Opera Leonidei Lari va rămâne în patrimoniul naţional

Boala grea și nemiloasă a smuls-o dintre noi, în dimineaţa zilei de 11 decembrie 2011, pe Leonida LARI – distinsă poetă, eseistă și traducătoare, om politic, cavaler al Ordinului Republicii (1996), luptătoare pentru libertatea și emanciparea națională a românilor basarabeni, supranumită „o Jeanne d’Arc a Basarabiei”.

Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949, în s. Bursuceni, Sângerei, într-o familie de intelectuali. A activat la Muzeul republican de Literatură „D. Cantemir”, la Editura „Cartea moldovenească” și la săptămânalul „Literatura și Arta”. Redactor-șef, din 1989, al primei publicaţii în grafie latină din Basarabia, „Glasul”, reintitulată după 1994 „Glasul Națiunii”. Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989–1991), deputat în Parlamentul României (1992–2009).

Între 1990 şi 1997, a stat în fruntea Ligii Creştin-Democrate a Femeilor din Republica Moldova.

Debutează editorial cu volumul de versuri „Piaţa Diolei” (1974), apreciat de critica literară ca una dintre cele mai originale apariţii în colecţia „Debut”. Au urmat volumele „Marele Vânt”, „Mitul trandafirului”, „Scoica solară” , „Dulcele foc”, „Anul 1989” , „Liră și păianjen”, „Al nouălea val”, „Între îngeri și demoni”, „Învingătoarele spații” (volum antologic, București, 1999), „Infinitul de aur”, „Sibilă” (București, 2006) ș.a. Semnează volumul de eseuri „Epifanii” (1994). În 1988, editează cartea de basme pentru adolescenți „Insula de repaos”, iar în 1989, placheta de versuri pentru copii „Lumina grăitoare”.

A tradus din marii poeți ai lumii: Edgar Poe, Novalis, Hölderlin, Pușkin, Esenin. Lucrări ale sale sunt incluse în antologii apărute în România, Franța, Suedia, Belgia, Iugoslavia.

A fost distinsă cu Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul „Dulcele foc”, cu Premiul România Mare – pentru întreaga activitate poetică și civică, şi cu Premiul „Tibiscus” (Serbia).

Leonida Lari s-a aflat în primele rânduri ale militanților pentru refacerea conștiinței civice și naționale, pentru promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni, manifestându-se ca o luptătoare neînfricată. Opera Leonidei Lari va rămâne în patrimoniul culturii noastre, iar amintirea poetei și luptătoarei va fi mereu neîntinată în inimile celor care au cunoscut-o și au apreciat-o.

Dumnezeu s-o odihnească în pacea Sa luminată.

Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova

______________________________________________

 

Aureliu Busuioc: „E o mare pierdere pentru poezia română”

„Plecarea dintre noi a Leonidei e o mare pierdere pentru poezia română. Această fată foarte gingaşă a fost o temerară, şi-a iubit ţara şi a făcut pentru ea ceea ce mulţi bărbaţi s-au temut să facă. A avut şi naivitatea să combine poezia cu politica, dar lucrul acesta n-a durat mult. Leonida Lari s-a regăsit în poezie. Cred că nu numai noi, colegii ei, dar şi majoritatea locuitorilor acestei ţări regretă dispariţia Leonidei. O să ne lipsească Leonida Lari, fie-i ţărâna uşoară”.

Arcadie Suceveanu: „Cartea Leonidei Lari va rămâne deschisă”

„Leonida Lari a fost o poetă sensibilă, romantică, dar şi o poetă luptătoare, mesianică, ea a îmbinat simplitatea şi clasicitatea poeziei cu militantismul, suavitatea sentimentelor cu iluminarea vizionară. Leonida Lari a venit în anii ’70 cu o altfel de poezie, debutul ei alături de alte talente tinere a schimbat faţa poeziei basarabene. Demersul ei de atunci se detaşa categoric de grilele realismului socialist. Începând cu perioada renaşterii naţionale, Leonida Lari a devenit un poet tribun, angajat şi prin scris, dar şi prin apariţiile publice, prin forţa personalităţii sale, în miezul evenimentelor. Astfel o va reţine istoria literaturii, astfel va rămâne în memoria celor care au cunoscut-o şi apreciat-o. Cartea ei va rămâne deschisă, ea va trebui reactualizată, reevaluată şi readusă în circuitul de valori. Regretăm plecarea poetei, e o pierdere incomensurabilă, ireparabilă pentru cultura noastră”.

Ion Hadârcă: „Nici în literatură, nici în politică Leonida Lari nu a avut complexe”

„O cunosc pe Leonida de când eram elevi. Ambii suntem de la Sângerei, am întâlnit-o şi pe ea, şi pe fratele său Leonard Tuchilatu la olimpiadele raionale şi republicane de limbă şi literatură, atunci i-am cunoscut şi pe părinţii lor, intelectuali de la Bursuceni. Mai târziu, ne-am întâlnit sub egida colecţiei „Debut”, generaţia noastră venind, în anii ’70, cu un suflu nou în poezie. Leonida Lari a avut o voce distinctă printre tineri, ea s-a situat în vecinătatea imediată a lui Grigore Vieru, a lui Liviu Damian, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă. Ea s-a ataşat de la bun început idealurilor romantice, plutind în sferele transcendente, despărţindu-se astfel de tehnicile realismului socialist.

Nici în literatură, nici în politică Leonida Lari nu a avut complexe, îi trata pe toţi cu acelaşi discernământ şi din perspectivă valorică. O ţară întreagă a admirat-o, în calitatea ei de politician. Să ne amintim că ea a avut curajul de a polemiza chiar şi cu Gorbaciov, cerându-i să condamne pactul Molotov-Ribbentrop. Din păcate, pulverizarea poetului în politic aduce doar dezamăgiri.

În astfel de momente triste trebuie să ne redefinim şi noi discursul şi să reflectăm asupra adevăratelor valori. Am pierdut o mare luptătoare şi o foarte bună poetă, una dintre cele mai bune în spaţiul românesc”.

Grupaj de Irina Nechit

The following two tabs change content below.