„Ori să devină Rusia o mare putere, ori să dispară lumea!”

B318C31F-B60F-497E-8D00-4136074088CF_mw1024_s_n

Profesorului rus Mark Urnov a prezentat în cadrul Şcolii Superioare de Economie, Departamentul ştiinţe politice, o comunicare în care analizează potenţialul Rusiei pentru a susţine statutul de mare putere. Opinia publică rusă nu poate să renunţe nicicum la ideea că Federaţia Rusă nu mai este capabilă să susţină statutul de mare putere. Pentru unii, decât să devină Rusia o putere regională, mai bine să dispară lumea. Astfel de opinii, arată omul de ştiinţă, întâlneşti frecvent în presa din Rusia: „Ori vom fi o mare putere, ori nu vom fi deloc”. Publicistul Aleksandr Prohanov merge mai departe, menţionând: „Ori să devină Rusia o mare putere, ori să dispară lumea!”. Publicăm fragmente din această comunicare pentru a prezenta Rusia fără machiaj pentru conaţionalii noştri.

Ce este o superputere?

În decursul a 500 de ani, în conştiinţa elitelor, mai puţin în conştiinţa maselor, domină paradigma privind necesitatea ca Rusia să aibă statutul de mare putere. Ce este o superputere? În teoria relaţiilor internaţionale există următoarea ierarhie: superputere, mare putere, putere regională, o mică putere. Există state care se apropie de cel mai înalt statut, precum şi ţări care pierd acest statut.
O mare putere este ţara care are posibilitatea de a influenţa asupra sistemelor diferitor indici în relaţiile internaţionale. „Este vorba în special de sistemul de indici, deoarece influenţa asupra unuia dintre aceştia nu-ţi oferă în niciun caz dreptul de a te numi mare putere. Coreea de Nord dispune de bombă atomică, însă aceasta nu îi oferă statutul de mare putere”, a subliniat cercetătorul.

Potrivit lui Urnov, există mai multe mijloace care permit identificarea statutului unei ţări. Potenţialul de resurse poate fi apreciat diferit. Urnov face trimitere la cercetătorul american Joseph S. Nye, care a introdus în anii 80 ai secolului trecut în ştiinţa politică concepţiile strong power şi soft power. Potenţialul strong power reprezintă capacitatea de a-i obliga pe alţii să acţioneze în conformitate cu voinţa ta. Potenţialul soft power constă în faptul de a-i seduce pe alţii să acţioneze cum ai vrea tu. Prin resursele strong power-ului se înţelege întinderea teritoriului, numărul de locuitori, potenţialul militar, asigurarea cu toate resursele, stabilitate economică şi politică. Resursele soft power-ului reprezintă trăsăturile calitative: productivitatea muncii, durata vieţii, nivelul de legitimitate etc.

„Toate doctrinele de stat şi planurile de dezvoltare de lungă durată arată clar dificultăţile cu care se confruntă Rusia. Am decis să iau o serie de probleme descrise în aceste documente, în primul rând, este vorba de problemele care nu au o soluţie imediată. În raportul meu vor fi prezentate trei probleme ţinând de strong power şi trei probleme ce ţin de soft power”, a anunţat raportorul. El a subliniat că a folosit pentru elaborarea acestei comunicări date statistice accesibile tuturor.

Pierderea controlului

În calitate de probleme strong power, omul de ştiinţă a ales populaţia, potenţialul militar şi energetic, apreciate de către el după diferiţi parametri. În Rusia, numărul populaţiei continuă să scadă, este un proces ireversibil. După prognozele ONU, în 2050, populaţia Rusiei va constitui peste 110 mil. de locuitori. Problema densităţii populaţiei din punct de vedere geopolitic este deosebit de importantă. Acum aceasta în Rusia scade şi urcă extrem de neuniform. Populaţia părăseşte regiunile Extremului Orientul. „În pofida tuturor eforturilor autorităţilor privind popularea acestor regiuni cu naţionali ruşi, s-au stabilit acolo 3000 de oameni în peste şapte ani, în timp ce numai în decursul anului 2013 au părăsit această regiune 21000 de oameni”, a relatat Urnov.

Populaţia se reduce şi în regiunea care se învecinează cu China, însă de cealaltă parte a hotarului, populaţia continuă să crească. În prezent, Pekinul finanţează migrarea populaţiei chineze în regiunile Extremului Orient rus. Diaspora chineză nu domină în aceste regiuni numai în afacerile de pescuit şi în complexul de producere a armamentului. „Din cauza acestei dinamici a populaţiei, Rusia se confruntă cu pericolul pierderii, dacă nu din punct de vedere juridic, atunci al controlului de facto al multor teritorii”, a menţionat cercetătorul.

Bomba atomică nu înseamnă nimic

Unicul atribut militar al Rusiei sunt rezervele nucleare. Însă în condiţiile actuale, potenţialul nuclear nu serveşte scopurilor ofensive – acesta este un instrument de păstrare a statu-quo-ului. Potrivit SIPRI, SUA investeşte în dezvoltarea potenţialului său militar 682 mlrd de dolari, iar Rusia – 91 mlrd. De 7,5 ori mai mult decât Rusia! China investeşte de două ori mai mult decât Rusia.

În privinţa domeniului energetic, „în 1973, Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol a majorat de trei-patru ori preţul la petrol şi, ca rezultat, în Europa a început panica. Industria petrolieră sovietică, până atunci deficitară, a început să crească şi să aducă profit. S-a simţit gustul petrodolarilor şi a apărut posibilitatea de a influenţa politica cu ajutorul supapei, gust pe care l-am păstrat până astăzi”, a relatat Urnov. Însă de atunci a avut loc revoluţia tehnologică, drept rezultat al căreia a fost apariţia noilor posibilităţi de dobândire a energiei. Acum este rentabil să extragi petrol şi gaz în locurile în care era imposibil odinioară. Au apărut alte surse de energie. A apărut cultura economiei de consum. Drept rezultat, au apărut exportatori noi pe piaţă, ceea ce permite Europei să se elibereze de dependenţa de resursele ruseşti. Cu alte cuvinte, visul Rusiei de a deveni o superputere energetică nu se va împlini.”

O ţară bolnavă

Raportorul a prezentat potenţialul soft power al Rusiei. Conform rating-ului celor mai sănătoase ţări Bloomberg, Rusia se află pe locul 97. În Rusia indicele incidenţei bolilor asupra duratei de viaţă şi a capacităţii de muncă a populaţiei este de două ori mai mare decât în SUA. În Rusia, mortalitatea din cauza tuberculozei este de 18 mai mare decât în Europa. Iar incidenţa bolilor cardiovasculare este de cinci ori mai mare. Din cauza culturii şi calităţii consumului de alcool, acesta acţionează de opt ori mai rău asupra ruşilor decât asupra europenilor. Este alarmant indicele sinuciderilor, care, în Rusia, este în medie de două ori mai mare decât în ţările occidentale. Indicele sinuciderilor în rândul adolescenţilor este cel mai mare din lume. Şi dacă numărul sinuciderilor maturilor se reduce, printre tineri acesta continuă să crească. Un asemenea fenomen este impropriu pentru ţările dezvoltate.

„Sinuciderile sunt provocate într-o proporţie de 90% de sănătatea psihică generală. Omul sănătos face faţă majorităţii problemelor de viaţă şi depresiilor. Un asemenea număr de sinucideri, în special printre adolescenţi, arată creşterea numărului de dereglări şi boli psihice. Este vorba de o degradare a populaţiei. Astfel, nu putem considera Rusia o mare putere”, a conchis Urnov.

Deputaţii din Duma de stat şi vagabonzii au aceleaşi viziuni

Un element la fel de important al soft power-ului este calitatea elitelor. Urnov aduce ca exemplu investigaţiile politologilor Valeria Kasamara şi Ana Sorokina. Oamenii de ştiinţă au adresat aceleaşi întrebări unor vagabonzi din Moscova şi unor deputaţi din Duma de Stat. Ca rezultat, cercetătoarele au primit răspunsuri identice în ambele cazuri. Viziunile reprezentanţilor elitei politice şi ale vagabonzilor din Rusia privind trecutul şi viitorul acesteia nu se deosebesc.

„Aceasta demonstrează că în interiorul societăţii nu există un grup de referinţă care ar indica modele de comportament şi ar stabili priorităţi ce i-ar trage din urma sa pe ceilalţi cetăţeni.” Productivitatea muncii în Rusia constituie un sfert din aceiaşi indici în diferite ţări occidentale. Reprezentanţii businessului, de mai mulţi ani, acuză că piedica principală în dezvoltarea domeniului nu e corupţia, ci insuficienţa unor angajaţi calificaţi. În acest context, exodul creierelor este cea mai mare problemă.

Cum pot fi rezolvate problemele?

Rusia trebuie să renunţe la mitologia de mare putere. În realitate, Rusia poate fi o putere regională, care să influenţeze vecinii săi sau să se transforme într-un teritoriu cu un statut confuz. „Ce trebuie să facem pentru a realiza prima variantă? O sumedenie de lucruri: să eradicăm în conştiinţa colectivă ideologia despre marea putere, să combatem corupţia, să realizăm reforma justiţiei, să asigurăm libertatea presei şi să elaborăm programe educaţionale.”

Traducere şi adaptare de Ilie Gulca