Ortomanul de la Chişinău

„Ciobănaşul” lui Nicolae Grigorescu a fost cumpărat de o „paletă” locală cu aproape 200 000 de Euro

La Chişinău a avut loc prima licitaţie de artă de după perioada interbelică. Evenimentul a fost organizat de Casa de Licitaţii Artmark. La Licitaţia de Vară 2012, care s-a desfăşurat în cadrul Duplexului Bucureşti-Chişinău, s-au vândut lucrări în valoare totală de 1,35 milioane de Euro. „Ciobănaş cu turma de oi”, lucrare semnată de pictorul Nicolae Grigorescu, s-a vândut cu 195 de mii de euro.

Lucrarea datează din 1901. Pictura a fost adjudecată de o paletă din Chişinău cu numărul 560. Surse ale JURNALULUI spun că lucrarea lui Grigorescu ar fi adjudecată de către directorul Vinăriei Bostavan, Victor Bostan. Plasticienii spun că în Basarabia au avut loc licitaţii de artă în perioada interbelică, însă, după ce s-a instaurat regimul sovietic, asemenea evenimente nu s-au mai produs.

Aşadar, e 12 iunie, ora 19.00. În holul Palatului Republicii se află lucrările ce urmează a fi licitate. Lucrarea care prezintă cel mai mult interes este „Ciobănaș cu turma de oi”, în jurul căreia se înghesuie mai multă lume. Printre cei care analizează minuţios pictura semnată de Nicolae Grigorescu se află şi Victor Bostan cu soţia sa. Tot ei sunt cei care rămân în Palatul Republicii până în momentul în care se licitează tabloul lui Grigorescu, şi pleacă imediat ce lucrarea este adjudecată de un mediator cu paleta numărul 560.

„Publicul basarabean încearcă să lupte”

Aproape de ora 23, pe suport este pusă lucrarea lui Grigorescu. În doar 5 minute preţul creşte de la 90 de mii de euro la 195 de mii. Lupta se duce între deţinătorii paletelor cu numărul 590 şi 560 de la Chişinău, care primesc indicaţii online, şi numărul 495 de la Bucureşti. „Şi 560 oferă 195 de mii la Chişinău. Cine oferă 200 de mii? 200 de mii? Avem 195 de mii la 560. Cine oferă 200 de mii? Începem să numărăm! Avem 195 de mii, o dată! Avem 195 de mii, de două ori! Vă reamintesc, suntem la Chişinău la 560! 195 de mii, de trei ori! Adjudecat!”, imediat urmează un val de aplauze din sală care durează aproximativ un minut. Chiar puţinii spectatori care au rămas în sala de licitaţii la această oră târzie răsuflă relaxat, iar pe buzele lor apare un surâs de parcă fiecare din ei ar fi cumpărat cea mai valoroasă lucrare licitată în Republica Moldova.

Îmbrăcaţi la patru ace, politicieni, oameni de afaceri, bancheri, oameni de artă se află la Palatul Republicii pentru a participa la un eveniment ce are menirea, potrivit organizatorilor, să educe o cultură a licitaţiei în Republica Moldova. „Reacţia publică este peste aşteptările noastre. Cred că au fost peste patru sute de oameni. Este important că publicul basarabean încearcă să lupte, chiar dacă este un public începător, fără tradiţii, fără o piaţă de artă la vedere”, ne explică Valeriu Sângeorzan, reprezentant Artmark.

De la reprezentantul Artmark aflu că şi în România o explozie a licitaţiilor de artă s-a produs abia în 2008, cu trei ani înainte de prima licitaţie din Republica Moldova. Totuşi acest timp a fost suficient pentru ca publicul român să înţeleagă că este profitabil să investeşti în artă. „Sunt convins că oamenii de afaceri de aici vor conştientiza că arta este o alternativă investiţională”, conchide Sângeorzan.
Reprezentantul Artmark îmi spune că nu poate divulga numele celui care a făcut achiziţia.

20% revin casei de licitaţie

„Reacţia moldovenilor este uşor timidă. Nu este atât de timidă pe cât ne-am fi putut aştepta. S-a văzut că pentru cele mai multe din obiectele scoase la licitaţie au existat oferte din Republica Moldova. Piaţa de la Bucureşti este o piaţă matură. Uneori, asemenea licitaţii se fac în fiecare săptămână”, ne explică ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca.

Organizatorii de la Chișinău care se așteptau la un fiasco îmi spun că evenimentul a reușit. „Bănuiesc că, chiar dacă nu vor avea profituri de această dată, în viitor acest tip de licitații va prospera. Am remarcat că prețurile care au fost propuse sunt acceptabile și pentru societatea noastră. Nu sunt exagerate deloc”, ne spune Ion Mardarovici, unul dintre organizatorii licitaţiei de la Chişinău.

Artistul plastic Ghenadie Șonțu ne relatează că în perioada interbelică unii boieri din Basarabia aveau în colecţiile personale picturi de Tițian sau Diego Velazques, însă după venirea sovieticilor acestea au dispărut fără urmă. „20 % din suma tranzacţiei îi revin casei de licitaţie. O investiţie în artă îţi poate aduce într-un singur an venituri de câteva sute de procente din suma tranzacţiei. Este mai mult decât ar da orice bancă. Totuşi obiectele de artă devin mai valoroase după moartea autorului”, spune Ghenadie Șonțu.

Vadim VASILIU