OPINII // O decizie „trăsnită” într-un stat „trăsnit”

Fiind român basarabean, dar și cetățean al Republicii Moldova, urmăresc cu atenție evenimentele majore din Republica Moldova. Rapiditatea ultimelor schimbări de situație de pe scena politică m-au surprins şi mă îngrijorează profund având în vedere riscul real de a reveni la un regim autoritar.

În calitate de jurist, aș dori să comentez în special recenta decizie a Curții Constituționale din Republica Moldova privind neconstituționalitatea decretului de desemnare a candidatului pentru funcția de Prim-ministru. Aceasta decizie mi se pare una foarte tendențioasă din punct de vedere juridic și periculoasă din perspectiva separării puterilor în stat.

Faptul că moțiunea de cenzură a guvernului votată de Parlament avea la bază niște suspiciuni de corupție împotriva unor membri ai guvernului nu poate servi ca argument juridic solid în favoarea imposibilității definitive a fostului Prim-ministru de a fi desemnat pentru acest post într-un viitor guvern. În fond, o simplă suspiciune nu poate avea efecte juridice într-un stat de drept invocat cu atâta vervă de către Curte în lipsa unor argumente şi probe legale.

O altă „mâncare de pește” este responsabilitatea politică a guvernului față de Parlament. Într-adevăr, Parlamentul este liber şi suveran să decidă dacă acordă sau retrage încrederea guvernului bazându-se pe varii motive legate de viziuni politice, credibilitate, integritate etc., unde „suspiciunile” pot intra valabil în calcul. Într-un stat de drept, nu este nicidecum rolul unei jurisdicții, chiar şi a celei supreme, să decidă în locul Parlamentului care sunt implicaţiile politice ale unor „suspiciuni” ce planează asupra unor reprezentanți ai guvernului.

Lăsând la o parte argumentele juridice, sunt ferm convins că într-un stat democratic funcțional, în care instituțiile publice, partidele politice, dar și mass-media şi societatea civilă, își joacă bine rolul care le este atribuit, o persoană cu „biografia” şi stilul de guvernare ale fostului prim-ministru nu s-ar menține mult timp la guvernare. Doar scandalul interceptărilor telefonice (și asta independent de chestiunea legalității interceptărilor) care a revelat explicit un abuz în actul guvernării ar fi trebuit în mod normal să atragă retragerea suportului politic pentru prim-ministru în primul rând de către propriul partid (oare nu sunt alți oameni demni în acest partid?) și în fine de către societate în ansamblu.

Republica Moldova însă nu este un stat democratic funcțional, ci un stat „trăsnit” unde partidele politice (cel al primului-ministru, dar şi cele ale oponenților săi politici) sunt niște structuri feudale subordonate direct unor lideri-satrapi, instituțiile statului servesc mai mult interesele private decât interesul public, iar societatea civilă și mass-media sunt prea slabe ca să reacționeze prompt și eficient la abuzuri. Prin urmare, verdictul meu cetățenesc este unul foarte simplu: „o decizie „trăsnită” (a Curții) într-un stat „trăsnit”.

Andrei Gurin, jurist la Comisia europeană*

Notă biografică:

Născut în 1982 la Cimișlia, Andrei Gurin și-a făcut studiile gimnaziale în Republica Moldova şi cele liceale în România, după care a studiat dreptul comunitar la universitățile din Strasbourg (Robert Schuman), Paris (Sorbona) şi Londra (King’s College).

De mai bine de cinci ani, Andrei Gurin lucrează în calitate de jurist la Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene, activând în prezent la Direcţia „Piaţa internă şi servicii” a Comisiei Europene în una dintre secțiile specializate în reglementarea serviciilor financiare.

* Ideile exprimate în acest articol sunt opinii personale şi nu reprezintă poziția oficială a instituțiilor europene.

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău