, în componenţa unui stat moldovenesc neutru”. Altfel spus, Moscova doreşte acceptarea juridică expresă a zonei secesioniste ca subiect de drept internaţional sub rezerva nealinierii Republicii Moldova” la NATO.

Al doilea. Pentru a atinge acest obiectiv, a precizat ministrul adjunct de Externe, „e nevoie de parcurs un drum destul de lung şi de refăcut încrederea pierdută acum 20 de ani”. Asta îmi aminteşte de societatea viitorului în care vor curge râuri de lapte între maluri de marmeladă, promisă de Nichita Hruşciov. Actuala generaţie de oameni sovietici, spunea liderul sovietic în 1961, va trăi în comunism. Dar nu de mâine sau de poimâine, zicea el, ci după vreo douăzeci de ani. Adică în 1981. În anul când trebuia să vadă cu ochii lor în sfârşit comunismul construit şi dat în exploatare, oamenii sovietici au putut urmări doar marasmul penibil al lui Leonid Brejnev care la scurt timp după asta şi-a dat obştescul sfârşit.

Revenind la oile şi gâştele noastre, trebuie spus că stratagema Kremlinului e atât de primitivă, încât ar putea să placă celor care îşi doresc soluţii aparent uşoare şi amânate până la calendele greceşti. Ruşii au înţeles de la o vreme că, sprijinind clica criminalilor de război în frunte cu Igor Smirnov, Tiraspolul va obţine recunoaştere internaţională când o face plopul pere şi răchita micşunele. Iată de ce ei au debarcat bătrâna căpetenie separatistă şi au schimbat macazul.

Venin cu efect întârziat

Acum, pe de o parte, Rusia, etalând o atitudine pretins constructivă şi pledând pentru reîntregirea teritorială a Republicii Moldova, spală cu detergent occidental imaginea regimului secesionist de la Tiraspol. Evgheni Şevciuk se roagă pe muntele Athos, este primit în saloanele şi cluburile selecte ale Europei, de unde se întoarce acasă temeinic periat, parfumat şi cu un look de politician modern şi progresist.
Pe de altă parte, soluţionarea conflictului e împinsă până-n pânzele albe, ruşii sperând să obţină, până una-alta, „garanţii internaţionale” pentru regiunea separatistă numită acum de ei „raionul special al Nistreniei”. Asta e cacealmaua lor cea mare.

Integrarea Republicii Moldova se amână atâta timp cât nu-i parcurs „drumul destul de lung”, iar „raionul special” („Osobîi raion”) urmează să devină o entitate autonomă care va putea iniţia oricând un proces legal de secesiune precum Quebecul în Canada sau Scoţia în Marea Britanie. Ca să nu mai spun că, în cazul acceptării acestei dubioase formule de autonomie, un statut similar va dobândi şi Comratul, dar poate că şi Bălţiul.

Otrava delicioasă servită de Karasin e cu atât mai primejdioasă cu cât nu are efecte imediate. Aceasta ucide încet, dar garantat. Boală lungă, moarte sigură.

P.S. Apropo, nu vă temeţi să rostiţi sau să scrieţi cuvântul „Transnistria”. Aceasta e denumirea corectă a teritoriului din stânga Nistrului. Nici Karasin, nici Şevciuk nu spun niciodată „Transnistria”. Ei zic „Pridnestrovie”, denumire tradusă la Tiraspol prin barbarismul „Nistrenia”. Parafrazându-l pe Eminescu, a rosti numele „Transnistria” e totuna cu a protesta contra ocupaţiei ruseşti a estului Republicii Moldova.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu