Operaţia „1812” şi aventurile lui Iagupov în „analele istoriei”

 

Un film despre „prietenia seculară dintre Rusia şi Moldova” dedicat celor 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus

„«Vom fi împreună», pentru că prietenia ce leagă de veacuri Rusia şi Moldova este indisolubilă, de nezdruncinat, acesteia nu-i va putea sta în cale niciun fel de interese de moment ale parveniţilor politici…”, astfel îşi justifică făcătura realizatorii unui film ce va fi difuzat în cinematografe şi răspândit prin şcoli începând cu 11 mai, în ajunul împlinirii a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus.

Ilie Gulca

Surpriza vine din partea realizatorilor „moldoveni”: Igor Cirkov-Ghibu, fiul scenaristului şi regizorului sovietic moldovean Nicolae Ghibu, jurnalistul Igor Mironic şi solistul trupei „Zdob şi Zdub”, Roman Iagupov, cu sprijinul Centrului Rus pentru Cultură şi Ştiinţă (CRCŞ).

„Everybody in the Сasa mare” şi ţarul Ştefan cel Mare

Aceşti „moldoveni”, în stilul personalismului literaturii latine şi în baza tezelor sovietice, au inventat „o istorie romantică”… despre relaţiile dintre Moldova şi Rusia. De ce romantică? „Pentru că relaţia eroilor se dezvoltă într-o cheie romantică, pentru că este istorisită de către Roman Iagupov (cunoscutul cântăreţ moldovean, solistul trupei „Zdob şi Zdub”), şi pentru că personajul principal al filmului este însăşi Istoria” (!), şi, adăugăm noi, pentru ca elevii din Republica Moldova să ingurgiteze tezele kominterniste despre „prietenia seculară dintre poporul moldovenesc şi cel rus”.

Producţia cinematografică cuprinde cinci episoade de câte 10–12 minute dedicate „celor mai importante pagini din istoria relaţiilor dintre Rusia şi Moldova – epoca lui Ştefan cel Mare, evenimentele epocii lui Dimitrie Cantemir, aflarea la Chişinău a poetului Aleksandr Puşkin, faptele eroice ale poporului sovietic în timpul marelui război pentru apărarea patriei şi era cosmică”.

Prostia moldovencei

Filmul relatează cazul a doi adolescenţi îndrăgostiţi – un tânăr din Sankt Petersburg (fosta capitală a Imperiului Rus) şi o fată de la Chişinău. Toată acţiunea se desfăşoară în Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Ajungând la monumentul marelui voievod, băiatul o întreabă pe fată pe cine reprezintă sculptura, la care aceasta nu-i poate răspunde. De altfel, moldoveanca nu poate răspunde la nicio întrebare adresată de către iubitul său, cu alte cuvinte, este o proastă. Prostia moldovencei este explicată de realizatori prin faptul că tinerii din Republica Moldova nu ştiu absolut nimic despre trecutul lor naţional.

                        Ei şi dacă tinerii nu ştiu nimic despre Ştefan, intervine bardul Roman Iagupov: „Acesta e marele ţar al Moldovei Ştefan cel Mare”. Iagupov istoriseşte, pe fundalul piesei trupei „Zdob şi Zdub”, „Everybody in the Casa mare”, despre luptele marelui domn pentru apărarea Moldovei împotriva muntenilor, la Vest, turcilor, la Sud, şi polonezilor, la Nord. Textul este conceput în cheia discursului PCRM privind apărarea statalităţii moldoveneşti, iar imaginile sunt focalizate asupra teritoriului actual al Republicii Moldova, considerată de istoricii sovietici şi, evident, de către PCRM ca succesoare de drept a statului medieval moldovenesc.

„Liubo, bratzî, liubo”

 

 „Istoria romantică” continuă cu drama fiicei lui Ştefan cel Mare, Elena Voloşanca, căsătorită cu Ivan cel Tânăr, fiul marelui cneaz al Moscovei Ivan al III-lea, „singurul care a răspuns apelului lui Ştefan de a forma o alianţă antiotomană, în numele Ortodoxiei pravoslavnice”.

De aici, tinerii se îndreaptă spre bustul lui Dimitrie Cantemir… despre care moldoveanca din nou nu ştie nimic. De data aceasta, cronicarul Iagupov povesteşte, pe fundalul „Liubo, bratzî, liubo”, despre faptele eroice ale cazacilor la Stănileşti şi grija părintească a lui Petru cel Mare pentru Dimitrie Cantemir. Deşi autorii relatează despre Cantemir, prezintă fotografia unui demnitar otoman. Nu ştiu de ce realizatorii au evitat relaţia amoroasă dintre fiica domnului Ţării Moldovei şi Petru cel Mare, probabil, Cirkov a auzit puţine de la maică-sa, autoarea unui roman despre această epocă, pentru care a fost premiată generos de către Voronin.

                       Anul 1812 şi „Operaţia «Î»”

                        Anul „eliberator” 1812 este trecut cu vederea, deoarece, în opinia realizatorilor, lupta dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman s-a disputat mai mult la masa de tratative şi pentru că acesta este un „subiect sensibil”. Reflectând asupra precauţiei celor de la CRCŞ, mi-a venit întrebarea: dacă demersul realizatorilor este apolitic, de ce filmul este difuzat acum, în ajunul împlinirii a 200 de ani de la „alipirea” Basarabiei la Imperiul Rus? El ar putea fi proiectat, de exemplu, în ajunul Anului Nou drept capodoperă a cinematografiei moldoveneşti… ca „Operaţia «Î»”, o mostră din imaginarul sovietic.

                        Ulterior, tinerii fac un popas la bustul lui Puşkin, cronicarul îl caută pe poet prin Chişinăul de epocă, într-o trăsură cu un vizitiu cu şapcă rusească, dând de el într-un sfârşit… la o şatră de ţigani. În context, se relatează despre autonomia largă pe care autorităţile ţariste au acordat-o Basarabiei la 1818 şi despre generozitatea guvernatorului Inzov. Cronicarul Iagupov nu ezită să povestească tinerilor despre masonul Raievski şi despre consideraţiile acestuia privind originea comună a moldovenilor şi ruşilor.

 Foametea moldovenilor şi cartofii sovietici

Relatarea continuă cu marele război pentru apărarea patriei, mai exact, cu atacul „coaliţiei fasciste” împotriva URSS. Bardul, pe fundalul cântecelor de război, istoriseşte despre actele de eroism ale ostaşilor ruşi, formarea detaşamentelor de partizani, crimele fasciştilor împotriva evreilor, ţiganilor, ruşilor şi moldovenilor.

După „eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fasciştilor”, Iagupov trece la marele ajutor pe care poporul sovietic l-a acordat moldovenilor („Şi spre Moldova s-au îndreptat mii de vagoane cu cartofi…”(!)), specialiştii sovietici care au venit în RSS Moldovenească să edifice economia acesteia. Despre foamete, colectivizare, deportări… nimic, or, după cum se justifică Cirkov, „n-ai să cuprinzi necuprinsul”. „Este absolut imposibil să cuprinzi toate evenimentele istorice într-un film, chiar dacă unora le plac evenimentele anului 1918.”

Ultimul episod al filmului este dedicat moldovenilor şi cosmosului, vizitei lui Gagarin în RSSM şi… creionului „chimic”, inventat de către savanţii sovietici moldoveni pentru astronauţi.

Acţiunea CRCŞ şi regretul lui Focşa

Filmul va beneficia de o promovare susţinută. Premiera acestuia va avea loc pe 11 mai la Cinematograful „Patria” din Chişinău, după care va fi proiectat în celelalte cinematografe ale „ţării”. În plus, realizatorii urmează să-l difuzeze prin şcoli, transportul public şi cu ziarul „Komsomolskaia pravda”.

Având în vedere că guvernul Filat a declarat că nu va admite altceva în şcoli decât adevărul istoric, l-am abordat pe ministrul Culturii, Boris Focşa, pentru a afla atitudinea ministerului faţă de demersul CRCŞ, la care acesta n-a putut să se pronunţe, justificându-se: „Pentru prima dată aud acest lucru, n-am fost informat şi e mare păcat. E foarte rău că pentru prima dată aud, îmi pare rău că n-au fost invitaţi reprezentanţi ai Ministerului Culturii la vizionarea acestui film… Vom solicita centrului o copie a filmului pentru a fi examinat de o comisie a Ministerului Culturii”.

Vorba din KANEŢ FILMA, „Hai, băieţi, davai!”

P.S. Totuşi vom urmări strâns subiectul.