Opoziţia proeuropeană

MIRCEA-V.-CIOBANU

Indiscutabil, opoziţia a câştigat deja. Încă înainte de încheierea scrutinului. Ea a dat dovadă că este altceva, un alt fel de forţă şi a mai demonstrat că lupta politică nu înseamnă numaidecât ambiţii sau orgolii puse în capul deciziilor. Victoria morală a segmentului politic pe care ne-am obişnuit să-l numim opoziţie proeuropeană este un mare atu atât în ecuaţia scrutinului propriu-zis, cât şi în perspectivă. Iată de ce decizia lui Andrei Năstase de a se retrage în favoarea Maiei Sandu (de fapt: în favoarea consolidării dreptei prooccidentale) este enervantă atât pentru putere, cât şi pentru Dodon end Co.

Or, ceea ce contează în toată ecuaţia politică (nu doar în cea electorală) este constituirea unui pol opozant consistent şi cu un potenţial gravitaţional mare. Lumea îşi doreşte tot mai mult o nouă clasă politică şi un nou tip de relaţii politice. Retragerea lui Andrei Năstase în favoarea unui candidat unic e mai mult decât un gest cavaleresc sau un joc al calculelor seci, or, repliindu-te – din orice motive posibile – din spaţiul public, mai ales în timpul unei campanii electorale, oricând rişti, dacă nu să pierzi trenul politic, atunci să pierzi din viteză, din ritm.

Raţiunile însă au fost de altă natură. Nu e numai cedarea de dragul unui viitor pe cât de bombastic afişat pe toate drapelele concurenţilor, pe atât de vag în realitate. Este o mişcare decisivă în procesul de construire a unei opoziţii unite, proeuropene. Un fel de dublă opoziţie, în realitate: una faţă de puterea actuală, alta faţă de pericolul căderii în letargia visului socialist-rusesc. Or, se pare că puterea actuală a făcut tot posibilul ca lumea să-şi dorească revenirea la vechile practici, comuniste şi sovietice.

Bineînţeles că echipa de la guvernare şi camarila care stă în spatele ei şi-a dorit un singur fel de opoziţie, întruchipată perfect de Igor Dodon. Pe de o parte, liderul socialist nu are cum să sperie echipa de la guvernare, cu care va conlucra perfect, în caz de victorie. Pe de altă parte, „pericolul rusesc” – pe care îl reprezintă la modul ideal Dodon – este arma pe care a mizat multă vreme guvernarea, anihilând orice tentativă de revoltă: dacă plecăm noi, vin ruşii şi s-a zis cu ascensiunea europeană!

Crearea unei opoziţii proeuropene, consistente şi cu reale şanse de a accede în turul doi al prezidenţialelor (doar o masivă falsificare a datelor ar mai putea schimba ceva în dinamica scrutinului), poate să răstoarne această falsă construcţie bipolară: guvern „proeuropean” şi opoziţie „prorusă”. Iată de unde încrâncenarea cu care guvernanţii s-au opus creării acestei coaliţii dintre DA şi PAS, plus ceea ce a mai rămas necontrolat de Plahotniuc din PLDM (plus liberal-reformatorii, care au salutat decizia şi s-au pronunţat în sprijinul candidatului comun; minus PPEM-ul lui Iurie Leancă, care se încăpăţânează să se opună până şi sfaturilor liderului Partidului Popular European Joseph Daul). Iată de unde cârtelile şi atacurile valeţilor PD.

Dumnezeu cu dânşii, asta-i treaba oponenţilor, dar pentru cei care susţin frontul comun prooccidental şi antioligarhic nu mai există timp de măsurări şi comentarii, nici de aplauze pentru solidaritate, chiar dacă toate ar fi binevenite, într-un alt context. Nu mai are rost să spunem cine ar fi fost mai bun. Lăsăm pentru postelectorală analiza comportamentelor. Mai ales că vom avea de lucrat în comun în perspectiva parlamentarelor. Un semn că totul se derulează în defavoarea planurilor puterii actuale e marea „grijă” a trolilor şi a comentatorilor angajaţi pentru desemnarea unicului candidat. Câtă compătimire pentru Andrei Năstase şi pentru Platforma DA! Hai să nu ne plângem şi noi de milă, ne ajung lacrimile de crocodil ale „prietenilor”.

Singurul lucru cu adevărat util acum ar fi mobilizarea exemplară şi necondiţionată a electoratului, pentru a demonstra că putem să trecem nu numai peste preferinţele nesatisfăcute, ci şi peste prejudicii de tot soiul. Astfel încât să ne mirăm noi înşine cât de eficienţi putem fi, fără mult consum verbal şi emoţional, dacă vrem un preşedinte independent, inteligent, cu viziuni proeuropene şi cu relaţii bune în Occident, decis să elimine corupţia.

Fiindcă alte încercări au dat greş, hai să testăm o soluţie neordinară. Fără iluzii, dar şi fără mofturi.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)