Oscar și culorile vieții

Premiera BITEI Tanti RozPremiera piesei „Oscar și tanti Roz” după romanul lui Eric Emmanuel-Schmitt, prezentată în deschiderea celei de-a XI-a ediții a BITEI, ne dezvăluie o altă identitate a trupei lui Petru Vutcărău

După decenii de revoltă, extravaganță, sarcasm, burlesc și absurd, teatrul „Eugene Ionesco” trece printr-o perioadă de transformare și căutări estetice. Premiera piesei „Oscar și tanti Roz” după romanul lui Eric Emmanuel-Schmitt, prezentată în deschiderea celei de-a XI-a ediții a BITEI, ne dezvăluie o altă identitate a trupei lui Petru Vutcărău: mai calmă, mai cumpătată și mai sufletistă.

Scrisori către Dumnezeu

Oscar are 10 ani și este pe moarte. Suferă de leucemie și de singurătate. Tanti Roz face voluntariat pentru copiii din spital, se împrietenește cu Oscar și îl îndeamnă să-i scrie scrisori lui Dumnezeu. Oscar nu crede în Dumnezeu, dar începe să scrie fiindcă poate să-I pună câte o dorință pe zi. Între timp, copilul află că mai are de trăit doar 12 zile, iar Tanti Roz îi propune un joc: să-și imagineze că fiecare zi durează zece ani. Așa trăiește Oscar 130 de ani, trecând prin experiențele specifice fiecărei vârste.

Aflat la început de carieră, Ștefan Bouroșu (Oscar) este la cel mai bun rol al său de până acum. Evoluția personajului, de la spaimă până la revelație și eliberare, este lucrată minuțios și credibil. Într-una din cele mai tulburătoare scene ale piesei, Oscar se ascunde într-o debara după ce află că nu mai are șanse de însănătoșire. Băiatul ascultă pe ascuns discuția doctorului cu părinții săi. Îl deranjează cel mai mult că părinții lui „dobitoci” nu au curaj să vină să-l vadă după ce află vestea. Atunci când toată lumea îl caută, Oscar păstrează tăcerea: „Mă bucuram să-i aud strigându-mă și eu să nu răspund. Aș fi vrut ca pământul întreg să fie îngrijorat din pricina mea.”

Pentru decorul piesei, scenografa Tatiana Popescu explorează nuanțele și semnificațiile culorii albe. Albul poate fi apăsător și steril ca la spital sau liniștitor ca zăpada. Palidă, albă e fața lui Oscar, albe sunt așternuturile și hainele infirmierelor. E albă și luminoasă calea spre lumea de dincolo.

Totuși, lumea lui Oscar nu e doar în alb. Mai sunt două culori care îl atrag spre viață, îl învață să aibă credință și să iubească: albastru și roz.

Conform datelor statistice, peste 8 000 de locuitori ai Moldovei se îmbolnăvesc de cancer în fiecare an. Jumătate dintre ei au fost diagnosticați în fazele terminale ale bolii, iar aproape 6000 de pacienți și-au pierdut viața doar în 2011. Organizația Mondială a Sănătății spune că în 40% din cazuri, decesele pot fi evitate, dacă boala este depistată și tratată în faze incipiente. Însă, din cauza sistemului medical sărac, prost dotat și corupt, în Moldova cancerul este o sentință la moarte.

Tanti Roz: „Sunt plină de iubire”

În rolul lui Tanti Roz putea fi distribuită doar o actriță puternică, energică și sensibilă. Forța și experiența Alei Menșicov au fost în favoarea acestui personaj misterios și benefic. Tanti Roz își creează, de fapt, o nouă identitate care să-l atragă și să-l cucerească pe Oscar. Pretinde a fi luptătoare de wrestling, campioană de neînvins în ring. Ala Menșicov reușește să exprime eforturile personajului său de a întineri pentru Oscar, de a-l ajuta să iasă învingător din cea mai grea luptă. Abia după moartea copilului, Tanti Roz recunoaște cât de mult a schimbat-o această prietenie: „Graţie lui, am râs şi am cunoscut bucuria. Tot el m-a ajutat şi să cred în tine. Sunt plină de iubire, Doamne, parcă mă arde pe dinăuntru”.

Cealaltă culoare vitală pentru Oscar este albastrul (blue – în engleză). Am asistat la debutul scenic al Ștefaniei Vutcărău, cea mai tânără artistă dintr-o familie ce respiră teatru. Peggy Blue stă în același spital, este frumoasă, matură, pe chipul ei vedem o tristețe senină. Peggy acceptă ca băiatul îndrăgostit de ea „s-o apere de fantome” și se antrenează într-un joc foarte serios: cel al primei iubiri. Minunată relaționare între cei doi actori care explorează, cu inocența și înflăcărarea copilăriei, toate etapele unei relații de cuplu.

Cea mai dură tramă a piesei este probabil relația lui Oscar cu părinții săi (Inna Colbasiuc și Laurențiu Vutcărău), care nu știu cum să se poarte, cum să aline durerea unicului lor copil, cum să se confrunte cu iminența unei pierderi îngrozitoare. Tot Oscar e cel care face primul pas spre împăcare, îndrumat de Tanti Roz care îi spune: „Dar la amărăciunea lor nu te gândeşti? Tu ai priceput că ai să mori pentru că eşti un băiat deosebit de isteţ, Oscar. Numai că ceea ce ţi-a scăpat din vedere e faptul că toată lumea moare. Părinţii tăi de asemenea, într-o zi. Şi eu la fel”.

Oscar pleacă în lumină

Peggy se însănătoșește și pleacă acasă, iar Oscar rămâne să-și petreacă ultimele zile tot mai bolnav și mai singur, împreună cu Tanti Roz și cu părinții. În durere, băiatul cunoaște revelația de a privi lumea în fiecare zi de parcă ar vedea-o pentru întâia oară. Ștefan Bouroșu reușește aici o scenă de o frumusețe cutremurătoare, unde textul este susținut de muzică și proiecții video.

Oscar pleacă în lumină, iar noi, cei din sală, avem nevoie de un răgaz în întuneric pentru a liniști bătăile inimii. Avem nevoie de puțin timp ca să ne refacem expresiile fețelor și să putem aplauda acești artiști care ne-au dăruit o lecție de viață și de iubire.

Constanța Popa

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)