Opinii // Cine a provocat prăbuşirea leului moldovenesc?

cursvalutar16.02.2015foto nadea roscovanu

Foto: Nadea Roşcovanu

 

Toţi vedem fluctuaţia spectaculoasă a leului moldovenesc, care, de fapt, nu-i o fluctuaţie, ci o prăbuşire catastrofală cauzată de ceva sau cineva. Ce factor stă totuşi în spatele acestei devalorizări a valutei naţionale: economia moldovenească? rubla rusească? sau extratereştrii? Să încercăm să analizăm lucrurile imparţial şi la rece. Da, noi nu avem economie – avem numai economii în buzunarele mogulilor, escrocilor şi pungaşilor. Dar economie n-am avut şi până la căderea rublei ruseşti şi leul nu cădea chiar atât de abrupt! Or, dacă eram să avem economie mai dezvoltată şi în vistieria statului o rezervă nu de 3 miliarde de euro, ci de 30 – parcă leul era să rămână mai sănătos? Mă îndoiesc, şi o să explic de ce.

Ce relaţii economice mai avem noi cu Federaţia Rusă dacă nu mai exportăm aproape nimic în această ţară – doar importăm gaze pe banii populaţiei şi agenţilor economici, iar gazul chiar a scăzut în preţ? Atunci cum poate să influenţeze rubla rusească leul moldovenesc? Nu văd unde aş băga coeficientul în ecuaţia fluctuaţiei valutare. Regiunea transnistreană e mult mai legată de economia rusească, ei şi băuturile alcoolice le exportă până azi în Federaţia Rusă, însă specialiştii lor în domeniu s-au priceput la timp să blocheze rubla rusească (frate-frate, dar brânza-i cu bani!) încât nici ofiţerii ruşi dislocaţi acolo nu-şi puteau schimba lefurile pe „suvorovii” lor pentru a-şi întreţine familiile. Şi încotro credeţi că s-a reorientat fluxul acesta enorm de hârtie devalorizată?

Am putut şi noi să luăm nişte măsuri? De exemplu, printr-o Ordonanţă de Guvern, în legătură cu criza economică din Federaţia Rusă şi riscul invaziei rublei ruseşti din regiunea secesionistă, să mărim la jumătate diferenţa dintre cumpărare şi vânzare a rublei ruseşti în cursului oficial al Băncii Naţionale, până la o stabilizare relativă a pieţei valutare, pe urmă reveneam la normal, să nu-ţi mai fie convenabil să schimbi rubla pe nimic. Dar n-am făcut-o. Ba chiar ne-am lăudat că în luna ianuarie am avut un flux mai mare al banilor veniţi din Federaţia Rusă faţă de aceeaşi lună a anului trecut, inclusiv în ruble ruseşti.

Chiar să fim atât de proşti? Sau ne cred pe toţi de proşti? Mai mult, eu cred că băncile şi, mai ales, schimburile valutare, au înţeles îndată că pe prostia guvernanţilor poţi să faci bani ca la bursă şi au început masiv să cumpere ruble ruseşti. Afirm acest lucru studiind cursurile afişate în ultimele două-trei luni: la schimburile valutare de lângă Unibank, bd. Bănulescu-Bodoni, când criza din Rusia îşi atinsese apogeul, diferenţa dintre cumpărare şi vânzare a rublei ruseşti era de, atenţie: 0,5 şi chiar 0,3 bănuţi! Şi asta în timp ce diferenţa de cumpărare/vânzare a dolarului SUA şi euro era afişată aproape de 50 de bănuţi! Era mai slabă valuta americană sau europeană decât rubla rusească, ce cădea în trombă?

După ce am dat un interviu chiar lângă casele acestea de schimb la o televiziune care, bănuiesc eu, nu a mai difuzat reportajul, aceste case au rectificat cursul până la un bănuţ dintre cumpărare şi vânzare. Poftim, oameni buni, aduceţi hârtie rusească cu sacul, măcar direct din Federaţia Rusă! Şi unde a fost Banca Naţională atunci? A arătat cuiva din deget? A numărat ciorile.

Acum, când în rezervele noastre nedeclarate, după cumpărarea masivă a rublei cu 20 de bani, avem mai multe ruble ruseşti decât lei moldoveneşti, băieţii deştepţi au să ridice rubla până la aproximativ 0,35-0,40lei, adică la cursul care a fost până la criza de la Moscova şi au să o scoată pe piaţa valutară. Nu-i exclus că în trucarea aceasta valutară au fost inclusă şi o parte din miliardele de lei furaţi recent – doar n-au dus leii moldoveneşti în Rusia? Vă daţi seama ce valoare are stabilitatea noastră financiară, când bandiţii şi escrocii deţin mai mulţi bani în valută naţională decât întreaga rezervă a statului? Ei fac cursul. Ai lei, cumperi rezervele de valută ale statului până când acelea se epuizează – şi ce dacă va cădea leul şi vor creşte preţurile? Nu-i exclus că în această speculaţie sunt incluse şi serviciile Federaţiei Ruse, mai ales prin şovinii lor şi acţiunile băncilor noastre cumpărate din timp – cu cât mai rău, cu atât mai repede reintegrăm imperiul. Dar bănuiesc totuşi că în ecuaţia aceasta sunt implicaţi şi marii noştri fachiri. Când e vorba de bani – despre care ţară, economie, mamă şi tată poate fi vorba? Mai ales că naivii noştri alegători cred în mitul Integrării Europene, cum pe vremuri sovieticii credeau în Comunism.

Şi dacă până acum guvernatorul Băncii Naţionale ieşea cu un zâmbet superior de „copil minune” şi de specialist neîntrecut în ale finanţelor şi ne asigura că deprecierea leului e nefondată şi provizorie – „chiar acum în primăvară va reveni la cursul normal de 16 lei pentru un euro!”, acum, când a scăpat situaţia de sub control, taie coada câinelui cu ţâra. Vinde câte puţin rezervele de valută, înţelegând foarte bine că dacă le scoate pe toate odată, vor fi înghiţite în două-trei zile şi atunci leul nu va cădea, ci se va izbi mortal de pământ, transformându-se în ceva asemănător cu hârtia igienică.

Aşa cum toată elita politică e ocupată de împărţirea plăcintei (satul arde, iar baba se piaptănă), mă aşteptam la o reacţie măcar din partea preşedintelui nostru, la fel cum o făcea adineauri dl Traian Băsescu. Cu regret însă, preşedintele nostru decorativ, aidoma unei păsări exotice în colivie, repetă ce aude, numai că al nostru mai citeşte şi de pe foaie ceea ce aude.

Nu a făcut crize de nervi nici dl Ghimpu, care a propus candidatura acestui guvernator al BNM fără experienţă. Ba chiar s-a justificat cum că n-are nicio implicare în numirea persoanei în cauză, făcându-se apoi avocatul acestuia şi dând vina pe războiul din Ucraina, criza din Federaţia Rusă, economia noastră slabă din moment ce liberalii au ieşit de la guvernare, hoţii Băncii de Economii (monitorizată de Drăguţan), extratereştri etc. – de fapt exact ceea ce aştepta şi Federaţia Rusă, inclusiv jonglerii valutari, să audă de la marii noştri specialişti.
Îmi pare rău să o spun, dar uneori am impresia că în ţara noastră sunt proşti nu numai proştii, ci şi mulţi demnitari cu studii superioare… dacă nu şi mai grav.

Vlad Grecu